Situaţia din Irak devine pe zi ce trece din ce în ce mai tensionată. După declararea încheierii oficiale a războiului, trupele Coaliţiei au avut mai multe victime omeneşti. Practic, zilnic, trupele americane sunt atacate. Mai mulţi oficiali ai Administraţiei de la Washington, printre care şi consilierul pe probleme de securitate, Condoleezza Rice, recunosc că violenţele se vor intensifica odată cu apropierea datei de 30 iunie, când ar trebui să aibă loc predarea Puterii în mâinile irakienilor. Pe de altă parte, americanii au probleme şi cu fracţiunile din Consiliul interimar de guvernare. Washingtonula anunţat că Administraţia nu va mai finanţa activitatea Consiliului irakian din exil condus de Ahmed Chalabi. Replica fostului preferat al americanilor a venit prompt, acesta anunţând că nu va mai avea nici o relaţie cu conducerea Coaliţiei din Irak. Şi până acum, conducerea Administraţiei americane în Irak a avut destule conflicte cu diferitele fracţiuni din Consiliul interimar de guvernare, în special cu comunitatea şiită, care reprezintă 60% din populaţie.
Greşeli de tactică
Toată lumea pare a fi de acord că americanii nu au gândit foarte bine situaţia de pe teren, mai ales după declararea victoriei şi a capturării fostului dictator Saddam Hussein. Mulţi observatori locali au sesizat, pe bună dreptate, că americanii au greşit fundamental atunci când nu au asigurat securitatea întregului Irak şi au preferat să facă acest lucru numai în enclavele unde se află trupele şi personalul Coaliţiei. Practic, graniţele Irakului au fost lăsate la voia întâmplării, iar despre siguranţa în oraşe şi sate ştim că practic nu există. Mai mulţi irakieni din Bagdad- îi spuneau unui reporter britanic că este haos în întreaga capitală şi, practic, văd trupele americane doar atunci când acestea efectuează transporturi speciale. Pe de altă parte, situaţia economică este dezastruoasă. Energie electrică când şi când, salarii restante, lipsa alimentelor deoarece nu sunt mulţi cei care se angajează pe drumuri irakiene pentru a prelua importurile.
Irakienii s-au plâns în repetate rânduri că nu li se garantează de către americani o viaţă normală şi că sunt victimele agresiunilor. Iar pe acest fond al lipsei de control al trupelor Coaliţiei, terorişti ai Al Qaeda şi ai altor organizaţii afiliate acesteias-au infiltrat în Irak. Strategia teroriştilor se îndreaptă contra propriului popor, cu scopul eliminării forţelor moderate care reprezintă o alternativă la cele extremiste. Ei răspândesc spaimă pentru a-şi croi drum spre putere şi, în mod evident, americanii nu au altă alternativă decât de a rezolva situaţia. Cum? Încă nu ştim, dar preşedintele Bush a anunţat că, la începutul lunii iunie, va da publicităţii detalii despre planul Casei Albe, care deja este susţinut de guvernul de la Londra. Cert deocamdată este faptul că Osama Ben Laden urmăreşte în Irak exact aceeaşi strategie dublă, care s-a dovedit a avea succes în lupta contra ocupanţilor sovietici. Pe de o parte, el sprijină rezistenţa contra ocupantului, pe de altă parte, ţinteşte forţele moderate din ţară-, semănând discordie etnică şi religioasă, făcînd astfel imposibil un acord de pace. Atentatul contra preşedintelui Consiliului guvernamental se potriveşte în această schemă. Se poate presupune că vor avea loc o serie de atentate asupra majorităţii şiite cu scopul de a diviza cele două importante comunităţi, cred analiştii. Preşedintele în exerciţiu al Executivului irakian, Abdel Zahra Osman Mohammad, cunoscut sub numele de Ezzedin Salim, care a murit într-un atentat comis la Bagdad, este al doilea membru al Consiliului de guvernare care îşi pierde viaţa ca urmare a unui act terorist.
Scandalul Abou Ghraib
Americanii nu au doar aceste probleme în Irak. Scandalul dezvăluit în urma publicării fotografiilor de la închisoarea Abou Ghraib despre prizonierii irakieni batjocoriţi şi maltrataţi de militarii americani depăşeşte, evident, cazul soldatului Jeremy Sivits. Acesta a fost condamnat la un an de închisoare, după ce şi-a negociat pedeapsa, depunând mărturie împotriva celorlalţi militari puşi în cauză. Există un raport al generalului Taguba, care a fost ignorat multă vreme. Se vorbeşte din ce în ce mai mult de lipsa de pregătire a Coaliţiei pentru misiunile de după război, necunoaşterea complexităţii locale, insuficienţa efectivelor mobilizate de către Pentagon, recurgerea excesivă la rezervişti şi la indivizi fără scrupule angajaţi pe bază de contract.Şi multă lume află abia acum că soldaţii americani din Irak sunt într-o stare extrem de proastă din punct de vedere psihic. Au loc sinucideri, iar moralul este la pământ.
Donald Rumsfeld a numit drept abuzuri cele întâmplate la închisoare irakiană. Presa europeană vrea să vadă “consecinţele politice ale scandalului.” Pe măsură ce probele ies la iveală, pe măsură ce se apropie data alegerilor, Secretarul Apărării Donald Rumsfeld se transformă într-o povară pentru preşedintele George W. Bush. Aşa că, de nu va fi debarcat din considerente morale, e posibil să-şi piardă postul din raţiuni de strategie de campanie. O pretenţie exagerată faţă de un regim ce nu-şi permite să recunoască, uneori, că a greşit”, scrie, de exemplu, cotidianul elveţian “Tages Anzeiger”.Iar alte ziare pun pe tapet faptul că americanii nu respectă drepturile omului. Solicitat să îşi exprime opinia în legătură cu situaţia de la Abu Ghrabi din Bagdad-, un oficial NATO a declarat că este vorba de “cea ce mai grea lovitură dată credibilităţii SUA în ultimii 25 de ani. Oameni din Europa spun că americanii şi-au pierdut autoritatea morală. De aceea este imposibil ca această problemă să fie subestimată”, notează la rândul său editorialistul John Vinocur în “The International Herald Tribune”.
Adoptând o “atitudine umilă” în cadrul celor două interviuri acordate unor posturi arabe de televiziune, preşedintele Bush şi comandanţii săi militari au etichetat drept “respingător” tratamentul la care au fost supuşi câţiva prizonieri irakieni şi a promis totodată că cei vinovaţi de umilirea şi torturarea acestora “vor fi aduşi în faţa justiţiei”.
Americanii au repus pe tapet diplomaţia
Americanii au declanşat o febrilă activitate diplomatică cu scopul rezolvării situaţiei din Irak. Condzoleezza Rice a fost trimisă în Europa, la Berlin, unde a discutat şi problema israeliano-palestiniană, iar mai apoi la Moscova. La rândul său, secretarul de stat, Colin Powell, a avut mai multe întrevederi cu omologii săi europeni, dar şi arabi. Washington ar vrea o rezoluţie ONU privind Irakul însă alte voci din Europa cer derularea succesivă a patru reuniuni ale principalilor lideri europeni programate să aibă loc în cursul lunii iunie.
Americanii vor “prelua” unele funcţii în guvernul irakian
După întâlnirea cu ministrul de externe german Joska Fischer, Colin Powell a făcut o declaraţie foarte interesantă în legătură cu politica viitorului executiv irakian. “Noul guvern irakian de tranziţieîi va ruga pe americani să Ťpreia unele funcţiiť în domeniul securităţii şi al reconstrucţiei ţări”, a spus Powell. La rândul său, Condoleezza Rice a declarat cotidianului francez “Le Figaro”: “Noi nu rămânem decât cu acordul guvernelor. Poporul irakian înţelege, însă, că ţara- sa nu dispune de forţele adecvate pentru asigurarea propriei sale securităţi. Există dubla ameninţare a terorismului şi a adepţilor fostului regim. Sunt convinsă că irakienii vor dori o ţară- stabilă şi vor şti că încă nu sunt capabili să asigure condiţiile pentru aceasta. Guvernul irakian va dori să îi ofere populaţiei un mediu sigur”.
Washingtonul ar vrea ca Rusia să se implice în Irak
Condoleezza Rice a fost şi la Moscova pentru a afla care este poziţia Rusiei în legătură cu preconizata rezoluţie a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Irakul. “Izvestia” a titrat chiar “Condoleezza Rice roagă Rusia să împartă povara Irakului”. Totuşi, lucrurile sunt mult mai nuanţate.
Discuţiile dintre Washington şi Moscova pe subiectul irakian au început la Washington în urma cu o lună, când Rice s-a întâlnit cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Concret, Casa Albă doreşteca membrii Consiliului de Securitate să adopte rezoluţia ONU pe baza căreia acţiunile militare ale Coaliţiei în Irak vor obţine un caracter legitim, iar în operaţiunile de stabilizare a situaţiei din această ţară se vor implica şi state, care până la această dată, refuză să trimită trupe.
Relaţiile bilaterale americano-ruse nu sunt foarte cordiale în ultimul timp. Moscova a digerat cu greu extinderea NATO şieste vizibil iritată din cauza activizării poziţiei SUA în partea europeană a CSI, în Asia Centrală şi în Transcaucazia. Probabil, în schimbul sprijinului în Irak, ruşii vor cere anumite concesii, dacă nu chiar minimizarea rolului SUA în fostul spaţiu sovietic. În urma întrevederilor pe care d-na Rice le-a avut la Moscova, Kremlinul a dat de înţeles că, deocamdată, acordurile concrete la care s-a ajuns nu vor fi date publicităţii: acest lucru îl vor face cei doi preşedinţi, cu prilejul viitorului summit ruso-american. Lipsa unor comentarii clare ale părţii ruse la finalul negocierilor cu Rice este interpretată de Politkom.Ru drept o dovadă a faptului că nu a fost găsit încă un compromis pe marginea tuturor chestiunilor problematice. “Acest lucru înseamnă că SUA vor face presiuni în continuare privind adoptarea rezoluţiei care să legitimeze prezenţa lor militară şi dominaţia lor politică în Irak, în timp ce Rusia va insista asupra organizării unei conferinţe internaţionale, considerând că, tocmai în acest fel, se va putea obţine o participare reală şi nu fictivă a ONU la restabilirea ordinii în Irak”, titrează publicaţia.
Problemele lui Bush: preţul benzinei şi Irakul
Evenimentele din Irak, în mod special abuzurile militarilor americani şi problemele militare de pe teren, au făcut ca, pentru prima dată, preşedintele George W Bush să piardă susţinerea populară. Dacă la începutul anului, 61% dintre americani susţineau războiul din Irak, acum 46% mai fac acest lucru. Iar sondajele indică că istoria s-ar putea repeata, adică un alt membru al familiei Bush să piardă puterea datorită unui război împotriva Irakului. Tatăl actualului preşedinte, Bush senior, a pierdut în acelaşi mod alegerile, în 1992 .
Bush jr. se poate mândri cu o creştere economică importantă, dar are o serie de alte probleme. Cea mai mare dintre ele este preţul benzinei. Acesta a crescut cu 24%de la începutul anului. Creşterea preţurilor la nivel mondial se datorează, practic, unei cereri crescânde pe piaţa americană datorită creşteriieconomice.
Perspectiva este cu atât mai îngrijorătoare cu cât în America nu a început “driving season” când americanii pleacă cu maşina în vacanţă, din iunie până în septembrie, o perioadă care corespunde celui mai mare consum de benzină.
“Nu există o soluţie-miracol pentru a determina scăderea preţurilor în cursul acestei veri” a pronosticat Bob Slaughter, preşedintele Asociaţiei naţionale a rafinăriilor.
Aşteptând 3 iunie, data reuniunii ţărilor membre ale OPEC, americanii par să o ia înainte pentru a limita impactul creşterii preţurilor petrolului brut. În luna aprilie, vânzările de vehicule de teren şi de autofurgonete, mari consumatoare de benzină, au scăzut cu peste 1,5% în raport cu luna precedentă.
