Dupǎ ce au reprimat violent protestele conduse luna trecutǎ de cǎlugǎri, autoritǎţile militare din Birmania încearcă acum sǎ pareze criticile şi solicitările de reformǎ din partea comunităţii internaţionale. Cât de mult vor reuşi sǎ reziste şi sǎ ţinǎ sub control orice tulburǎri viitoare s-ar putea sǎ depindǎ de poziţia unor state influente din Asia.
China, cea mai importantǎ dintre ele, India şi ţǎrile din sud-estul Asiei, care au încercat sǎ convingǎ Birmania sǎ iasǎ din izolare, ar putea avea şi ele un cuvânt de spus. Spre deosebire de ele, SUA şi alte puteri occidentale au evitat în general orice contact cu regimul, rǎmânând fǎrǎ instrumente diplomatice la dispoziţie.
Speranţa cǎ liderii chinezi vor forţa mâna generalilor birmani, obligându-i la concesii pentru a aplana criza, este probabil nerealistǎ şi în contradicţie cu interesele politice şi economice ale Chinei. O întrebare mai generalǎ, cu implicaţii pentru relaţiile cu Sudan, Zimbabwe şi alte regimuri, este dacǎ China îşi va abandona politica de neamestec şi va adopta un rol mai apropiat de cel al puterilor occidentale, chiar dacǎ în cele din urmǎ va alege relaţiile diplomatice şi nu condamnarea abuzurilor.
China a început sǎ adopte un ton critic faţǎ de Birmania, afirmând cǎ sperǎ ca autoritǎţile din aceastǎ ţarǎ vor putea “gestiona adecvat conflictele sociale interne”. Premierul Wen Jiabao a cerut Burmei, pe 30 septembrie, sǎ caute o soluţie paşnicǎ. Îndepǎrtându-se de protocolul organizaţiei, sǎptǎmâna trecutǎ Asociaţia Statelor Sud-Est Asiatice (ASEAN) a condamnat Birmania, un stat membru; la fel a fǎcut şi Japonia, care a anunţat suspendarea ajutoarelor umanitare.
Dar în ochii Beijingului, sprijinirea unui regim nepopular la una din graniţele sale poate fi preferabil posibilitǎţii ca acesta sǎ se prǎbuşeascǎ şi riscului de a fi îndepǎrtat de un guvern nou şi ostil. Dacǎ guvernul militar nu va supravieţui, va fi instalat un regim pro-occidental, care în mod inevitabil se va îndepǎrta de China şi va cǎuta sprijin politic şi economic în Occident. Momentul este destul de prost pentru Beijing. Partidul Comunist se pregǎteşte pentru un congres crucial, şi doreşte un front comun în problemele de politicǎ externǎ, şi nu disensiuni provocate de chestiunea Birmania. Apoi, imaginea protestatarilor care demonstreazǎ împotriva unui regim autoritar nu este deloc plǎcutǎ. Evenimentele din Birmania au profilat spectrul unei schimbǎri politice paşnice în China, ceea ce îngrijoreazǎ numeroşi oficiali chinezi.
Trimisul special ONU Ibrahim Gambari a sosit în Birmania pentru o discuţie cu liderii locali, în noua capitalǎ special construitǎ la nord de Rangoon, unde strǎzile care fuseserǎ ocupate de zeci de mii de cǎlugǎri în haine portocalii şi de civili erau acum bizar de liniştite, cǎci armata bloca strǎzile şi patrula permanent.
Trimisul ONU, care s-a întâlnit şi cu liderul opoziţiei Aung San Suu Kyi, aflat în arest, a fost trimis în Birmania în urma unei întâlniri a Consiliului de Securitate al ONU dedicate crizei în ultima sǎptǎmâna din septembrie. China s-a opus propunerilor de adoptare a unei declaraţii dure, care sǎ condamne acţiunile represive ale autoritǎţilor, textul final recomandând doar moderaţie. Ambasadorul la ONU al Chinei, Wang Guangya, a declarat apoi presei cǎ situaţia nu “constituie o ameninţare la adresa pǎcii internaţionale şi regionale,” pragul formal care permite o acţiune a Consiliului de Securitate.
SUA a anunţat asprirea sancţiunilor, incluzând restricţii financiare şi de acordare a vizelor pentru 14 importanţi oficiali birmanezi. Dar mulţi sunt sceptici în ce priveşte impactul pe termen scurt al noilor mǎsuri. Izolaţi datoritǎ dezaprobǎrii occidentale, conducǎtorii birmani se bazeazǎ pe comerţul şi investiţiile statelor asiatice. China este cea mai importantǎ – comerţul bilateral cu Birmania s-a dublat între 1999 şi 2005, la 1,2 miliarde USD. În ultimii ani, India, Coreea de Sud şi Tailanda au semnat contracte de gaze naturale şi alte resurse. Descriind China drept principala voce diplomaticǎ, alte state îşi construiesc un paravan pentru propriile interese în Birmania. Ministrul pentru petrol al Indiei a avut discuţii în Birmania, chiar în perioada protestelor din Rangoon. India este la concurenţǎ cu autoritǎţile chineze pentru construirea de conducte de gaz din câmpurile offşhore ale Birmaniei spre oraşele indiene, iar guvernul indian s-a abţinut de la comentarii publice privind criza.
Violenţele de sǎptǎmâna trecutǎ au determinat liderii ASEAN sǎ-şi exprime “oroarea” şi sǎ cearǎ Birmaniei sǎ “caute o soluţie politicǎ”, o formulare mult mai puternicǎ decât în trecut. Afectatǎ de o dramǎ politicǎ proprie, în urma loviturii militare de anul trecut, Tailanda a fost prinsǎ pe picior greşit. Şeful juntei, gen. Sondhi Boonyaratglin, care s-a întâlnit luna trecutǎ cu omologul sǎu birman gen. Than Shwe, a declarat unui post de televiziune tailandez cǎ e vorba de o problemǎ internǎ.
Concluzia pe care o putem trage este că, statele asiatice deşi au o atitudine criticǎ probabil nu vor lua mǎsuri semnificative. Iar China adoptǎ de mult o politicǎ de neamestec.
