La opt luni de la declanșarea protestelor din Siria și a reprimării brutale a acestora, situația continuă să fie critică, în ciuda atitudinii consecvente de condamnare venite din partea comunității internaționale.
Ce-i drept, o atitudine pe cât de consecventă, pe atât de inutilă datorită incertitudinilor ce planează asupra realităților de la fața locului. Deși a eșuat în a obține o rezoluție în cadrul Consiliului de Securitate, Organizația Națiunilor Unite, prin vocea lui Paulo Sérgio Pinheiro, președintele Comisiei de Investigații, a cerut imperios acceptarea de către regimul de la Damasc a observatorilor internaționali. Puțin probabil. Pe același fond de discuție, Liga Arabă în luna noiembrie a suspendat Siria din cadrul organizației, mișcare catalogată de Damasc drept un amestec în treburile sale interne. Miniștrii Ligii Arabe au adoptat, în cadrul unei reuniuni la Cairo, sancțiuni fără precedent, justificate de refuzul Siriei de a permite observatorilor Ligii să evalueze situația din teren. La rândul ei, Siria a condamnat acțiunile Ligii Arabe, catalogându-le drept o trădare a solidarității arabe. De altfel, ministrul sirian de Externe, Walid al-Muallem, a acuzat Liga că încearcă să ”internaţionalizeze” conflictul. Mai puțin consecvente, Irakul şi Libanul au precizat însă că nu vor respecta sancţiunile impuse Siriei de Liga Arabă. Desigur, ne putem întreba ce anume a determinat o astfel de atitudine din partea Ligii Arabe, cunoscută ca fiind mai degrabă un scut al regimurilor dictatoriale din zonă. Să fie urmarea temerilor că Siria acționează ca un cap de lance al regimului de la Teheran și al pretențiilor de influență zonală decisivă ale acestuia ?
Tot la capitolul Consecvențe: Uniunea Europeană a decis la finele lui noiembrie să impună noi sancţiuni de natură financiară regimului de la Damasc. Măsurile ce urmează să fie adoptate interzic acordarea de ajutoare financiare pe termen lung Siriei (cu excepţia alimentelor şi medicamentelor), interzic împrumuturile acordate guvernului de la Damasc, interzic companiilor europene să cumpere obligaţiuni ale statului sirian, iar băncilor europene li se interzice să deschidă subsidiare în Siria.
Consecvent este și regimul la putere din Siria. Președintele sirian, Bashar Al-Assad pare a avea chiar un nou slogan pe care îl repetă cu obstinație tuturor celor ce vor să-l asculte: Siria nu va capitula ! Al-Assad a acuzat recent Liga Arabă, după suspendarea Siriei din cvorumul său, că ajută Occidentul împotriva regimului legal de la Damasc. ”Dacă ei (n.r. – Liga Arabă) acționează logic, rațional și realistic, nu vor da curs inițiativei deoarece repercusiunile vor fi dramatice. O intervenție militară va destabiliza întreaga regiune și toate țările vor fi afectate” a declarat Bashar Al-Assad, într-un interviu pentru Sunday Times, avertizând că este dispus să moară pentru ţara sa (ne amintim că același lucru l-a spus și Gaddafi iar dorința i s-a îndeplinit !). De altfel, președintele sirian a făcut aceste afirmații cu referire la repetarea unui scenariu asemănător celui din Libia.
În replică la sancțiunile economice decise de Comunitatea internațională, ministrul sirian al Afacerilor Externe, Walid Mouallem, a declarat că ţara sa şi-a retras aproape toate activele deţinute în ţările arabe, ca reacţie la sancţiunile impuse de Liga Arabă. “Siria a retras 95-96% din activele din ţările arabe” a spus ministrul, adăugând că încetarea tranzacţiilor cu Banca centrală a Siriei echivalează cu declararea unui război economic din punct de vedere al dreptului internaţional.
Din păcate, nimeni nu este în măsură să confirme rapoartele mass-media din surse independente, din cauza restricţiilor impuse de Damasc jurnaliştilor străini. Iar incertitudinile și întrebările la care nimeni nu pare a avea un răspuns fără echivoc se înmulțesc. Este în Siria război civil ? Sunt sirienii victime și masă de manevră în confruntarea dintre un regim criminal și interese internaționale la fel de nemiloase ? Cine este responsabil pentru cei 3500 de morți (conform rapoartelor ONU) ? Cine și dacă va plăti cineva pentru asta ?
Între timp opoziția siriană declară că autoritățile continuă să folosească forța împotriva protestatarilor pașnici și că există în continuare răniți și morți din aceste ciocniri. Și autoritățile recunosc existența conflictelor de stradă dintre trupele de securitate și grupuri de protestatari, dar susțin că aceștia din urmă sunt diversioniști finanțați din afara țării pentru a ataca autoritățile și populația civilă pașnică.
În acest context, comunitatea internaţională încă analizează ce trebuie să facă. Este dificil, dacă nu aproape imposibil de a discerne între represiunea unui regim criminal şi un «ajutor» primit pentru destabilizarea Siriei şi justificarea unei intervenţii externe. În plus, după aventura libiană, umbrele neîncrederii sunt și mai pregnante în relaţiile dintre actorii politici majori precum SUA, UE, Rusia şi China. Fiecare cu propriile interese în zonă. Ministrul de externe sirian, Walid Mouallem, a declarat că țara sa acceptă propunerea Rusiei de a intermedia conflictul sirian. Dar Moscova s-a arătat interesată încă de la început să ajute părțile aflate în conflict să înceapă un dialog al reconcilierilor. Iar rezultatele după opt luni sunt nule. Condiție în care încercarea Rusiei de a fi mediator poate fi considerată în acest moment cel mult un mod de a mai obține ceva timp pentru regimul Assad. Timp în care vom asista în continuare la creșterea numărului de victime ?
Desigur, din tot acest context incert nu lipsesc opiniile vizând intrigi și teorii conspiraționiste. Și nu ne referim doar la obișnuitele declarații ale președinților Chavez sau Morales. “Ţările occidentale fac tot posibilul pentru a perturba pacea civilă în Siria” a raportat recent jurnalistul american Webster Tarpley din Damasc, capitala Siriei, pentru televiziunea RT (Russia Today). Potrivit acestuia, civilii sirieni se confruntă cu adevărate escadroane ale morții şi a terorismului orb, în acțiuni tipice de sabotaj şi de destabilizare folosite de CIA. “Siria a fost un model de coexistenţă paşnică între diferite grupuri etnice. Ceea ce strategiile SUA încearcă să atace este exact acest punct al toleranței entice. Pentru a crea haos în Orientul Mijlociu este necesar să se atace liniile etnice, astfel încât acestea să sfârșească într-un război fratricid” a spus Tarpley. El a adăugat că Normele impuse de către preşedintele sirian Assad şi performanțele regimului său sunt numite ineficiente și nelegitim de către Occident. Cu toate acestea, am observat că SUA şi Europa nu par îngrijorate că eliminarea președintelui sirian ar putea declanşa o permanentă violenţă, aşa cum deja se vede în Egipt. Oricum, zilele regimului de la Damasc se îndreaptă spre scadența finală. Este Assad victima ipocriziei funcționale ? A ipocriziei cui mai exact ? Deoarece remarcăm că nici măcar Teheranul (al cărui agent de influență se consideră a fi Siria) nu-l mai susține și dă semne clare de a-l fi abandonat. Javad Larijani, şeful Consiliului Suprem pentru Drepturile Omului din Iran (chiar dacă sună ireal, republica lui Ahmadinejad are un astfel de organism guvernamental !) a declarat unui grup de jurnalişti americani că “ţara sa va lucra bine cu regimul care l-ar putea înlocui pe cel al lui Assad”. Larijani și-a exprimat însă încrederea că acesta va fi un guvern “al Frăţiei Musulmane”. Adică așa cum își exprimase Iranul încrederea că va fi și regimul instalat la Tripoli după eliminarea lui Gaddafi ? (G.I.)
When you’ve a subject that you believe is right, you’ll have to determine whether or not you need to write it all yourself or in the event you prefer to have somebody else do the writing for
Furthermore, it ought to be straightforward and
The school has the information writting essays that you want to benchmark your paper correctly.
easy to read.
you.
