În cursul secolelor XIX si XX, lumea musulmana a trait transformarea de la producator de idei la reciclator al ideilor stramosilor ei., dar si consumator al ideilor occidentului. Modernizatorii lumii musulmane au încercat mai multe remedii -economice, militare si politice – dar nici unul nu a dus la rezultatul dorit; ei au ratatoprirea si remedierea deteriorarii echilibrului între lumea musulmana si cea occidentala. Mai mult decât atât, a doua jumatate a secolului XX, a adus lumii musulmane mai multe “umilinte” dupa o serie de înfrângeri militare în urma celor patru razboaie arabo-israeliene – razboiul de Independenta pentru Israel, în 1948; razboiul Sinaiului, în 1956; razboiul de Şase Zile, în 1967 si razboiul Yom Kippur sau razboiul din Octombrie, în 1973. Aceste înfrângeri au avut loc în ciuda bogatiei în petrol a natiunilor arabe si unei populatii de 50 de ori mai mare decât a Israelului. Îndeosebi, razboiul de sase zile a “umilit” profund statele arabe, mai ales Egiptul, Siria si Iordania, ale caror armate au fost distruse de Israel. În mai putin de o saptamâna,Israelul a capturat o suprafata de trei ori mai mare decât propriul teritoriu. Consecintele razboiului au socat lumea araba, milioane de oameni simtindu-se pierduti, fara speranta si fara ajutor. Populatia araba marcata de cinism, disperare si deziluzionare s-a înghesuit în moschei, cautând consolare si “o supapa pentru a-si descarca furia si durerea.”
De la elite la teroristi
Cercetarile demografice arata ca teroristii islamici sunt în primul rând barbati tineri musulmani. Majoritatea au cel putin o diploma universitara si provin din familii din clasa superioara. Un caz foarte bine cunoscut este Osama ben Laden, care s-a nascut într-o familie miliardara si a mostenit o bogatie estimata la sute de milioane de dolari.Daca ar fi dorit, ar fi putut duce o viata de lux, nu era nevoit sa se lupte în Afganistan si sa traiasca în pesteri. Trebuie sa fi existat motive mai adânci pentru alegerea pe care a facut-o. Un alt caz este Mohamed Atta, unul dintre cei 19 teroristi care au deturnat avioanele în atacurile din 11 septembrie. Testamentul sau, scris în 1996 si gasit de FBI dupa atentate, arata ca era dezinteresat de bunastarea materiala. Atta a scris: “Când voi muri… vreau ca îmbracamintea pe care o port sa fie din trei bucati albe de tesatura, dar nu din matase sau alta tesatura scumpa… o treime din banii mei trebuie cheltuiti pentru cei saraci si aflati în nevoie.”
Acesti arabi educati cunosc gloria natiunii si culturii lor, de aceea sunt cu mult mai predispusi decât populatia araba sa simta umilintele si slabiciunile lumii musulmane. Desi au posibilitatea sa duca o viata linistita si bogata, ei aleg sa lupte, sa bombardeze, sa rapeasca si sa ucida. Cercetarile arata ca teroristii sunt în general oameni obisnuiti în profilele lor psihologice. Prin urmare, o posibila explicatie este aceea ca moralitatea lor puternica si constiinta de sine nu le permite sa se desparta de soarta si viitorul natiunilor din care fac parte. Situatia din realitate le construieste scene pentru eroismul si idealismul lor. În viziunea lor, ei nu lupta pentru propria bogatie sau stare materiala, ei lupta pentru natiunea sau societatea lor, pentru apararea imaginii de sine a societatii si a respectului de sine. Erau la început membri ai elitelor dar s-au convertit la terorism când s-au confruntat cu declinul si “umilintele” propriei natiuni si cu “dusmanii puternici” din lumea occidentala, a evreilor si a Statelor Unite în mod special.
În cautarea “dusmanilor”
Din 1948, teroristii islamici au vazut în evrei – ca parteneri si aliati ai noilor “cruciati” din Occident – un nou dusman în conspiratia globala împotriva islamului ca si cultura si religie, si împotriva natiunii musulmane în general. În plus, dat fiind faptul ca statele arabe din Orientul Mijlociu se împart în trei grupe din punctul de vedere al atitudinilor diferite în privinta occidentului, în special a Statelor Unite, teroristii musulmani considera guvernele arabe pro-occidentale si pe conducatorii lor corupti drept dusmani. În predicile sale, Osama ben Laden afirma: “Înca mai suferim de pe urma ranilor facute de razboaiele noilor Cruciati asupra lumii musulmane în ultimul secol si de acordul Sykes-Picot între Marea Britaniesi Franta, care a divizat lumea musulmana în fragmente…Acordul dintre Blair si Bush pretinde ca vrea sa puna capat terorismului. Totusi, nu mai este nici un secret nici pentru mase ca el doreste sa puna capat, de fapt, islamului. Cu toate acestea, lideri din regiune (s.n. Orientul Mijlociu) subliniaza în observatiile si discursurile lor sprijinul pentru Bush în razboiul sau împotriva terorismului, care este, în realitate, razboi împotriva islamului si a musulmanilor, într-o tradare flagrantaatât a credintei cât si a Natiunii”. Din punctul de vedere al lui Bin Laden, “Conducatorii statelor arabe L-au tradat pe Allah, Profetul, si Natiunea.”
Activitatea terorista a gruparilor musulmane radicale a vizat, de la începutul anilor 1980, în primul rând Statele Unite, în contextul cresterii conflictului global între culturile social-politice:islamul si lumea musulmana versus Statele Unite ca expresia principala a culturii occidentale. Aceasta perceptie s-a a accentuat si ca urmare a permanentului conflict din Orientul Mijlociu, dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial. Musulmanii au vazut din ce în ce mai mult Occidentul ca pe un dusman. A crescut ura la adresa tarilor occidentale bogate, s-au înmultit disputele nationaliste si conflicte deschise dupa caderea Uniunii Sovietice. Toate acestea au provocat o directie de conflict global între Statele Unite – principalul lider al Occidentului – si lumea islamica, o mare parte din asa numita Lume a Treia. Aceasta directie a adus cu sine o “solidaritate a saracilor” în crestere, facuta mai puternica de legaturile de natura religioasa. Si aceasta a adus, la rândul ei,sentimentul ca un atac american sau occidental asupra oricarei tari musulmane sau grup interior constituie un atac asupra lumii musulmane în întregime. Aceasta solidaritate se bazeaza si pe punctul de vedere musulman, ca “unificarea lumii musulmane este misiunea principala a musulmanilor în timpul pe care îl petrec pe Pamânt”.
În plus, gruparile musulmane radicale gasesc dusmani si în interior, în rândulguvernelor care sunt favorabile politicii SUA si a celor care sunt corupte. Islamistii spera sa reuneasca puterea politica si religioasa în lumea musulmana, visând la renasterea gloriei lor trecute, si la stergerea “umilintelor” din prezent. Ei – condusi fie de doctrina Fratiei musulmane sau de ideologia dezvoltata de Sayyed Qutb, parintele unor grupari moderne ale jihadului – au început de mult timp sa caute reînvierea imperiului arab, unirea statelor musulmane într-o singura natiune si recuperarea gloriei musulmane. Pentru a construi un stat monolit condus de un partid musulman, Sayyid Qutb propovaduia folosirea tuturor mijloacele necesare pentru atingerea acestui tel. Dintre organizatiile islamiste influente, Fratia Musulmana a condus catre terorismul musulman.
Pot fi prevenite atacurile de tipul WTC 2001 sau Spania 2004?
Pentru lumea civilizata nu pare a exista un alt raspuns la aceasta întrebare decât ca asemenea atacuri trebuie prevenite. Poate spune cineva ca: vor dispare teroristii prin actiuni împotriva terorismului precum razboiul din Afganistan? Chiar daca vor fi capturati si ucisi pe cei mai multi dintre ei, aceasta nu înseamna ca terorismul a fost eliminat. Daca, cauzele sociale, culturale si psihologice continua sa existe, noi generatii de teroristi se vor ridica cu siguranta. Eliminarea tuturor gruparilor sau persoanelor implicate în aceste miscari nu reprezinta o garantie pentru eliminarea terorismului, deoarece, în rândul musulmanilor, acesta este o fateta a unei lupte de natura spirituala.
