Când pune mâna pe bisturiu şi taie nu are egal. Este cel mai bun. Are o carte de vizită absolut impresionanta. Este vedeta incontestabilă a “chirurgiei plastice şi a microchirurgiei reconstructive”. A salvat vietile a mii si mii de oameni, dupa cum altora, nici ei putini la numar, le-a schimbat destinele. Prof. dr. Ioan Lascăr este şeful Clinicii de Chirurgie Plastică şi Microchirurgie Reconstructivă, Spitalul Clinic de Urgenţă “Floreasca”, Bucureşti.
Domnule profesor, aveţi un CV cât o carte, când se vorbeşte de chirurgie plastică sau estetică. Profesorul Lascăr este primul nume cu care asociezi această profesie. Ce însemnă, în România anului 2007 chirurgia estetică, şi ce va însemna în anul 2008?
Chirurgia estetică este parte componentă definitorie a chirurgiei plastice inclusiv în România şi poate fi considerată ca principala ţintă a “agresiunii tehnologice” din cadrul specialităţii.
În România, această latură a specialităţii a fost tradiţional practicată, însă în ultimii ani interesul pentru tehnicile de specialitate vizând modelarea corpului şi reîntinerirea aparenţei organismului uman a crescut considerabil.
Sunteţi prorector ştiinţific la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”.
Câţi dintre studenţii dumneavoastră îşi aleg această specialitate pentru examenul de rezidenţiat, ştiindu-se că medicii de chirurgie estetică câştigă foarte bine?
În prezent chirurgia plastică, estetică şi microchirurgia reconstructivă este o specialitate dorită, iar medicii rezidenţi care pot spera să o aleagă ca specialitate în urma concursului de rezidenţiat trebuie să se poziţioneze în primele locuri ale clasamentului.
Subliniez faptul că tânăra generaţie este atrasă în special de domeniul microchirurgiei reconstructive, partea cea mai complexă şi spectaculoasă a specialităţii.
Pe lângă activitatea de la Spitalul Floreasca, aveţi şi propria clinică. Sunt activităţi diferite?
Domeniul de preocupări ce-i revine chirurgiei estetice din cadrul specialităţii este în general neacoperit de sistemele de asigurări de sănătate în întreaga lume.
Acest fapt se constituie într-un argument consistent pentru desfăşurarea acestei părţi a specialităţii în sectorul privat care reclamă calităţi deosebite ale condiţiilor tehnologice şi hoteliere, cu costuri semnificative.
Nu trebuie uitat nici faptul că beneficiarii chirurgiei estetice nu sunt bolnavi, adică nu sunt pacienţi în sensul binecunoscut al cuvântului.
Această categorie de persoane trebuie de regulă să fie într-o formă fizică foarte bună care să permită o agresiune chirurgicală fără important răsunet biologic şi cu riscuri minime.
Care a fost cel mai deosebit caz pe care l-aţi avut?
În cariera personală, ce depăşeşte 3 decenii, am operat circa 33.000 pacienţi, multe cazuri fiind deosebite, unele fiind premieră naţională.
Fără îndoială, cel mai spectaculos a fost cazul reprezentat de tumora-gigant pe care am operat-o conducând o echipă complexă internaţională.
Dacă ne raportăm la literatura de specialitate, acest caz este unic, nemaifiind comunicată nici o situaţie în care tumora cântărea după îndepărtare de două ori mai mult decât pacientul.
Putem asocia cu arta chirurgia estetică?
În general, medicina este asociată şi cu arta, însă chirurgia plastică şi mai ales domeniul chirurgiei estetice este mult mai apropiat de artă.
Recent, aţi fost desemnat între primele zece personalităţi româneşti în care publicul are cea mai mare încredere. Care credeţi că este resortul acestei încrederi?
Probabil faptul că nu refuz niciodată un pacient dacă ştiu că îi pot fi de ajutor şi totodată nu am evitat să mă angajez în rezolvarea unor cazuri considerate foarte dificile, unele dintre ele fiind mediatizate.
Precizez faptul că nu vânez mediatizarea, ci din contră, de câte ori a fost posibil am încercat să-mi protejez pacienţii, rezolvând cazurile cu maximă discreţie.
Fiul dumneavoastră a ales o altă direcţie, lucru mai rar. Sunteţi dezamăgit că nu vă calcă pe urme?
Nu numai fiul meu Bogdan a ales altă profesie decât tatăl, ci şi eu am ales altă profesie dacât tatăl meu, care a fost preot. Nu sunt dezamăgit că fiul meu a ales altă profesie, ci sunt chiar fericit că practică cu pasiune o profesie pentru care are un talent deosebit şi care îi oferă prilejul de a fi creator.
Realizările obţinute, aprecierile din partea criticilor de artă, dar si proiectele ce ţin de domenii de anvergură ale artelor vizuale îi oferă motivaţia pentru dedicarea practic integrală a timpului.
Interviu realizat de Virginia MIRCEA
