Ecologia se pare că a devenit termenul de referinţă al epocii noastre. Noţiunea este veche de două secole şi are înţelesuri plurivalente desemnând o ştiinţă, o relaţie între specii şi nu în ultimul rând un program politic.
Deşi problematica ecologică este un subiect vechi, iar rădăcinile intelectuale ale conceptului pot fi găsite în gândirea greacă şi germană, semnificaţia sa politică şi ideologică a fost dezvoltată teoretic şi s-a impus în conştiinţa publică a lumii abia în secolul XX. În Occident, momentul de referinţă se găseşte în anii ’70, după ce lucrările Clubului de la Roma au tras un semnal de alarmă asupra deteriorării continue a mediului înconjurător şi a epuizării resurselor planetei (studiul “Omenirea la răspântie” din 1972), iar în Europa Centrală şi de Est în anii 1980, evenimentul marcant fiind accidentul nuclear de la Cernobâl din 1986. Preocuparea pentru protejarea mediului a devenit, treptat, o prioritate, mai întâi naţională şi apoi mondială. Aceste evenimente au marcat puternic opinia publică şi au introdus ecologia pe agenda de bază a lumii politice redescoperindu-se astfel conceptul.
Termenul ştiinţific de “ecologie” a fost utilizat pentru prima dată în 1869 de către naturalistul german Ernest Haekel. Apariţia ştiinţei mediului ca şi a interesului pentru ideile ecologiste sunt o consecinţă a industrializării Europei în special a Marii Britanii şi Germaniei, dar şi a Americii. Fenomenele care au urmat progresului economic şi industrializării s-au dovedit a fi nefaste: explozie demografică, exploatare iraţională a resurselor până la împuţinarea dramatică şi chiar la epuizarea unora, poluare atmosferică şi consecinţele nefaste ale acestora: dispariţia unor plante şi animale, distrugerea ecosistemelor, accidentele ecologice, încălzirea globală şi dezastrele naturale care i-au urmat.
Ecologia ca ideologie
Ecologia politică s-a născut din această criză a mediului înconjurător şi este o ideologie relativ nouă, dar care s-a impus puternic în ultimii ani o dată cu degradarea progresivă a mediului de viaţă uman şi care urmăreşte să ofere soluţii la aceste probleme.
“Politicile verzi” alcătuiesc un corp de idei care au ca scop promovarea unei societăţi bazate pe dezvoltare durabilă. Ecologiştii consideră că aceste crize ale mediului, deşi este evident că pornesc de la acţiuni şi practici, sunt în realitate produse de anumite idei care plasează omul ca stăpân absolut al naturii. Contraideologia “verzilor” se bazează pe o critică severă a ideologiilor care au dominat până în prezent lumea fie că se plasează la dreapta sau la stânga spectrului politic (liberalism, conservatorism, socialism) şi pe o viziune pozitivă asupra relaţiei om-mediu. Din perspectiva problemelor de mediu, ecologiştii nu văd o diferenţă semnificativă între societăţile capitaliste şi cele comuniste, deoarece aceste două tipuri de societate sunt antropocentrice şi nu au preocupări serioase faţă de mediul înconjurător.
Nu toate opiniile ecologiştilor diferă de ideile politice tradiţionale. Ei se declară adepţii modelului democraţiei participative şi deliberative, dar susţin şi sfârşitul industriilor poluante şi instaurarea unei competiţii economice bazate pe economisirea energiei şi reducerea deşeurilor, sunt împotriva industriei nucleare aderând la principiul prudenţei în utilizarea tehnologiilor, împotriva industriei alimentare cu compuşi chimici şipentru investiţii în capitalul uman. Mişcării ecologice îi lipseşte însă identificarea clară cu anumite grupuri de interese. Cu toate acestea, partidele care promovează aceste idei şi organizaţiile independente ca Greenpeace devin încet, încet tot mai puternice.
În ceea ce priveşte partidele ecologiste, acestea au ajuns în prezent în Uniunea Europeană la aproape 12% din opţiunile electoratului, iar grupul Verzilor este constant reprezentat în Parlamentul European. În unele state ecologiştii participă la guvernare ca parteneri sau sunt mult mai bine reprezentaţi la nivelul municipal sau regional. Partidele “verzi” se bazează pe cei 4 stâlpi care reprezintă valorile lor de bază: sustenabilitatea ecologică, justiţie şi responsabilitate socială, democraţie şi pace. Partidele ecologiste colaborează la nivel internaţional pentru a-şi promova cu mai multă putere ideile şi a-şi face auzită vocea. În Europa de exemplu peste 32 de partide naţionale sunt reunite în gruparea Verzii Europeni care la rândul lor sunt afiliaţi la nivel internaţional Grupului Verzilor.
Consecinţa activităţii partidelor ecologiste la nivel european şi internaţional este impunerea unei noi filosofii de viaţă şi marea reuşită a fenomenului ecologist este pătrunderea termenului de “dezvoltare durabilă” în majoritatea politicilor publice mai ales la nivelul Europei şi în politicile sectoriale ale UE, cum ar fi politica de mediu, transporturi, dezvoltarea regională etc.
În ciuda punctelor de convergenţă a numeroaselor mişcări ecologiste, în ceea ce priveşte orientările acestora, există anumite nuanţe în grupul “verzilor” care se împart în reformişti (“verde deschis”), care pun accent pe politicile ce favorizează individul minimalizând afectarea negativă a mediului, şi radicali (“verde închis”), care promovează politici de apărare a mediului şi de extindere a suprafeţelor verzi. Pe de altă parte, faţă de aceste probleme există poziţii care se bazează pe o etică religioasă şi spirituală (organizaţia Earth First!), în timp ce alţi ecologişti sunt înclinaţi mai mult spre ideile malthusiene sau spre ideile sociale, recunoscând dependenţa omului de mediu şi punând accent pe viaţă. Desigur există şi alte diferenţe. Acestea ţin şi de strategia de lucru şi de informare, unele organizaţii activând puternic şi direct pentru a-şi impune opiniile (Greenpeace, Earth First!), în timp ce altele lucrează prin lobby pentru a influenţa legislaţia sau produc filme şi materiale informative pentru public.
O chestiune mondială
Extinderea problemelor de mediu a dus la semnarea Protocolului de la Kyoto de către 150 de ţări, care s-au angajat să-şi reducă emisiile de gaze care produc efect de seră. Dar toate marile state industrializate au probleme în a-şi respecta angajamentele luate în acest tratat. Dacă statele europene şi americane semnatare ale protocolului au dificultăţi în respectarea acestor reguli, perspectivele nu sunt prea optimiste în condiţiile în care cei doi giganţi asiatici ai economiei mondiale, China şi India, au un comportament mai puţin ecologic şi care va influenţa tot restul omenirii. În plus, sunt puţine şanse să fie încheiat un nou acord de mediu după 2012 şi care să concilieze interesele Uniunii Europene, Statelor Unite, ale mediului de afaceri şi ale organizaţiilor ecologiste.
Problemele climaterice sunt în prezent printre cele mai importante ale agendei politice internaţionale, lucru evident atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Dar aceste probleme nu mai pot fi rezolvate individual de fiecare stat, ci numai prin conjugarea eforturilor şi cooperare internaţională.Fenomenele meteo extreme se pare că vor deveni din ce în ce mai numeroase în următorii ani şi întrebarea care se pune este în ce măsură acest proces poate fi oprit sau dacă va fi necesară adaptarea oamenilor la noile condiţii. Poate că dezvoltarea societăţii va continua pe acelaşi drum şi în cazul acestui scenariu numai cercetarea ştiinţifică şi tehnologică va putea oferi soluţii de supravieţuire sau, aşa cum doresc grupurile ecologiste, fiecare locuitor al planetei va deveni conştient de pericol şi va reduce emisiile gazelor cu efect de seră abandonând practicile poluante, consumul şi utilizarea maşinilor vor scădea iar lumea se va de-globaliza.
Indiferent ce scenariu va fi urmat, şi pot fi imaginate şi altele, ecologia va deveni ideologia viitorului pentru că problemele de mediu vor copleşi lumea, iar sfera politică va fi tot mai presată să adopte politici publice care să restabilească echilibrul dintre om şi mediu, să împiedice deteriorarea atmosferică şi a pâmântului, sau să găsească soluţii pentru a se adapta noului climat aşa încât viaţa pe Terra să fie posibilă în continuare. Este evident că toate partidele, chiar dacă nu sunt dedicate absolut acestui concept, îi vor împrumuta din idei pentru a găsi soluţii la problemele care vor apărea.
