Trăim în „era informaţiei”. Totul se leagă azi, într-un fel sau altul, de informaţie, de abundenţa ei, de aparenţa ei sau de lipsa ei.
În definitiv, suntem ceea ce suntem pentru că pe parcursul creşterii am avut parte de informaţii din diverse surse: familie, şcoală, prieteni şi în general propriile experienţe din interacţiunea cu socialul. Iar, dacă informaţiile externe propriei fiinţe sunt foarte importante, pentru că ele ne educă, ne formează, ne transformă treptat, cele interne sinelui sunt esenţiale. Într-o lume ca o mare plină de neprevăzut, «cârma bărcii» o reprezintă informaţia interiorizată, de care câteodată nici nu eşti conştient. Exerciţiile de interogare asupra propriei persoane devin astfel indispensabile într-un labirint contemporan de oportunităţi sau de capcane în care vrei să-ţi găseşti un rost pe măsura înclinaţiilor personale, a aşteptărilor, dorinţelor şi capacităţilor proprii.
Cel care are acces la informaţii şi ştie să le folosească are un avantaj imens. Şi din acest punct de vedere, al accesului la informaţie, trăim într-o lume inegală. «Era informaţiei» este restrânsă la statele mai dezvoltate. Conform UNESCO, azi aproximativ 774 milioane de adulţi nu ştiu să scrie şi să citească, 64 la sută fiind femei, în timp ce 100 de milioane de copii de vârstă şcolară nu sunt înscrişi la şcoală. Iar lipsa de educaţie şi sărăcia sunt strâns corelate: 1,2 miliarde de oameni trăiesc cu sub un dolar pe zi, această sărăcie extremă fiind localizată mai ales în zonele unde analfabetismul este foarte răspândit.
Dacă pentru mulţi informaţia lipseşte, pentru alţii informaţia există, însă este un simulacru. Evident, abundenţa informaţiilor zilelor noastre mai puţin te cultivă, mai degrabă îţi formează abilităţile de adaptare la un stil de viaţă «socializant». Cantitatea nu este direct proporţională cu calitatea informaţiilor. Aşa că privilegiaţii alfabetizaţi ai «erei informaţiei» sunt bombardaţi cu informaţii diverse venind din partea politicului deseori corupt, al mass-media de multe ori influenţate, sau a mondenităţilor şi bârfelor din tabloide ori emisiuni de divertisment.
Am urmărit recent un documentar despre 9/11. Pe parcursul desfăşurării lui mi-am dat seama (chiar dacă era realizat într-un mod, cred, destul de obiectiv) de influenţa acestui «protagonist» al zilelor noastre care este informaţia. Fără să intru în detalii şi în polemici despre ce se ştia sau nu la cel mai înalt nivel decizional american, afirm doar următoarele: cunoaşterea anumitor informaţii şi permiterea desfăşurării efectelor lor de către persoane politice influente pot duce la moartea în masă a unor oameni «jertfiţi» fără să vrea şi fără să ştie în scopul intereselor politice, nu mai puţin criminale, ale celor dintâi. Aşadar, cu cât accesul la informaţie «pare» mai liber şi mai răspândit, cu atât informaţia, venind dinspre politic în special, poate părea mai îndoielnică.
Câteodată informaţia este folosită pentru a susţine un exerciţiu de manipulare. În recentul război din Caucaz, Rusia se pretinde a fi nedreptăţită de comunitatea internaţională şi de NATO, deşi de fapt a încălcat suveranitatea unui stat independent, Georgia, în scopul de a-şi menţine aria de influenţă. Fostul preşedinte, acum premier al Rusiei, Vladimir Putin, a criticat Statele Unite, afirmând că susţinerea Georgiei în conflictul din Osetia de Sud demonstrează o mentalitate tipică Războiului Rece, cu toate că politica Rusiei este una agresivă şi amintind ea însăşi de zilele Războiului Rece. În acest caz informaţia este manevrată pentru a sprijini discursul politic al fostului angajat KGB.
Întorcându-ne în sfera rutinei cotidiene, unul din pericolele discrete ale lumii globale în care se integrează şi ţara noastră se referă la specializarea economică. Pe de o parte, aceasta este o condiţie inerentă oricărei economii de piaţă: specializarea forţei de muncă pe operaţiuni repetitive duce la o mai mare eficienţă şi productivitate pentru companii, mai ales cele multinaţionale. Pe de altă parte, la nivel cultural, cognitiv, mental chiar, la nivelul aspiraţiei de om cultivat şi al capacităţii de înţelegere a unor mecanisme mai profunde ce transcend propria existenţă, forţa de muncă formată din oameni, nu din utilaje, are de pierdut. Informaţia, prietenul nostru, îmbrăcat în hainele sale bune, de cultură generală, a încheiat un târg ascuns cu globalizarea şi se pare că îl pierde sub ochii noştri. (A. B.)
