Rezistenţa economiilor mondiale în faţa preţurilor-record la petrol din 2005 a fost remarcabilă. Din această cauză, previzionăm că în anul 2006 creşterea economică va fi în continuare solidă. Principalele locomotive vor fi în continuare SUA şi China. Mai mult chiar, în absenţa unor şocuri imprevizibile, riscul recesiunii rămâne îndepărtat.
Principalele trenduri care vo domina economia mondială în anul 2006 vor fi:
Creşterea economică va continua, cel puţin în 2006. Creşterile economice ale SUA şi statelor asiatice au fost în acelaşi timp şi cauza, şi efectul preţurilor-record la petrol. Creşterea economică a SUA şi a economiei mondiale va continua în jurul a 3,5% (în 2005 a fost 3,7% pentru SUA şi 3,4% pentru economia mondială). În cazul Statelor Unite, aşteptata scădere a consumului populaţiei şi a pieţei imobiliare va fi compensată de o creştere a cheltuielilor de capital şi a exporturilor, precum şi de impulsul fiscal dat de reconstrucţia ţării după efectele uraganului Katrina.
SUA vor avea în continuare o creştere mai mare decât Europa şi Japonia.Desigur, creşterea globală nu va fi uniformă în 2006. De exemplu, Japonia va înregistra o scădere a creşterii economice, de la 2,4% anul acesta, la 1,9% în 2006. În Europa Occidentală, creşterea va fi impulsionată şi va ajunge de la 1,5% în 2005 la 1,9% în 2006, însă bazele economice vor rămâne în continuare slabe. Banca Centrală Europeană tocmai a crescut rata dobânzii şi o va mai mări probabil cel puţin o dată în 2006. De asemenea, în Germania se întrevede o politică fiscală mai restrictivă.
China şi restul Asiei vor rămâne în continuare marii performeri. Zona Asia-Pacific, excluzând Japonia, va avea un ritm de creştere de circa 6 procente anul acesta. În vreme ce creşterea economică a Chinei se va mai linişti, ea va fi undeva în jur de 8,5% (comparată cu o creştere de 9,3% în 2005). Alte economii importante din regiune vor creşte la ritmuri alerte (India, de exemplu, 6,7%, Coreea de Sud 6%). Creşterea lor se va baza în continuare pe exporturi, însă cererea internă va creşte puternic, mai ales în cazul Chinei şi Coreii de Sud.
Preţul petrolului va scădea gradual, însă mai există riscuri de creştere.Preţul petrolului a scăzut treptat după ce atinsese un nivel-record în lumina tragicelor evenimente pricinuite de uraganele Rita şi Katrina. Estimările unor experţi merg către un preţ de circa 52$ pe baril la sfârşitul lui 2006. Cu toate acestea, condiţiile de pe piaţa petrolului nu se vor linişti prea mult. Riscul unei creşteri abrupte, cauzate de un eveniment/şir de evenimente neprevăzute rămâne în continuare foarte ridicat.
Inflaţia de bază din SUA va creşte. Până acum, inflaţia din SUA a rămas o ameninţare scăzută pentru economia mondială, în ciuda creşterii puternice şi a majorării preţurilor la energie. Însă faptul că economia americană a crescut mai mult decât media globală o face mai vulnerabilă riscurilor inflaţioniste. Este de aşteptat ca inflaţia să crească cu 0,1%, de la 2,2 la 2,3%, în 2006, dar nu se întrevăd riscuri ca ea să scape de sub control. Productivitatea muncii a crescut suficient astfel încât să acopere creşterea economiei. În afara SUA, inflaţia nu constituie o problemă – în Europa deoarece creşterea economică a fost suficient de lentă, iar în China din cauza boom-ului investiţional.
Rata dobânzilor va creşte în SUA şi Europa. Tot legat de economia americană, este de aşteptat ca FED să înăsprească politica fiscală cu scopul de a aduce dobânda în zona “neutră”, estimată a fi undeva în jurul a 4,5-5,5%. Probabil că trendul lansat de FED va fi urmat şi de alte bănci centrale. După doi ani în care Banca Central-Europeană a lăsat dobânzile la acelaşi nivel, a intrat acum într-un ciclu de creştere a ratei dobânzii care este de aşteptat a fi cel puţin la fel de gradual ca acela impus de FED în 2005. În Japonia, mult-aşteptatul sfârşit al deflaţiei va oferi Băncii Centrale posibilitatea de a trece la o politică mai relaxată.
Preţul caselor va scădea uşor, fără a se înregistra o prăbuşire. Preţurile caselor au fost pe o spirală de creştere şi îngrijorările privind sfârşitul acestui “balon” au constituit o preocupare constantă a analiştilor în ultimii ani. Spectrul prăbuşirii acestora nu a bântuit numai economia americană, ci şi pe altele, precum cele ale Marii Britanii, Australiei, Spaniei, Irlandei sau Suediei, dar şi unele ţări din Centrul şi Estul Europei. Până în prezent, pieţele din Marea Britanie şi Australia s-au liniştit fără a se prăbuşi. Probabil că aceeaşi situaţie se va înregistra în SUA în 2006. În SUA se estimează că preţurile caselor vor creşte anul acesta cu maxim 3,5% (faţă de aproape 10% în ultimii ani).
Deficitul de cont curent al SUA va creşte. După ce a atins pragul-record de 800 miliarde dolari, va puncta în 2006 un alt prag, cel de 900 miliarde, reprezentând 6,8% din PIB. Motivele sunt bazarea creşterii economice a SUA prea mult pe majorarea cererii interne, în vreme ce a celorlalte economii se bazează pe o creştere a exporturilor (în special din Asia şi din ţările exportatoare de petrol). Vestea bună este că investitorii privaţi şi băncile centrale vor fi în continuare dispuse să finanţeze deficitul şi rolul SUA de motor global al creşterii economice. Rămâne una dintre cele mai mari incertitudini economice din lume cât anume va mai dura această “co-dependenţă” sau “comportament simbiotic” (depinde de unde priveşti lucrurile).
Dolarul va scădea. Majoritatea economiilor care au deficite comerciale atât de mari suferă o depreciere a monedei. Aşa s-a întâmplat cu dolarul american între 2002 şi 2004. Anul trecut, moneda americană s-a stabilizat, ba chiar a început să se aprecieze. Acest lucru este mai puţin atributul performanţelor economiei americane, cât mai ales al veştilor proaste din alte zone ale lumii (incertitudinea politică asupra viitorului UE în urma referendumului constituţional, tulburările din Franţa). De asemenea, dolarul a devenit mai atractiv datorită politicii de dobânzi a FED care a făcut ca activele denominate în moneda americană să fie mai atractive. Pe măsură ce deficitul de cont curent al SUA se va deteriora anul viitor şi FED va limita creşterile dobânzilor, este posibil ca investitorii să nu mai privească moneda verde cu la fel de multă simpatie.
Nu va exista recesiune în 2006 şi nici în viitorul apropiat. Desigur, asta dacă nu vor apărea şocuri neprevăzute. Economia mondială a suportat în 2005 câteva şocuri importante – cel mai distrugător tsunami (de fapt, acesta a avut loc chiar la finalul lui 2004), cele mai distrugătoare uragane, preţuri-record la petrol, incertitudine politică în Europa – cărora le-a făcut faţă cu brio. Această rezistenţă remarcabilă la şocuri ne dă încrederea că şi în viitor creşterea economică va rămâne la fel de susţinută.
