Alegerile locale de luna viitoare nu mai reprezintă doar o simplă “încălzire” a partidelor şi actorilor politici pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale care se vor desfăşura peste câteva luni de zile, precum s-a judecat timp de 14 ani. În lunile mai şi iunie, toate partidele politice angrenate în cursa electorală vor arunca în luptă tot ce au mai bun: candidaţi, strategii, programe, logistică. Favoritul cursei electorale pare a fi Partidul Social Democrat, partid de guvernământ, dar distanţa dintre el şi principalii săi contracandidaţi, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat, cunoscuţi sub titulatura de “Opoziţia Democrată” pentru a fi disociaţi de cel mai mare partid al opoziţiei, Partidul România Mare, se reduce vizibil. Contrar declaraţiilor şi speranţelor liderilor PSD care anunţă un triumf categoric în alegerile locale de luna viitoare, ruleta electorală este, la ora actuală, imprevizibilă.
Locuinţa mea de vară e la ţară–
La alegerile locale din anul 2000, actualul partid de guvernământ care se numea atunci Partidul Democraţiei Sociale din România (PDSR) nu a reuşit să obţină mai mult de aproximativ 28 % din voturile pentru consilieri locali, municipali şi judeţeni (vot politic), deşi venea din Opoziţie şi se bucura de încărcătura pozitivă inerentă unei astfel de poziţionări. În plus, fostul PDSR, în prezent PSD, nu a reuşit, nici în alegerile din anul 2000, cum nu a reuşit nici în alegerile precedente, să câştige funcţiile de primari ai marilor oraşe, inclusiv funcţia de primar general al Capitalei, deţinută la ora actuală de preşedintele PD, Traian Băsescu, cel mai puternic rival politic al conducerii partidului de guvernământ. Marele şi fidelul bazin electoral al social-democraţilor lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase l-a reprezentat populaţia rurală, precum şi locuitorii zonelor periferice şi sărace ai oraşelor reşedinţă de judeţ.
Preocupate de problemele guvernării în coaliţie şi de scandalurile interne care au caracterizat guvernarea de dreapta CDR-PD-UDMR din anii 1997-2000, partidele în cauză au pierdut alegerile locale, eşecul lor, previzibil, plasându-le în spatele învingătorului PDSR. Triumful pedeserist nu a fost însă prea dulce la alegerile locale din 2000: Capitala României, Bucureşti, cea a Moldovei, Iaşi, a Ardealului, Cluj, a Banatului, Timişoara sau a Dobrogei, Constanţa au fost, din nou, ratate. Mai instruiţi, mai pretenţioşi, mai informaţi, locuitorii marilor oraşe au continuat să-i respingă pe cei care au creat în România cea mai primitivă specie politică, baronul local şi care au făcut din fenomenul corupţiei o lege a firii.
Alegerile locale din anul 2004 reprezintă marea şansă de a se restabili în ţară- un echilibru politic mai necesar ca aerul pentru normalizarea unei societăţi şi a unui sistem bulversate de corupţie şi de dispreţul autorităţilor faţă de legi.
Aliniate la start, principalele partide politice pleacă de pe poziţii inegale, ca efect al mediatizării preferenţiale a PSD (din motive de obţinere a contractelor de publicitate de către mass media şi ca urmare a presiunilor politice exercitate asupra jurnaliştilor). Realitatea este însă mai nuanţată. Aşteptările populaţiei de la cei care-i vor conduce sunt imense, proporţionale cu problemele ei curente: nivelul de trai extrem de scăzut, şomajul, inflaţia, insecuritatea socială şi personală, toate generate de corupţia generalizată. Ofertele electorale în prag de campanie electorală au fost, însă, până în prezent, foarte sărace, partidele politice preferând să se preteze la un război de guerilă între ele.
Manevrând o maşină masivă, fondurile guvernamentale şi toate pârghiile instituţiilor statului aflate la dispoziţia lor, liderii PSD, atât cei de la Bucureşti cât şi cei din judeţe, denumiţi de presă “baroni locali”, s-au lansat în cucerirea electoratului prin metode medievale: organizarea de festinuri populare prin parcuri şi pieţe pentru săracii localităţilor, cu diferite ocazii (sărbătorile de Crăciun, Anul Nou şi de Paşte) sau cumpărarea directă de voturi, cu bani cash (un vot egal 50.000 lei, respectiv un dolar şi jumătate) aşa cum au procedat în alegerile locale parţiale din anii 2001 şi 2002.
Sufocaţi de presiunea instituţiilor statului şi incapabili, de multe ori, să riposteze organizat faţă de abuzurile oamenilor partidului de guvernământ, principalilor contracandidaţi ai PSD, liberalii şi democraţii, le-au fost necesari trei ani de zile să realizeze că doar împreună şi răspunzând agendei reale a cetăţenilor ignoraţi practic de Putere, pot schimba raportul politic. Abia în luna octombrie 2003, când s-a constituit Alianţa PNL-PD (abreviat DA, Dreptate şi Adevăr) scena politică a părut că se normalizează. Topul partidelor politice a început să fluctueze. PSD a rămas pe primul loc, graţie imaginii paternaliste a şefului statului, Ion Iliescu care pluteşte deasupra partidului şi datorită transformării strategice a unui număr uriaş de români în asistaţi social, total dependenţi de ajutoarele sociale aflate în mâna Guvernului şi a baronilor locali ai PSD care ocupă funcţii de preşedinţi de Consilii Judeţene şi de primari.
În schimb, PRM, partid condus de Corneliu Vadim Tudor a pierdut definitiv locul doi în simpatia electoratului trecând pe planul trei, fiind devansat de liberalii şi democraţii constituiţi în Alianţa DA.
UDMR, formaţiunea etnicilor maghiari se zbate, după 14 ani de existenţă, să nu se fărâme şi să poată trece pragul electoral impus, în premieră, la alegerile locale din acest an, de 5%.
La mare distanţă de aceste partide, defilează cu optimism Partidul Umanist Român, sprijinit de salvele de artilerie ale unuia din cele mai mari trusturi de presă autohtone şi de sfaturile unui celebru strateg electoral american (Dick Morris).
PNŢCD, principalul partid al coaliţiei, care a câştigat alegerile generale din anul 1996, se zbate într-un cvasi-anonimat tragic, cu slabe şanse să mai depăşească pragul electoral de 5%. El este chiar depăşit în sondaje de Acţiunea Populară, partidul creat de fostul preşedinte al României între 1996-2000, Emil Constantinescu pentru a-şi satisface orgoliile personale.
Mie daţi-mi străzi pavate, măturate, daţi-mi cinematograf !
Marele război pentru cucerirea alegerilor locale se duce între PSD şi Alianţa DA PNL-PD. Principala scenă a competiţiei electorale o reprezintă bătălia pentru cucerirea Capitalei unde, paradoxal, jocurile par a fi făcute. Actualul primar general, Traian Băsescu, preşedintele PD şi co-preşedintele Alianţei DA alături de liberalul Theodor Stolojan, candidatul Alianţei la prezidenţialele din noiembrie 2004, se arată de neînvins. Constatarea a fost făcută nu doar de jurnalişti şi sociologi, ci chiar de directorul de campanie al PSD, vicepreşedintele Viorel Hrebenciuc, şi a fost reconfirmată, de-a dreptul hilar, de candidatul partidului de guvernământ la primăria Capitalei, Bogdan Niculescu Duvăz: “Dacă va exista turul doi la alegerile din Bucureşti, voi fi şi eu în competiţie”. Profitând de cea mai puternică locomotivă electorală pe care Alianţa DA o deţine la ora actuală, Traian Băsescu, liberalii şi democraţii au toate şansele să-i învingă pe cei şase primari PSD de sectoare prin translatarea imaginii de învingător din start a lui Traian Băsescu, asupra celorlalţi candidaţi. Împărţite frăţeşte, trei primării la PD şi trei primării la PNL, cele două partide au nominalizat la alegerile din Bucureşti, parlamentari (deputaţii Anca Boagiu, Liviu Negoiţă şi Andrei Chiliman) sau persoane specializate în problemele administraţiei Capitalei, dovedind respect faţă de alegători. În contrapartidă, PSD a decis să se prezinte la scrutin cu aceeaşi primari de sector acuzaţi de presă de corupţie, în frunte cu Marian Vanghelie, primar aflat în ancheta Parchetului Naţional Anticorupţie şi în permanent război cu limba română.
Al treilea partid al Opoziţiei, PRM, a adoptat formula Alianţei DA şi a lansat în cursa electorală câţiva parlamentari, mizând totul pe clona lui C.V.Tudor, Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, candidatul partidului la primăria Bucureştiului. Scandalagiu prin excelenţă, notoriu, Dumitru Dragomir nu este candidatul preferat al electoratului din Bucureşti, dar reprezintă o locomotivă electorală sigură, PRM privind alegerile locale din Bucureşti la fel de serios precum PSD şi Alianţa DA.
PUR, partid minuscul, neparlamentar, fără notorietate, dar cu veleităţi de mărire, a transformat cursa electorală din Bucureşti în Clubul Femina. Doar pentru a obţine vizibilitate, preşedintele partidului a apelat la femeile relativ cunoscute ale Capitalei: prezentatoare TV, actriţe sau femei de afaceri, cu unicul scop de a scoate din anonimat formaţiunea pe care a creat-o. PUR nu este preocupat să câştige nici măcar o primărie de sector, interesul umaniştilor concentrându-se pe depăşirea pragului electoral la locale şi pregătirea partidului pentru alegerile parlamentare. Partid pitic cu pretenţii şi bani, PUR l-a angajat pe celebrul strateg electoral Dick Morris să-l transforme din răţuşca cea urâtă în lebădă parlamentară.
Degeaba s-au rostogolit peste primarul Traian Băsescu, scandaluri felurite dirijate de liderii PSD,ultimul punându-l într-o opoziţie periculoasă pe liderul PD cu Biserica Ortodoxă Română. Culmea, românii, marea lor majoritate văzând în Biserică singura instituţie cu credibilitate, au susţinut poziţia primarului Băsescu care s-a opus vehement construirii Catedralei Neamului, prin dărâmarea unui monument, în Parcul Carol. Scandalul regizat de conducerea partidului de guvernământ şi de Cabinetul Năstase nu a făcut decât să extrapoleze un subiect care ţinea strict de Capitală, la nivel naţional şi să crească susţinerea electorală de care se bucură intempestivul Traian Băsescu.
Viaţa ce aici palpită e lipsită de confort occidental
Guvernarea prin încălcarea repetată a legilor şi normelor democratice de către PSD,generalizarea instituţională a corupţiei care a agravat nivelul de trai şi mijloacele abuzive folosite de membri partidului de guvernământ pentru păstrarea puterii au condus la situaţii neaşteptate în marea majoritate a judeţelor: coalizarea celorlalte partide pentru a câştiga, imediat după alegeri, preşedinţiile consiliilor municipale şi judeţene. Dacă la început aceste alianţe nu păreau credibile, prin înţelegerile făcute de Alianţa DA, PUR, UDMR, PNŢCD cu PRM, partid considerat extremist datorită liderului său, C.V.Tudor, ele s-au materializat în timp în adevărate coaliţii de respingere a PSD.
Miza câştigării alegerilor locale i-a făcut pe liderii partidelor politice să angajeze firme de consultanţă politică pe cât de celebre, pe atât de costisitoare. PSD a antamat firma americano-israeliană Greenberg-Carville-Schrum, secondată de mai multe societăţi de specialitate româneşti. PRM a încheiat un contract cu firma israeliană Arad Communications, iar PUR şi l-a adjudecat pe strategul american Dick Morris. Cele trei partide vor plăti strategilor străini milioane de dolari pentru a le face mai acceptabile electoratului român.
Alianţa DA s-a rezumat la contracte mai modeste, folosind în campania locală firme de advertising româneşti. Spre ghinionul PSD, jurnaliştii au căutat să afle singuri sursele de finanţare pentru campania locală care se dovedeşte a fi extrem de costisitoare, din moment ce baronii centrali şi locali ai partidului sunt gata să arunce cu bani şi cadouri în alegătorii români. În mare, ele sunt două: banii publici, pe care PSD nu se fereşte să-i folosească în scopuri partinice contrar tuturor legilor, şi cotizaţiile mai mult sau mai puţin benevole făcute partidului ori de clienţii politici favorizaţi trei ani de zile, ori de oamenii de afaceri care plătesc un fel de “taxă de protecţie” baronilor locali şi instituţiilor statului.
PRM a strâns ban cu ban pentru ultima bătălie electorală, cea a anului 2004, în care mai poate spera să rămână un partid de luat în seamă pe scena politică românească. Inevitabil, partidul lui C.V.Tudor devine tot mai anacronic, mai depăşit de istorie, speranţele lui fiind să reediteze, la o scară mai mică, succesul din alegerile anului 2000, bazându-se pe gradul uriaş de nemulţumire a populaţiei, generat de sărăcia extremă.
Dar în zori încep cocoşii, păcătoşii, ca să facă iar scandal
Reprezentanţii Alianţei DA nu excelează în pregătirea campaniei electorale, dar strategia lor electorală, aparent simplă, fără mari pretenţii, pare să pregătească surprize neplăcute partidului de guvernământ. Liderii DA vor să cucerească marile oraşe, capitalele de provincii şi de judeţe. Clujul, fief al primarului PRM Gheorghe Funar, pare că va fi câştigat de tânărul democrat Emil Boc, sociologii prevăzând o finală între aceştia doi, timp în care candidatul PSD, actualul prefect, va scrie romane poliţiste. În al doilea rând, şi liberalii şi democraţii şi-au nominalizat drept candidaţi, chiar şi în oraşele mai mici sau pe listele pentru consilii judeţene, deputaţi, senatori ori notabilităţi ale locului, tocmai pentru a arăta alegătorilor că îi respectă. Şi liderii PSD au gândit această strategie, cu o diferenţă majoră: miniştrii şi parlamentarii care vor candida la alegerile locale în chip de locomotive electorale, ca exemplu ministrul de interne Ioan Rus la Cluj sau ministrul Victor Ponta la Chitila, urmează să se retragă după finalizarea scrutinului în fotoliile de lux din Guvern şi Parlament. Pentru aceştia, ideea că înşeală electoratul, este total străină.
După ce s-au zbătut în anonimatul mediatic timp de luni de zile, liderii Alianţei DA au spart siguranţa conducerii PSD că va câştiga alegerile locale, şi amorţeala cu care demarase electoral anul 2004. Acuzaţiile că membrii PSD din toată ţara se pregătesc pentru o fraudare masivă a alegerilor şi, mai ales, exemplele în acest sens care şi-au găsit cea mai bună dovadă în desfăşurarea referendumului pentru Constituţie, când organizatorii au smuls votul cetăţenilor prin încălcarea sistematică a legilor, au depăşit graniţele ţării, alertând oficialii Uniunii Europene. Dacă, iniţial, liderii PSD au tratat cu un dispreţ suveran aceste acuzaţii, siguri de faptul că nimeni nu-i ia în seamă pe liberali şi democraţi, pe parcurs au realizat că, atât alegătorii, cât mai ales diplomaţii şi parlamentarii europeni privesc cu seriozitate semnalele opoziţiei. Situaţia s-a agravat în contextul ultimelor luni: Parlamentul European a criticat extrem de dur Guvernul PSD, atrăgându-i atenţia că, prin politica sa, România nu mai îndeplineşte criteriul politic, fundamental pentru aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, comisarul european pentru extindere, Gunter Verheugen a recomandat Cabinetului Năstase să-i prindă pe “peştii mari ai corupţiei” în timp ce raportorul UE pentru România, Emma Nicholson a venit la Bucureşti special pentru a traduce actualei puteri, imaginea pe care şi-a creat-o în occident: “Corupţie, corupţie, corupţie”. În aceste condiţii, în loc să domolească abuzurile şi să-şi respecte angajamentele faţă de electorat şi faţă de Uniunea Europeană, premierul Adrian Năstase, Guvernul şi conducerea PSD au recurs la ameninţări halucinante la adresa opoziţiei, în mod special la adresa liderilor Alianţei DA: “Vă dăm în judecată dacă ne mai acuzaţi că vom frauda alegerile!” Fireşte, avocaţii PSD vor fi angajaţi de Guvern, pe bani publici, după cum a recunoscut chiar premierul şi preşedintele partidului, Adrian Năstase care, mai nou, preferă să-şi lanseze mesajele electorale nu din mijlocul cetăţenilor nemulţumiţi, precum Traian Băsescu sau Theodor Stolojan, nu de pe sticla televizoarelor, aşa cum a procedat grijuliu trei ani de zile, ci din mijlocul tinerilor pesedişti, singurii care-l mai aplaudă, la ora actuală.
D-aia zic eu, prin urmare, vorbă mare
Bătălia pentru alegerile locale ar putea avea şi rezultate neaşteptate. Dacă pare evident că PSD va domina în continuare mediul rural, iar alianţa DA PNL-PD va câştiga Capitala şi marile oraşe, nu trebuie să uităm că, după alegerile din 2000, PSD a racolat cu forţa aproape 80% din primarii din ţară. Cum acum îşi propune să câştige “doar” 40% din primării, rezultă că alegerile locale din acest an vor duce la schimbarea a peste jumătate din primarii din ţară. O mică revoluţie ce pare să treacă deocamdată neobservată. Rămâne de văzut dacă se vor schimba şi năravurile într-un mandat ce se va întinde şi dincolo de 1 ianuarie 2007…
