The next U.S. president will have a moment of opportunity to reintroduce America to the world and restore our leadership. Hillary Clinton în “Foreign Affairs” 2007
Datorită felului în care a luptat pentru nominalizarea sa de către Partidul Democrat pentru alegerile prezidenţiale din SUA, dar şi pentru personalitatea sa complexă, Hillary Clinton a fost numită în funcţia de secretar de stat al Statelor Unite. Numirea doamnei Clinton se alătură configurării echipei lui Barack Obama, o schemă complexă în care îi putem regăsi şi pe Robert Gates ce îşi menţine funcţia de la Pentagon, generalul (r) James L. Jones în funcţia de consilier pe probleme de securitate, Janet Napolitano la securitate internă.
Doamna Hillary Clinton se bucură de o experienţă de aproximativ 16 ani, atât ca Primă Doamnă a SUA, dar şi ca senator de New York. Această perioadă i-a conferit nenumărate contacte cu domeniul afacerilor externe. Doamna Clinton a făcut parte din numeroase comisii de politică externă (mai ales pe probleme legate de Irak şi Afganistan, precum şi în chestiuni legate de problemele climatice). Spre deosebire de Barack Obama, doamna Clinton a sprijinit declanşarea războiului din Irak, dar treptat a devenit una dintre cele mai importante voci ce susţin retragerea trupelor din acest teritoriu, iar în chestiunea iraniană a sprijinit ideea unei soluţii diplomatice în termeni asemănători cu cei ai preşedintelui ales Barack Obama.
Crize vechi şi noi
Ultimele evoluţii de pe scena internaţională – punând pe tapet şi atacurile teroriste din Mumbai, India – ne indică un puzzle extrem de complex pentru constructorii de politici de la Washington. Acuzaţiile părţii indiene îndreptate spre grupuri radicale pakistaneze aduc un spor de tensiune la nivelul acestei regiuni. Autorităţile indiene afirmă că au capturat un număr de atacatori ce ar proveni din provincia pakistaneză Punjab, toate aceste elemente putând determina destabilizarea relaţiilor bilaterale dintre India şi Pakistan, iar istoria este martora unui număr important de conflicte militare între cele două părţi. Viitorul secretar de stat american a sprijinit relansarea relaţiilor cu India, votând în 2006 pentru acordul de cooperare în domeniul securităţii energetice cu această ţară. La vremea respectivă acest act a determinat numeroase critici din partea Pakistanului, îngrijorat de posibilitatea colaborării în domeniul nuclear între SUA şi India. Doamna Clinton realizează de asemenea importanţa Pakistanului pentru SUA, mai ales în ceea ce priveşte dosarul afgan, viitoarea administraţie americană fiind deschisă spre discuţii cu partea pakistaneză, sprijinind ideea întăririi democraţiei şi a drepturilor omului în această ţară. Este absolut evident că SUA vor juca un rol fundamental în menţinerea păcii şi echilibrului între aceşti doi jucători regionali importanţi – India şi Pakistan.
În chestiunea afgană, Hillary Clinton sprijină ideile lui Obama, privind necesitatea concentrării eforturilor asupra acestei ţări. Ea sugera chiar redirecţionarea resurselor din Irak (prin retragerea graduală) spre stabilizarea Afganistanului. Ce este deosebit de important este faptul că doamna Clinton priveşte stabilizarea regiunii prin prisma construcţiei statale în Afganistan şi în paralel prin construcţia de instituţii puternice în Pakistan, sperând că treptat se va putea reduce spaţiul de manevră al Al-Qaeda şi al altor grupări extremiste.
Putem observa o direcţionare a politicii externe americane spre recâştigarea rolului de lider mondial prin utilizarea unei metode relativ noi folosită cu succes de europeni, şi anume puterea soft. America este datoare să îşi schimbe politicile, mai ales prin prisma confuziilor doctrinei Bush, şi să redea lumii acel pol de stabilitate şi libertate pe care Părinţii Fondatori ai SUA şi l-au imaginat.
