Ardelenii au găsit o cale să facă bani din ceea ce nu au. Fermierii din Transilvania au găsit prevederi din Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene pe care le pot specula astfel încât din anul 2007 să câştige sume serioase.
Primul exemplu este cel al cotei de lapte, în condiţiile în care fermele din Transilvania sunt cei mai importanţi producători de lapte din ţară. De la data de 1 ianuarie 2007, fermierii vor putea să-şi vândă laptele de vacă sau de oaie doar dacă au alocată o cotă de producţie din partea autorităţilor agricole. Însă o astfel de cotă poate fi alocată doar dacă fermele îndeplinesc anumite condiţii de igienă. Tocmai de aceea, fermierii care au gospodării care îndeplinesc normele sanitar-veterinare, dar nu au suficiente vaci încheie înţelegeri cu vecinii lor care au vaci puţine şi gospodării care nu au cum să îndeplinească toate criteriile legale. În documente, animalele apar ca fiind ale proprietarilor de ferme moderne, care obţin astfel o cotă de lapte mai mare decât ar avea dreptul în condiţii normale. Gospodarii care îşi vând vacile pe hârtie primesc mici sume de bani din partea proprietarilor de ferme, în condiţiile în care ei nu sunt interesaţi de cota de lapte pentru că toată producţia pe care o obţin de la o vacă sau două o consumă în familie.
Cota de lapte, mai preţioasă decât vaca
Însă după anul 2007, după ce cota de lapte negociată de Uniunea Europeană cu România va fi împărţită pe ferme, cei care vor dori să investească în agricultură vor avea probleme. Ei vor trebui să facă rost de cote de vânzare. Pe cale oficială, ei ar trebui să aştepte mai mult de un an, pentru ca autorităţile să retragă fermelor care nu-şi îndeplinesc cotele o parte din cantitatea pe care o pot vinde, iar apoi să încerce să o redistribuie noilor fermieri. Sau, calea cea mai scurtă, noii investitori pot să cumpere cotele de lapte ale unor ferme care funcţionează deja. Directorul Direcţiei Agricole Cluj, Iuliu Suătean, estimează că în scurt timp, cotele de lapte vor fi vândute la preţuri mai mari decât cele ale vacilor care ar trebui teoretic să producă laptele cu pricina.
Cele mai mari turme de bivoli din UE
Însă aceasta nu este singura modalitate de a face bani de pe urma prevederilor europene. În timp ce pe hârtie cumpără vacile vecinilor, în realitate fermierii ardeleni au început să cumpere din greu bivoli tineri şi iezi de capră. Secretul este acela că Uniunea Europeană nu a fixat cote pentru laptele de capră şi pentru cel de bivoliţă. În plus, aceste feluri de lapte sunt la mare căutare în Uniunea Europeană. Din laptele de bivoliţă, italienii prepară celebrul fel de brânză numit mozzarella. Numai că turmele de bivoli din ţările Uniunii Europene sunt rare pentru că aceste animale sunt mai greu de îngrijit decât vacile crescute în ferme aseptice. Astfel că după anul 2007 cele mai mari turme de bivoli vor fi cele din Transilvania. În special fermierii din judeţele Cluj şi Sălaj au început să crească bivoli în număr mare.
Peştele, altă mină de aur
O altă metodă de a face bani este cea a fermelor piscicole. Tot centrul Transilvaniei este plin de lacuri şi de iazuri de pescuit. De pildă, în judeţul Cluj sunt celebre lacurile de la Săcălaia, care între timp a devenit rezervaţie naturală, Beliş, Câmpeneşti, Ciurila, Chinteni, Ţaga sau Mărtineşti. În judeţele Mureş şi Bistriţa-Năsăud există o slabă de lacuri în zone cum ar fi Tăureni, Zau de Câmpie, Şăulia de Câmpie sau Miheş. Uniunea Europeană oferă sume importante de bani pentru amenajarea sau modernizarea fermelor piscicole în care sunt crescuţi peştii din ordinul sturionilor, adică nisetru, cegă, morun ori păstrugă, care produc icrele negre sau caviarul. Fermierii ardeleni au început deja să scrie primele proiecte pe această temă, mai ales că statul român oferă gratuit puieţii de peşte care vor popula lacurile. Şi asta cu atât mai mult cu cât în acest mod ar scădea pescuitul de sturioni din Dunăre, în condiţiile în care ei sunt consideraţi specii ocrotite. Primele lacuri au fost deja amenajate în judeţul Braşov. Secretul este că în lacurile cu pricina, cel puţin în perioada în care sturionii sunt mici, proprietarii fermelor piscicole pot creşte şi alte specii de peşte, cum ar fi crapul, somnul, şalăul, ştiuca sau bibanul. Riscurile pentru aceste investiţii sunt foarte scăzute. Jumătate din bani provin de la Uniunea Europeană, din fonduri de preaderare sau din fonduri structurale. Cealaltă jumătate a banilor sunt oferiţi de bănci. Fermierii pot obţine garantarea rambursării sumelor către bănci cu ajutorul Fondului de Garantare a Creditelor Rurale, administrat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Proprietarii fermelor piscicole trebuie să aducă garanţii doar pentru sumele corespunzătoare dobânzilor şi comisioanelor bancare.
Lacurile cu peşte înzecesc valoarea terenurilor
Terenurile pe care se află lacurile cu peşte sunt tocmai bune pentru garantarea creditelor cu pricina. Oricum, investitorii nu au cum să iasă în pierdere. Chiar dacă împrejurările ar face ca fermele piscicole să devină nerentabile, lacurile pot fi amenajate foarte uşor ca locuri de agrement. În judeţul Cluj, malurile lacurilor precum cele de la Gilău, Beliş ori Câmpeneşti au fost înţesate cu adevărate colonii de vile ale oamenilor de afaceri ori ale politicienilor locali. Au parcele de teren sau vile pe malurile unor astfel de lacuri, printre alţii, omul de afaceri Octavian Buzoianu, manager în cadrul Companiei Române de Bere şi care deţine singurul hotel de cinci stele din Cluj, Opera Plaza, împreună cu o serie de firme locale, sau fostul şef al sucursalei regionale a APAPS, Teodor Groza. Multe dintre aceste vile costă sute de mii de euro.
Şalupa personală, însemn al statutului social
Potentaţii locali se luptă pentru terenurile situate cât mai aproape de apă, pentru că fiecare doreşte să-şi amenajeze propriul ponton la care să poată acosta cu şalupa personală. De altfel, aceste ambarcaţiuni au devenit însemne ale bogăţiei ori poziţiei sociale ale proprietarilor, mai mult decât maşinile de lux. Agenţii imobiliari spun că preţul unui metru pătrat de teren agricol se vinde cu doar câţiva lei noi. Dacă terenul este însă situat pe malul unui lac, în funcţie de zonă, preţurile pot atinge sume cuprinse între 200 şi 500 de euro, comparabile cu cele din cartierele bune ale Clujului. După aderarea la Uniunea Europeană, preţurile vor creşte şi mai mult. Aşa că investitorii occidentali încearcă să cumpere sau să concesioneze cât mai multe astfel de terenuri. De pildă, Primăria comunei Apahida, situată la doar câţiva kilometri de oraşul Cluj, a început negocierile cu un om de afaceri din Suedia. Acesta ar dori să ia în concesiune o parte din păşunea satului Câmpeneşti şi lacurile din zonă. Pe păşune ar urma să fie amenajat cel mai mare teren de golf din România, iar pe lacuri ar urma să fie ridicate, cu ajutorul unui sistem de piloni, un cartier loxos de locuinţe de vacanţă. Proiectul este întârziat însă doar de litigiul dintre autorităţile locale din Apahida şi Regia Autonomă a Protocolului de Stat, privitor la dreptul de proprietate asupra terenului. Potrivit experţilor, dacă în acest moment un metru pătrat din păşunea de la Câmpeneşti valorează între 20 şi 40 de euro, după ce primul hârleţ va fi înfipt pentru construirea cartierului pe piloni, preţurile vor creşte de cel puţin şase ori. Iar acesta nu este decât începutul…
