Statele Unite vor să includă Gărzile Revoluţionare iraniene, forţa militară de elită a Republicii Islamice Iran, pe lista grupurilor teroriste. Dacă se realizează, acest plan va pune în pericol operaţiunile oricărei companii străine care are relaţii de cooperare economică cu Iranul– deoarece influenţa Gărzilor depăşeşte cu mult domeniul militar, cuprinzând şi mediile de afaceri şi politice.
Argumentele prin care administraţia SUA îşi motivează decizia sunt simple şi arhicunoscute. SUA acuză Gărzile de intervenţii în Irak şi Afganistan. Nu există niciun fel de dovezi în spatele acestor acuzaţii. Dar se pare că SUA este gata şi dispusă să agraveze încă o dată situaţia deja tensionată din Orientul Mijlociu. Este evident că mişcarea face parte din planurile Washingtonului privind următoarea întâlnire a Adunării Generale a ONU, programată în septembrie. Problema impunerii de sancţiuni economice şi nu numai împotriva Iranului va fi pe primul loc în agenda întâlnirii din septembrie.
Anterior, încercarea SUA de a impune măsuri drastice împotriva Iranului, în urma controversatului program nuclear al Teheranului, a eşuat. Chiar şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (IAEA) s-a temut că raportul său privind programul nuclear iranian ar fi creat condiţiile pentru o acţiune militară directă împotriva Iranului, şi de aceea a adoptat o poziţie destul de rezervată în această privinţă. Ulterior, IAEA a găsit un linbaj comun cu autorităţile de la Teheran. Acum, SUA are de gând să-şi folosească propria jurisdicţie şi pe cea a Adunării Generale ONU pentru a denunţa o grupare teroristă iraniană cu 125.000 de membri.
Mişcarea are câteva scopuri clare. Pe lângă identificarea unui stat bandit, SUA încearcă şi să arate cu degetul cea mai mare organizaţie teroristă, care acţionează sub aripa protectoare a guvernului iranian. În ce priveşte consecinţele economice, planul are menirea de a rupe legăturile dintre reprezentanţii Gărzilor – care controlează principalele programe industriale şi energetice, precum şi de apărare ale ţării – şi companiile legate într-un fel sau altul de firme americane şi care depind de modul în care sunt percepute la Washington.
Denunţarea forţei armate de 125.000 de oameni va permite administraţiei SUA să blocheze proprietăţile acestora de pe teritoriul american sau aflate sub control SUA. Statele Unite vor putea de asemeni să ia poziţie împotriva companiilor străine “care fie oferă sprijin, servicii sau asistenţă teroriştilor, fie au legături de orice fel cu aceştia”.
Ce sunt Gărzile revoluţionare?
După revoluţia islamică din 1979, conducerea iraniană a luat o serie de măsuri pentru implementarea unei noi politici militare imediat după îndepărtarea şahului. Noul guvern iranian a pus capăt colaborării militare dintre armata iraniană şi Pentagon; consilierii militari americani şi personalul tehnic au fost trimişi înapoi acasă; o serie de contracte de achiziţionare de armament american au fost anulate. Revoluţia islamică a însemnat o lovitură puternică dată forţelor armate iraniene. În consecinţă, armata iraniană a scăzut dramatic, soldaţii erau dezorganizaţi şi demoralizaţi.
Războiul dintre Iran şi Irak a izbucnit în septembrie 1980. În acel moment, armata avea doar 45-50% din numărul necesar de ofiţeri şi 60-70 % din numărul necesar de subofiţeri şi soldaţi. Aproape 45 % din armamentul şi echipamentele militare disponibile erau inutilizabile în luptă. Clericii iranieni nici nu aveau de gând, nici nu se puteau baza pe armată, a cărei reputaţie era “pătată” de legăturile strânse menţinute cu fostul regim. Acesta este motivul pentru care clericii au decis să înfiinţeze o forţă militară alternativă, ai cărei membri să fie absolut loiali doctrinelor lui Khomeini.
Gărzile Revoluţionare au fost înfiinţate în 1979. Iniţial, scopul era acela de a apăra unica teocraţie contemporană din lume. Gărzile au jucal un rol esenţial în războiul dintre Iran şi Irak din 1980-1988. Iar după aceea, s-au transformat într-o instituţie politică şi economică extrem de influentă. Preşedintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad este fost ofiţer al Gărzilor Revoluţionare. A ajuns la putere datorită sprijinului acordat de ofiţeri superiori şi veterani din cadrul Gărzilor. Comandanţii Gărzilor au legături cu numeroase companii din principalele sectoare ale economiei iraniene.
Forţele armate iraniene şi Gărzile Revoluţionare totalizează în prezent 533.000 de oameni. Respingerea unei invazii străine, împreună cu armata, este principala sarcină a Gărzilor pe timp de război. Pe timp de pace, Gărzile trebuie să asigure stabilitatea regimului islamic, contracarând opoziţia din interiorul şi din afara ţării. De asemeni, Gărzile trebuie să controleze activităţile organizaţiilor politice şi publice.
Statele Unite dovedesc multă creativitate în alegerea ţintei. Gărzile revoluţionare controlează, într-un fel sau altul, majoritatea marilor companii în aproape toate ramurile economiei iraniene. Intenţiile administraţiei americane ameninţă funcţionarea oricărei companii străine care are legături economice cu Iranul.
