Scriitorul Peter Watson indică fundamentalismul religios drept o cauză majoră a declinului recent al SUA în topul cercetării ştiinţifice şi al inovării. Cu siguranţă, renaşterea interesului pentru ştiinţă în Europa Occidentală şi Asia le-a ajutat pe acestea din urmă să recupereze diferenţa în domenii cândva dominate de SUA. Însă de o importanţă egală a fost revenirea fervorii religioase în SUA. Profesorii din Kansas îşi educă studenţii în spiritul doctrinei creaţioniste, şi nu al celei darwiniste, în timp ce guvernul federal reduce fondurile pentru proiectele noi de cercetare şi exercită presiune politică asupra oamenilor de ştiinţă pentru a-i determina să renunţe la cercetări sau să-şi ţină secrete descoperirile. Watson arată că fundamentalismul a fost, de-a lungul istoriei, o forţă periculoasă care a subminat cercetările şi, prin urmare, prosperitatea naţiunilor şi a imperiilor căzute sub influenţa ei. Dacă are dreptate, dominaţia SUA în domeniul ştiinţei ar putea deveni o amintire?
De decenii, Statele Unite au condus cu detaşare în domeniul “ştiinţei adevărate” – de fapt, orice domeniu al ştiinţei. Există însă semnale de alarmă, care sugerează că ştiinţa americană îşi pierde supremaţia şi poate chiar se află în pragul declinului. Unul din motive este că, pe măsură ce se răspândesc în SUA, fundamentalismul religios şi “fundamentalismul” politic încep să sape la rădăcina vitalităţii intelectuale americane.
Spre deosebire de această situaţie, agitaţia politică izbucnită de cealaltă parte a Atlanticului arată că europenii înţeleg cât de distrugător poate fi fundamentalismul.
Potrivit unui studiu publicat în Physical Review în mai 2004, în anul 2003 numărul de lucrări ştiinţifice publicate de autori vest-europeni l-a depăşit pe cel al lucrărilor publicate de autori americani, după ce în 1983 existau de trei ori mai mulţi autori americani decât europeni. Proporţia brevetelor acordate cercetătorilor americani a scăzut din 1980, de la 60,2 la sută din totalul mondial la 51,8 la sută. În 1989, America pregătea un număr de doctoranzi egal cu numărul celor din Marea Britanie, Germania şi Franţa la un loc; în prezent SUA sunt cu 5 la sută în urma lor. Frecvenţa citărilor în publicaţiile de ştiinţă, până acum dominată cercetători americani, în prezent este condusă de europeni.
Pe măsură ce au izbucnit scandaluri în Kansas şi în alte părţi ale SUA, legate de evoluţie şi Geneză, biologi reputaţi au luat atitudine în favoarea teoriei lui Darwin, dar cine ştie câţi elevi nu s-au îndepărtat deja de biologie din cauza acestor dispute?
Ca rezultat al opoziţiei fundamentaliste, SUA rămân deja în urmă în cercetările legate de clonare şi celulele stem, conduse acum de oameni de ştiinţă sud-coreeni, italieni şi britanici. În anul 2005 New Scientist publica un sondaj în care aproape jumătate din cercetătorii angajaţi la Autoritatea SUA pentru Pescuit şi Conservarea Mediului (U.S. Fish and Wildlife Service) afirmau că li s-a cerut să-şi modifice sau să retragă rezultatele cercetărilor din motive politice.
De la atentatele teroriste din 11 septembrie, numărul de indieni şi chinezi veniţi la studii în SUA a scăzut cu peste 50 la sută. Acum ei merg în Europa. Numărul de programe de doctorat absolvite de asiatici este în prezent egal cu cel al doctoratelor acordate în SUA şi o parte tot mai mare dintre posesorii de doctorate asiatici au studiat în Europa.
Fundamentalismul conduce doar la stagnare
Priviţi înapoi la cele patru mari epoci fundamentaliste din istoria universală. Sub influenţa ziloţilor israeliţi din secolele de dinainte de Hristos, Israelul antic a rămas în urma civilizaţiilor din jur, atât din punct de vedere politic, cât şi material, şi i-a provocat pe romani, care i-au anihilat, dând naştere unei diaspore ce a durat 2.000 de ani. Creştinismul din perioada Imperiului Roman a dus la o jumătate de mileniu de Ev Mediu întunecat, care s-a sfârşit doar cu redescoperirea lui Aristotel în secolul al XII-lea. Fundamentalismul buddhist ascetic din China între secolele al IV-lea şi al IX-lea a dus la distrugerea a 4.600 de mănăstiri, înainte ca renaşterea Song să dea naştere celei mai frumoase perioade a civilizaţiei chineze. Iar fundamentalismul islamic care a început în Bagdad în jurul anului 1067 a avut ca rezultat un mileniu de înapoiere, care încă afectează lumea islamică.
Dimpotrivă, istoria Europei moderne – revoluţia ştiinţifică, Iluminismul, confruntările moderniste ale secolului al XIX-lea – poate fi caracterizată ca o victorie a raţionalismului şi a ştiinţei în faţa dogmatismului religios. Europa este locul de naştere al ştiinţei. În universităţile Europei, în secolele al XII-lea şi al XIII-lea, s-a creat experimentul, iar testarea ipotezelor a devenit o formă de autoritate care concura cu cea a bisericii, generând acurateţea, eficienţa şi prosperitatea pe care se bazează lumea modernă.
Nu există dovadă mai bună decât un experiment spectaculos prezentat în 2005 într-un număr al săptămânalului de ştiinţă Nature. O echipă de 17 cosmologi conduşi de Carlos Frenk, de la Universitatea Durham din Marea Britanie, a anunţat construirea unui model informatic al universului. După 20 de ani de pregătiri, echipa a preluat un supercomputer în Germania timp de o lună întreagă, îngheţând o mare parte a cercetărilor desfăşurate în această ţară, a realizat 500.000.000.000.000.000 de calcule şi a demonstrat dincolo de orice dubiu că Einstein a avut dreptate, că universul se dilată şi că materia neagră chiar există.
În aceeaşi perioadă în care Frenk şi echipa sa şi-au anunţat rezultatele, alegătorii francezi şi olandezi au respins proiectul constituţiei europene. Printre motivele acestui “nu” s-a aflat respingerea implicită a ameninţării fundamentaliste pe care unii o văd în Turcia.
Turcia a încercat să se debaraseze de islamul fundamentalist de două ori – şi de două ori a eşuat. În secolul al XVI-lea, turcii construiau observatoare, traduceau texte ştiinţifice europene şi trimiteau oameni în străinătate să studieze medicina şi tehnologia. Dar aceste progrese nu s-au putut maturiza, deoarece bibliotecilor li se interzisese să depoziteze cărţi “pline de minciuni” (istorie, astronomie, filosofie). În secolul al XIX-lea, legea Sharia a fost suspendată, Coranul reinterpretat în spiritul democraţiei parlamentare, iar cărţile de chimie şi biologie au fost din nou traduse. Nici de data aceasta nu a durat.
Mai presus de orice, Europa nu este fundamentalistă. Iată de ce, în adâncul sufletului, mulţi europeni au reţineri faţă de intrarea Turciei în UE. Europa are problemele ei şi nu are nevoie să importe fundamentalism de nici un gen.
