“Reuniunea ministrilor de Finante ai Uniunii Europene consacrata aplicarii regulilor Pactului de stabilitate si de crestere economica s-a încheiat cu o solutie alternativa fata de cea propusa de Comisia de la Bruxelles, o solutie care raspunde cerintelor Frantei si Germaniei, dar da o lovitura credibilitatii Uniunii în ansamblul ei”. Majoritatea ministrilor a hotarât sa suspende aplicarea procedurii de infractiune în cazul Frantei si al Germaniei, evitând posibilitatea unor sanctiuni si respingând cererile Comisiei Europene cu “concluzii” dincolo de procedura în sine, ceea ce a facut ca Pedro Solbes, comisarul pentru probleme economice si monetare, sa declare ca “regreta foarte mult faptul ca nu sunt respectate nici normele, nici spiritul Pactului de stabilitate”.
“Reuniunea ministrilor de Finante ai Uniunii Europene consacrata aplicarii regulilor Pactului de stabilitate si de crestere economica s-a încheiat cu o solutie alternativa fata de cea propusa de Comisia de la Bruxelles, o solutie care raspunde cerintelor Frantei si Germaniei, dar da o lovitura credibilitatii Uniunii în ansamblul ei”. Majoritatea ministrilor a hotarât sa suspende aplicarea procedurii de infractiune în cazul Frantei si al Germaniei, evitând posibilitatea unor sanctiuni si respingând cererile Comisiei Europene cu “concluzii” dincolo de procedura în sine, ceea ce a facut ca Pedro Solbes, comisarul pentru probleme economice si monetare, sa declare ca “regreta foarte mult faptul ca nu sunt respectate nici normele, nici spiritul Pactului de stabilitate”.
Berlinul si Parisul risca sa-si puna în cap tarile mici
“Impunându-si valorile lor la Bruxelles, Parisul si Berlinul au dobândit linistea economica, dar risca sa ridice împotriva lor un front al tarilor mici”, scrie cotidianul francez Le Figaro, care concluzioneaza: “Proiectând, pe drept sau pe nedrept, imaginea a doua tari deasupra legilor comune, Franta si Germania- au deschis o criza de încredere în sânul Uniunii Europene”.
Pe termen scurt, Berlinul si Parisul pot sta linistite, cred analistii. Însa, pe termen mediu, “Franta si Germania- trebuie sa se astepte la o inversare de situatie…Nu este bine pentru cele doua tari, caci în aceasta afacere ele au dat sentimentul ca cei mari îsi impun legea asupra celor mici”, crede Philippe Moreau-Defarges, cercetator la Institutul Francez de Relatii Internationale.
“Ne putem întreba daca cuplul franco-german nu mai serveste la promovarea marilor progrese, ci mai degraba, la apararea intereselor care nu sunt împartasite de altii. Aceasta chestiune poate deveni problematica dupa înfaptuirea unei Uniuni Europene cu 25 de membri, caci capacitatea de a sustine punctul de vedere al unui stat va depinde si mai mult decât astazi de capacitatea de a suscita aderarea la tezele sale si de a realiza coalitii ad-hoc”, a afirmat Bastien Nivet, cercetator la Institutul de Relatii Internationale si Strategice.
Se poate spune ca Berlinul si Parisul au deschis o “cutie a Pandorei” si, mai ales, ca alimenteaza disputele privind propusa Constitutie europeana si dau liber speculatiilor analistilor.
2003, “Annus horribilis” al UE
“Uniunea Europeana este Ťnudať asa cum nu a fost niciodata. O contempla opinii publice care în trecut au fost europeniste fervente, sau eurosceptice înversunate, dar care astazi apar mai ales nedumerite sau îngrijorate. Multe lucruri s-au întâmplat în acest 2003, an care, în ceea ce priveste destinul comunitatii continentale, nu s-a decis daca sa devina, pentru posteritate, “annus horribilis”, sau macar al câtorva conceperi fericite”, scrie Gianni Marsilli, în cotidianul italian “L’Unita”. Analistul italian mai crede ca: “este firesc sa te gândesti ca tarile în curs de aderare sunt putin speriate, dupa ce au constatat ca, în cele din urma, a învins legea celui mai puternic. Într-adevar, este de neimaginat sa crezi ca ceea ce i se iarta Frantei si Germaniei îi va fi iertat si Ungariei sau Lituaniei.
Reactiile critice la adresa aliantei franco-germane au dus la critici si ale altor ziare europene. “Frankfurter Allgemeine Zeitung” a titrat: “O uniune franco-germana, despre care se vorbeste atât de des, ar fi în realitate mai mult o amenintare decât o promisiune de buna guvernare”. Cotidianul britanic “The Guardian” a notat, de asemenea: “Când exista reguli, sau impui respectarea lor sau le schimbi. Ministrii s-au temut sa faca atât primul cât si al doilea lucru. Nu acesta este modul potrivit de a conduce Uniunea Europeana”.
Euro, o alta mare problema
“Departe de a servi drept arma în favoarea economiei sale sau, cel putin, de barometru avansat, euro nu fluctueaza decât în functie de variabile total exogene Europei”, noteaza presa franceza care spune ca”strategia monetara americana sau afirmarea spectaculoasa a Chinei pe scena internationala au sfârsit prin a-i retrage orice control asupra destinului sau”. Mai mult, analistii dau prognoze negre, considerând ca Europa este redusa la rolul de figuranta, iar euro – de ostatic. Şi una si cealalta nu pot decât sa spere ca ceilalti, americanii si chinezii, în cele din urma vor da dovada de ratiune în fata riscurilor pe care le-ar putea atrage asupra lor însisi o strategie de confruntare pâna la capat.
Şi prognozele negative nu se opresc aici. Estimarea general retinuta este aceea ca o apreciere cu 10 la suta a monedei europene ar amputa cu un punct cresterea economica a zonei.Economistii sunt unanimi în a afirma ca deprecierea dolarului survine, pentru tarile zonei euro, într-un moment foarte nepotrivit.
Conform statisticilor publicate la 14 noiembrie de catre Eurostat, Produsul Intern Brut al zonei euro a crescut cu 0,4 % în trimestrul al treilea, dupa un declin de 0,1% în cursul celui de-al doilea trimestru. Iar daca economistii se asteptau la o accelerare în trimestrul al patrulea, “caderea” biletului verde si crestereamonedei europene ar putea repune în chestiune aceste previziuni relativ optimiste.
“Daca moneda europeana ramâne la nivelul sau actual si, a fortiori, ea se apreciaza mai mult, relansarea care se contureaza în prezent în zona euro va disparea foarte rapid”, apreciaza Marc Touati, economist la Natexis Banques Populaires. El anticipeaza o crestere europeana de 2% anul viitor, cu un raport de schimb de un euro la 1,10 dolari, dar nu va depasi 1,3 % în conditiile unei cotatii pentru euro de 1,20 dolari.
Ambiguitatile Tratatului de laMaastricht în legatura cu responsabilitatea institutionala în materie de politica monetara ar putea favoriza confruntarile si, în acelasi timp, ar putea face mai dificila elaborarea unei replici la ofensiva monetara si comerciala lansata de Statele Unite.
