După o campanie intensă şi agresivă, uneori dincolo de limitele normale pentru o democraţie consolidată cum este Germania-, alegerile s-au încheiat aşa cum au început: în confuzie. Care este explicaţia acestui rezultat neobişnuit? Nici una dintre formaţiuni nu a putut oferi răspunsuri clare la principala problemă care preocupă electoratul german: şomajul.
Un scrutin confuz
După o campanie intensă şi agresivă, uneori dincolo de limitele normale pentru o democraţie consolidată cum este Germania, alegerile s-au încheiat aşa cum au început: în confuzie. Rezultatul votului a fost atât de strâns încât nici unul dintre cei doi actori dominanţi, Uniunea Creştin-Democrată şi Partidul Social-Democrat, nu poate forma guvernul. Angela Merkel, cea care promitea să devină prima Doamnă de Fier a Germaniei, şi platforma CDU-CSU au obţinut 35,2% din voturile exprimate la 18 septembrie, în timp ce social-democraţii au fost preferaţi de 34,3% din alegători. Concret, CDU-CSU are în plus doar trei mandate de parlamentar. O victorie a la Pyrhus pentru Merkel, un succes neaşteptat, dar insuficient pentru Schroder, un impas politic care blochează nu numai Germania, ci şi ansamblul Uniunii Europene. Scrutinul a trecut, au început negocierile şi manevrele de culise.
Care este explicaţia acestui rezultat neobişnuit? Pe scurt, Merkel nu a convins, iar pe finalul campaniei electorale Schroeder a părut mai decis şi mai solid, astfel încât a recuperat handicapul în sondajele de opinie. Nici una dintre formaţiuni nu a putut oferi răspunsuri clare la principala problemă care preocupă electoratul german: şomajul. Angela Merkel a promis măsuri de încurajare a afacerilor, de creare a noi locuri de muncă. Pe de altă parte, Schroeder a insistat că măsurile adoptate deja de guvernul său, în special reducerea ajutoarelor de şomaj, produc deja efecte. Alegătorii nu s-au lăsat convinşi iar mulţi dintre ei au declarat că nu au încredere în politicieni pentru că singurul lucru care îi preocupă pe aceştia este competiţia pentru putere.
Rezultatul confuz al scrutinului ridică semne de întrebare privind ritmul reformelor cerute insistent de economişti dar şi de clasa de mijloc. Problemele sunt, însă, mult mai grave. Primul factor care a contribuit la acest rezultat echivalent cu un coşmar a fost, desigur, campania electorală, transformată rapid într-un război al declaraţiilor vitriolante şi al acuzelor.
Un lucru este cert, coaliţia de centru-stânga a primit o sancţiune, anticipată de altfel, din partea electoratului. Coaliţia de centru-dreapta nu a convins iar prestaţia doamnei Merkel din dezbaterile televizate i-a diminuat enorm avantajul din sondajele de opinie pre-electorale. În fine, electoratul german a mai semnalat un lucru foarte important: este conservator şi nu agreează reformele radicale, chiar dacă acestea par inevitabile sau sunt solicitate insistent de mediul de afaceri.
Un rezultat groaznic
Rezultatul votului a produs nedumerire si preocupare şi în exteriorul Germaniei. Noii membri ai Uniunii Europene şi-au ascuns cu greu neliniştea că Schroeder, pe care îl consideră mult prea concentrat asupra relaţiei cu Rusia preşedintelui Vladimir Putin, ar putea rămâne cancelarul Germaniei. Polonia a acuzat cel mai tare rezultatul scrutinului parlamentar din Germania. Ultimii ani au adus cel mai scăzut punct al relaţiilor bilaterale, atât din cauza sprijinului dat Statelor Unite în Irak, în ciuda opoziţiei Franţei şi Germaniei, cât mai ales din cauza reţinerilor poloneze faţă de parteneriatul germano-rus. Polonezii, dar şi balticii, tributari unui trecut dureros în relaţia cu Moscova, cred că Schroeder le-a sacrificat interesele şi viitorul comun european în favoarea relaţiei strânse cu Rusia.
O părere diametral opusă s-a manifestat în Ungaria, unde stânga şi-a exprimat speranţa că Schroeder şi SPD vor rămâne la putere. În Cehia, presa a concluzionat că rezultatul scrutinului parlamentar nu este o alegere bună pentru Germania, pentru Europa, pentru relaţiile transatlantice, pentru nimeni.
Semnale de alarmă au fost trase şi la Bruxelles. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, le-a cerut liderilor politici germani să formeze cât mai repede un guvern pentru a se evita impasul înregistrat în Olanda, unde au fost necesare patru luni, sau în Austria, unde impasul politic a durat trei luni.
Negocieri pe muchie de cuţit
Imediat după vot au început discuţiile şi negocierile. Blocajul a devenit evident după ce atât domna Merkel, cât şi cancelarul Schroeder şi-au proclamat victoria în alegeri şi au anunţat înfrângerea adversarilor. Schroeder afirmă că electoratul nu i-a respins programul de reformă economică şi socială iar coaliţia de centru-dreapta nu a obţinut un scor pozitiv. Alianţa CDU-CSU are nevoie de un al treilea partid pentru a forma guvernul dar, paradoxal, singurul în măsură să-i ofere majoritatea absolută în legislativ, necesară pentru adoptarea reformelor radicale, este tocmai principalul adversar, SPD.
Singura soluţie eficientă care se profilează este Marea Coaliţie, o alianţă CDU-CSU-SPD, soluţie de compromis politic pe care Germania a mai traversat-o între 1966 şi 1969. Proiectul este susţinut şi de electorat: 45% dintre germani favorizează un guvern de uniune naţională. Singurul obstacol? Cei doi lideri, Angela Merkel şi Gerhard Schroeder. Presa germană a oferit şi soluţia retragerii celor doi pentru a permite formarea unei coaliţii largi pe care ar putea-o conduce Edmund Stoiber, preşedintele CSU, sau Franz Muntefering, numărul doi în SPD. În ultimele zile au apărut, însă, semnale că SPD ar putea accepta rolul fratelui mai mic în Marea Coaliţie dar condiţia absolută ar fi retragerea Angelei Merkel. Secretarul general al CDU, Volker Kauder, a respins această idee şi a subliniat că plecarea doamnei Merkel, asumată sau forţată, nu este subiect de negocieri.
Care ar fi alternativele pentru Marea Coaliţie?
Fie alegeri anticipate, fie un guvern cu susţinere parlamentară firavă, care în cele din urmă ar conduce tot la anticipate. Deblocarea negocierilor ar putea fi adusă de votul de la Dresda din 3 octombrie, unde sunt în dispută 3 mandate. Cele trei voturi nu vor înclina balanţa în favoarea vreuneia dintre tabere dar vor da un semnal care ar putea debloca impasul din prezent.
Presa germană are dreptate: votul de la 18 septembrie, dar mai ales rezultatul său, a aruncat Germania într-un coşmar politic comparabil, spun chiar germanii, cu instabilitatea Republicii de la Weimar. Un coşmar care, dacă se va prelungi, va declanşa unde de şoc pe întreg continentul. Cel mai târziu la 18 octombrie noul parlament va fi obligat să dezbată propunerea pentru postul de cancelar înaintată de preşedinte. Dacă politicianul desemnat nu va obţine majoritatea absolută, cancelarul în exerciţiu rămâne în funcţie iar parlamentul va avea la dispoziţie încă două săptămâni pentru a soluţiona criza. Dacă se va înregistra un nou eşec, votul se va relua şi va fi necesară doar majoritatea simplă. Deşi această variantă ar putea favoriza coaliţia CDU-CSU, rămâne ca preşedintele Horst Kohler să decidă dacă înaintează o nouă candidatură sau dacă dizolvă legislativul şi convoacă alegeri parlamentare anticipate. Altfel spus, soarta Germaniei, republică parlamentară, va fi decisă, dacă va continua conflictul dintre partide, de preşedinte.
Publicat în : Politica externa de la numărul 30
