Evolutiile din Irak sunt importante pentru viitorul sistemului international, pentru rolul la scara mondiala al tarilor care s-au opus razboiului, dar si pentru echilibrul de putere între sferele de influenta economica internationale. Un Irak instabil permite valorificarea resurselor petroliere pentru resuscitarea economiei americane lovita de recesiune de câtiva ani încoace. Semnele refacerii se vad deja. Stabilizarea Irakului ar distruge însa sistemul euro – de doi ani în zona rosie, de avarie – dar ar leza si interesele Rusiei – o superputere care depinde în exclusivitate aproape de petrol – si ale Chinei – care se mentine la rate de crestere economica incredibile si din cauza slabiciunii economiei americane.
Dupa un an de la razboiul încheiat cu detronarea lui Saddam Husein si distrugerea regimului Baas, Irakul nu si-a gasit linistea dorita. Dimpotriva. Aproape zilnic au loc atentate împotriva fortelor coalitiei sau a irakienilor care au trecut de partea Statelor Unite si a aliatilor acestora si participa la reconstructia Irakului postbelic. Mult mai multi oameni – militari americani, irakieni sau terti – au murit dupa încheierea razboiului decât în timpul confruntarilor. La rezultate pozitive putem înscrie demolarea regimului totalitarist si mentinerea unitatii tarii. Dincolo, în zona negativa, avem insecuritatea, instabilitatea si vietnamizarea Irakului. Destinat a fi punctul de plecare a democratizarii lumii arabe, Irakul a devenit într-un anprincipala provocare de securitate a Statelor Unite si teatrul de confruntare a unor forte mai mult sau mai putin cunoscute. Nu putini sunt aceia care cred ca în Irak au patruns mii de luptatori islamisti, arabi sau nu, care, împreuna cu gherila irakiana, s-au transformat în principala provocare de securitate a Statelor Unite. Specialistii recunosc în unele atacuri “semnatura” Al Qaida, semn ca razboiul împotriva terorismului de tip bin Laden nu a luat sfârsit.
Spectrul lui Saddam si amenintarea razboiului civil
Saddam Hussein a fost prins la capatul unei cautari de luni de zile. A fost gasit într-o pivnita atât de mica încât nu putea sta în picioare. Mai mult, nu putea iesi decât daca i se deschidea din exterior! Un final meschin pentru un tiran care a terorizat un popor si si-a facut sa tremure vecinii. Imaginile în care Saddam este cautat de paduchi sau de rani în cap au facut înconjurul globului. Marele conducator al popoarelor nu era decât un batrân umilit, murdar si neputincios. O imagine izbitor de asemanatoare cu Nicolae Ceausescu coborând din transportorul amfibiu care l-a dus spre unitatea militara în care a fost executat. Spre deosebire de fostul dictator român, Saddam îsi asteapta acum procesul pazit de militarii americani.
Irakul are de putina vreme o noua Constitutie. Autoritatea irakiana provizorie nu are însa puterea politica necesara pentru a conduce tara- si de aici sicriza de identitate. Daca mâine s-ar retrage trupele coalitiei internationale, razboiul civil s-ar generaliza instantaneu. Un razboi care are loc deja, în surdina, si care vizeaza mai ales “colaboratorii”. Principalele victime ale gherilei sunt siitii. Ori de câte ori are loc o procesiune la Karbala sau Najaf, locuri sfinte pentru siiti, atentatele cu bomba ucid zeci sau sute dintre adeptii imamului Ali. O confruntare în zona umbrelor în care este implicat si Iranul vecin, un Iran care este banuit ca vrea sa-si construiasca arsenalul nuclear care l-ar scuti de o interventie americana.
Între interesele vecinilor si interesele marilor puteri
De altfel, Irakul post-Saddam a devenit un loc de confruntare al intereselor marilor puteri dar mai ales al tarilor vecine: Iranul, Arabia Saudita, Turcia. Kurzii încearca si ei marea cu degetul dar, cel putin pentru moment, au acceptat ca interesul lor national – construirea unui stat – este secundar fata de interesele Washingtonului privind stabilizarea Irakului. Kurzii sunt însa factiunea cea mai puternica din Irak iar viitorul pare sa le apartina. Deschiderea dosarului kurd ar inflama însa regiunea si, evident, nu este momentul. O dovada în plus însa pentru puterea kurzilor este prinderea lui Saddam Hussein, posibila tocmai în urma informatiilor furnizate de kurzi.
Evolutiile din Irak sunt importante însa si pentru viitorul sistemului international, pentru rolul la scara mondiala al tarilor care s-au opus razboiului dar si pentru, atentie, echilibrul de putere între sferele de influenta economica internationale. Un Irak instabil permite valorificarea resurselor petroliere pentru resuscitarea economiei americane lovita de recesiune de câtiva ani încoace. Semnele refecerii se vad deja. Stabilizarea Irakului ar distruge însa sistemul euro – de doi ani în zona rosie, de avarie – dar ar leza si interesele Rusiei – o superputere care depinde în exclusivitate aproape de petrol – si ale Chinei – care se mentine la rate de crestere economica incredibile si din cauza slabiciunii economiei americane. România este un indicator important: conectata la zona euro – mai mult de 60% din exporturile noastre sunt catre Uniunea Europeana – dar dependenta de importurile strategice platite în dolari americani – petrol, gaze, minereu de fier, carbune cocsificabil – România a câstigat anul trecut dar a si cheltuit mai mult. În România, euro a fost mult mai apreciat decât dolarul american iar aceasta tendinta pare sa se echilibreze.
Optimism moderat
Ce se întâmpla însa cu Irakul post-Saddam? Un sondaj de opinie recent – în masura în care sondajele de opinie pot fi realizate profesionist în Irak – arata ca 62% dintre irakieni cred ca tara se afla pe drumul cel bun si sunt de acord cu prezenta militarilor straini. Optimismul este nota dominanta: 70% dintre subiectii sondajului de opinie cred ca viitorul este promitator. Totul depinde de stabilitate. Desi 80% din tara- este amplasata în desert, Irakul este un dar al divinitatii! Resursele de petrol sunt uriase – numarul doi în lume dupa Arabia Saudita, altii cred ca rezervele irakiene sunt pe locul întâi – zona dintre Tigru si Eufrat permite aprovizionarea cu hrana – mai mult, în istorie, zona dintre cele doua mari râuri a permis dezvoltarea unor mari civilizatii si a fost izvorul de populatii al acestei regiuni a lumii – subsolul mai are si alte comori!
Irakienii sunt printre cei mai dinamici si mai educati arabi, sunt considerati atât “prusacii” Arabiei, cât si “comerciantii” regiunii. Înainte de razboi multi spuneau “indiferent de rezultat, important e sa se termine odata pentru a putea sa ne reluam afacerile”! O atitudine care spune multe. Reluarea marilor afaceri depinde însa de reconstructia politica.
Practic, cine detine puterea detine si controlul asupra rezervelor petroliere. Aurul negru este în acest moment în mâinile americanilor. Nu este însa suficient! Avioanele, elicopterele, tancurile, satelitii si dronele nu asigura controlul. Mai mult, militarii americani – cei mai bine antrenati si mai profesionisti din soldatii lumii – nu fac fata misiunilor post-conflict. Aproape 8.000 de militari din trupele americane nu sunt americani! Sunt mercenari care slujesc culorile americane în dorinta de a primi cetatenia americana. Pentagonul a solicitat – si a primit, sprijinul altor state, inclusiv România – dar tot întâmpina dificultati. Implicarea americana în Irak tinde sa devina o mare tema de discutie a campaniei electorale prezidentiale din Statele Unite.
Atentatul din 11 martie 2004, de la Madrid, a lipsit Statele Unite de unul dintre cei mai importanti aliati ai Americii. Noul guvern spaniol, socialist, a decis retragerea militarilor din Irak. Spania nu este un stat de rând, este unul dintre acei actori ai întâlnirii din Azore care a prefatat razboiul împotriva Irakului. Este, sau mai degraba era, unul dintre cei mai importanti aliati ai Americii. Iesirea Spaniei din razboi este o grea lovitura de imagine la adresa Washingtonului!
Toate datele de mai sus demonstreaza ca dosarul irakian nu a fost închis. Daca amenintarea la adresa securitatii internationale a fost anulata – în masura în care exista în realitate – insecuritatea ramâne cheia dominanta, cu toate consecintele ei. Multe procese politice si economice vor depinde de evolutiile situatiei din Irak. Printre acestea si soarta razboiului împotriva terorismului, principala amenintare de securitate a momentului – dar si a noii ordini internationale, legata de administratia republicana de la Washington. Arestat si întemnitat, Saddam Hussein a lasat o mostenire dramatica: Irakul trebuie sa-si gaseasca identitatea între sânge si speranta.
