Acum mai mult de trei mii de ani, Avraam avea doi copii. Unul dintre fii a fost trimis în deșert și era în pericol să moară. Dumnezeu l-a salvat cu apă dintr-un izvor.
Celălalt fiu a fost legat, pe punctul de a-i fi tăiat gâtul de către propriul tată. Dar Dumnezeu a oprit cuţitul. Ambilor fii – Ismael și Isaac – li s-a promis că vor da naștere unor mari naţiuni.
Cu aceste naraţiuni încep monoteismul și civilizaţia occidentală. Iar practicile canaanite de sacrificare a copiilor întru slava lui Moloh sunt lăsate în urmă pentru totdeauna de către descendenţii lui Avraam.
Doar că nu sunt.
În decursul vieţii mele, am văzut copii evrei aruncaţi în foc. Iar acum văd copii musulmani folosiţi ca scuturi umane, în ambele cazuri de către propovăduitori ai unor culte ale morţii cu nimic diferite de cel al lui Moloh.
Bătălia prin care trecem astăzi nu este una între evrei și arabi, sau între israeliţi și palestinieni. Este mai degrabă o bătălie între cei care sărbătoresc viaţa și cei care predică moartea. Este o bătălie între civilizaţie și barbarism.
Dar cele două culturi care ne-au dăruit Psalmii lui David și bogatele biblioteci ale Imperiului Otoman nu au în comun dragostea pentru viaţă, pentru transmiterea înţelepciunii și a șanselor mai departe către copiii lor? Și se găsește așa ceva în viitorul sumbru oferit de Hamas copiilor arabi – acela de a fi luptători sinucigași sau scuturi umane împotriva rachetelor?
Părinţii palestinieni își doresc un viitor plin de speranţă pentru copiii lor, ca și părinţii israelieni. Și toţi ar trebui să fie uniţi în pace.
Dar înainte ca mamele istovite din Gaza City și din Tel Aviv să se poată odihni, înainte ca diplomaţii să se poată apleca onest asupra misiunii cruciale de a reconstrui dialogul … acest cult al morţii care este Hamas trebuie denunţat drept ceea ce este de fapt.
Credincioșii moderaţi, indiferent dacă credinţa lor stă în Dumnezeu sau în om, trebuie să-și abată criticile de la soldaţii israelieni – puși în faţa teribilei alegeri între a trage și a risca să rănească scuturile umane, și a nu trage și a risca să-și vadă familiile ucise – la teroriștii care au răpit orice alegere copiilor palestinieni din Gaza.
Chem poporul palestinian să găsească adevăraţi musulmani care să îi reprezinte, musulmani care niciodată nu ar pune cu bună știinţă un copil în pericol.
Cer Președintelui Obama și liderilor lumii să condamne folosirea copiilor drept scuturi umane de către Hamas.
Și rog publicul american susţină ferm, în continuare, poporul israelian care se luptă încă o dată pentru supravieţuire, și poporul în suferinţă din Gaza care respinge teroarea și îmbrăţișează pacea.
Haideţi să trimitem sacrificarea copiilor înapoi în cel mai întunecat colţ al istoriei, și să punem umărul pentru un viitor mai luminos, împreună cu cei care aleg viaţa, fie ei arabi sau evrei – noi toţi, copii ai lui Avraam.
Elie Wiesel: scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Pace și supravieţuitor al Holocaustului
3 August 2014
http://www.algemeiner.com/wp-content/uploads/2014/08/Elie-Wiesel-Hamas-Child-Sacrifice.pdf
