Cu aproape 1,1 miliarde de locuitori, India este cea de-a doua ţarǎ din lume din punct de vedere al populaţiei, şi cea de-a şaptea ca suprafaţǎ, cu o densitate a mai mare decat China. Ascensiunea acestei puteri emergente va modifica raportul de putere în Asia.
Dupǎ câştigarea independenţei de sub dominaţia britanicǎ în 1947, India a avut parte de destule conflicte, eşecuri şi dificultǎţi. Deşi încǎ se confruntǎ cu numeroase provocǎri are în prezent şansa de a obţine o poziţie mai importantǎ decât oricând pe scena internaţionalǎ.
Economia Indiei a crescut în medie cu 6% pe an în ultimul deceniu, şi cu 8% pe an în ultimii trei ani – una dintre cele mai mari creşteri economice din lume. Clasa de mijloc este în dezvoltare şi are un produs intern brut în creştere, la fel ca exporturile şi investiţiile strǎine, în timp ce rata şomajului scade. La acestea se adaugǎ o piaţǎ de capital în plin avânt (valoarea indicilor a crescut cu o treime în 2005 şi cu 200% faţǎ de 2001), o datorie externǎ scǎzutǎ şi rezerve valutare semnificative. Statele Unite, Franţa, Germania şi Rusia au pus în evidenţǎ ascensiunea Indiei văzând în ea un partener comercial cu un potenţial enorm.
Deşi încǎ nu a egalat performanţele financiare ale Chinei, economia are un potenţial superior de creştere pe termen lung. Lideri din ambele ţari au vorbit despre crearea unei pieţe comune sino-indiene, pe baza modelului Uniunii Europene. Deşi doar un proiect astǎzi, dacǎ ideea este pusǎ în aplicare acesta ar fi cel mai mare sistem economic din lume, cu aproape 2,5 miliarde de consumatori – aprox. 40% din populaţia lumii (sau 3 din 8 persoane).
Aproape toate investiţiile strǎine în India se concentreazǎ în cele şase state cele mai urbanizate, în timp ce celelalte 22 de state, mai puţin dezvoltate, sunt aproape ignorate. Aceastǎ prǎpastie dintre rural şi urban este resimţitǎ mai ales în locuri ca Gurgaon, o suburbia a capitalei Indiei, New Delhi, renumit pentru call center-urile internaţionale, pentru centrele sale de afaceri şi firmele de IT.
În ciuda problemelor întâlnite în partea ruralǎ, subdezvoltatǎ a Indiei existǎ câteva domenii în care aceastǎ ţarǎ exceleazǎ. Aceste talente specializate au fǎcut posibil ca un procent infim din populaţie – poate mai puţin de 1% – sǎ devinǎ vârful de lance în ascensiunea spre un loc mai bun în clasamentul mondial.
Capitalul intelectual
Economia Indiei se împarte între agriculturǎ (care genereazǎ un sfert din produsul intern brut), industrie (tot un sfert) şi domeniul serviciilor high-tech, care acum este sursa a jumǎtate din produsul intern brut. În efortul de a deveni o “superputere bazatǎ pe cunoaştere”, India sperǎ sǎ poatǎ sǎri peste pasul intermediar al dezvoltǎrii industriale, care a precedat intrarea celorlalte popoare în Era Informaţiei.
Companii de cercetare ştiinţificǎ şi IT din întreaga lume îşi deschid laboratoare de cercetare-dezvoltare în India – peste 100 în ultimii cinci ani. Un bastion al noii economii este sectorul dezvoltǎrii de software, pe mǎsurǎ ce tot mai multe firme globale îşi externalizeazǎ spre India activitǎţile de programare care consumǎ extrem de mult timp. Firmele din întreaga lume se bazeazǎ pe aceastǎ ţarǎ şi în ce priveşte serviciile pentru clienţi – apelurile telefonice ale clienţilor din întreaga lume sunt direcţionate spre call center-uri din oraşe indiene ca Bangalore. Alte pieţe în ascensiune sunt cele de cercetare farmaceuticǎ şi biotehnologicǎ. În prezent majoritatea companiilor americane de top îşi transferǎ o parte din activitǎţile IT în India, şi nu existǎ dovezi de scădere a acestei tendinţe.
Şi mediul de afaceri priveşte spre India
Absolvenţii programelor de management al afacerilor din ţarǎ sunt la mare cǎutare în corporaţiile multinaţionale, fiecare promoţie cerând şi obţinând salarii medii mai mari decât promoţia anterioarǎ. Absolvenţii programelor de MBA din instituţii ca Indian Institute of Management se pot aştepta la salarii între 6000 USD/lunar la firme indiene, pânǎ la peste 15000 USD/lunar în afarǎ. Salarii comparabile cu cele plǎtite absolvenţilor de Harvard, Stanford sau Dartmouth – şi o dovadǎ a valorii de piaţǎ a aptitudinilor indienilor în acest domeniu de studiu.
Sporirea puterii militare
Odatǎ cu întǎrirea poziţiei sale una din prioritǎţile Indiei a devenit îmbunǎtǎţirea capacitǎţilor militare. New Delhi nu s-a alǎturat celor 187 de semnatari ai Tratatului de Non-Proliferare Nuclearǎ (NPT), şi a apǎrut pe harta internaţionalǎ ca naţiune înarmatǎ nuclear în mai 1998, dupǎ detonarea a cinci focoase în deşertul de lângǎ graniţa cu Pakistan. Fapt care a deranjat numeroase cancelarii din lume, inclusiv Pakistanul, care a rǎspuns cu teste nucleare proprii. Aceastǎ disputǎ a fost momentul cheie care a marcat începutul eforturilor Indiei de a finaliza un program complet de înarmare nuclearǎ. Conform Buletinului Cercetǎtorilor din domeniul fizicii atomice, alte teste nucleare au avut loc în vara lui 2004; de atunci, Ministerul indian al Apǎrǎrii a alocat 2 miliarde USD pe an pentru construirea a 300 pânǎ la 400 arme nucleare în urmǎtorii 5 – 7 ani.
Un moment de cotiturǎ în relaţiile cu China
Mulţi au comparat modelul de creştere al Indiei cu cel al vecinei sale, China. Cele douǎ ţǎri au multe în comun – graniţe fizice, populaţii imense, provocǎri asemǎnǎtoare, civilizaţii strǎvechi şi economii în creştere rapidǎ. Şi India se mǎsoarǎ cu China, râvnind la puterea economicǎ şi statutul internaţional al acesteia, inclusiv la poziţia de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU.
Deşi între cele douǎ state persistǎ o oarecare tensiune, urmare a scurtului rǎzboi din 1962 în care China a învins India fǎrǎ probleme, apropierea între cei doi giganţi din Asia este evidentǎ. Comerţul bilateral creşte semnificativ, iar relaţile diplomatice sunt la cel mai înalt nivel de dupǎ 1962. Primul ministru chinez Wen Jiabao aprecia colaborarea dintre cele douǎ ţǎri, în timpul unei vizite la New Delhi, drept motorul unei “noi ere asiatice”. Premierul indian a menţionat posibilitatea ca aceastǎ colaborare între India şi China sǎ schimbe ordinea mondialǎ.
Timpul ne va dezvǎlui mixul exact de concurenţǎ şi cooperare. Ambele state aspirǎ la statutul de membru al “lumii întâi” – iar câştigurile economice ar putea fi un stimulant pentru o Asie mai unitǎ.
Între Asia şi Occident
Cu aceastǎ putere proaspǎt dobânditǎ, India se confruntǎ cu o dilemǎ: sǎ urmǎreascǎ în primul rând strângerea legǎturilor cu statele occidentale, sau cu celelalte ţǎri asiatice?
Dupǎ câştigarea independenţei, primul premier al Indiei vorbea despre o renaştere asiaticǎ, şi prevedea cǎ un continent strâns unit va schimba peisajul de dupǎ cel de-al doilea rǎzboi mondial. Deşi prematurǎ atunci, ideea este mai fezabilǎ ca oricând în epoca de dupǎ rǎzboiul rece. Pe lângǎ îmbunǎtǎţirea relaţiilor cu China, India are legǎturi bune cu Rusia şi Japonia. Şi, din 2004, valoarea comerţului Indiei cu alte state asiatice a depǎşit-o pe cea a schimburilor cu SUA şi Europa de Vest la un loc (International Herald Tribune).
Dar Statele Unite, dupǎ ce a curtat duşmanul de moarte al Indiei, Pakistanul, cǎutând sǎ-l atragǎ ca aliat în rǎzboiul împotriva terorismului dupǎ atentatele de la 11 septembrie, se distanţeazǎ cumva de actualul regim de la Islamabad, condus de preşedintele pakistanez Pervez Musharraf, şi se concentreazǎ în schimb pe India. Elementele comune ale celor douǎ state includ guvernul democratic liberal, capitalismul şi, în rândul rezidenţilor urbani mai educaţi, limba englezǎ.
Însǎ curtarea Indiei de cǎtre SUA este vǎzutǎ ca un mijloc de limitare şi restrângere a influenţei Chinei în Asia. Unii indieni sunt nemulţumiţi cǎ sunt percepuţi ca ţarǎ-pion pentru SUA. Deşi apreciazǎ stilul de viaţǎ şi cultura americană, o mare parte a populaţiei indiene încǎ percep aceastǎ superputere drept agresivǎ.
Dacǎ o perioadǎ va putea dansa alternativ cu ambii parteneri, în cele din urmǎ India va trebui sǎ aleagǎ.
