ISPAT-SIDEX acoperă o bună parte din totalul exporturilor româneşti, utilizează aproape jumătate din consumul de gaze al metalurgiei româneşti, reprezentând 2,6% din totalul consumului naţional de energie, în acelaşi timp producând o cantitate de energie care poate asigura consumul oraşului Galaţi pentru o perioadă de cinci ani. De asemenea, deţine 90 la sută din piaţa internă de produse plate. În numai 22 de luni de la privatizare, ISPAT-SIDEX a înregistrat un profit de circa 100 milioane dolari, deşi se vorbea de o pierdere de un milion de dolari zilnic. Anul trecut firma anglo-indiană a fost cea mai mare companie privată din ţară, cu o cifră de afaceri de 1,08 miliarde de dolari, iar nivelul producţiei a crescut de la 3,7 milioane tone oţel în 2001 la 4,6 milioane tone. Pentru acest an producţia se estimează a ajunge la cinci milioane de tone, 66% din marfă fiind destinată exportului. Între 2000 şi 2003 în combinatul din Dealul Smârdanului s-a realizat cel mai important proiect de protecţie a mediului din România şi Europa de Est, în valoare de aproximativ 12 milioane de dolari. În acest an la ISPAT-SIDEX se derulează investiţii totale de 100 milioane dolari, din care 88 milioane pe proiecte tehnologice şi 12 milioane dolari pe protecţia mediului. În opinia liderilor sindicali, programul de pregătire profesională pentru anul acesta este cel mai vast care se desfăşoară în combinat după revoluţie. Un număr de 6000 de angajaţi iau parte la programul de pregătire profesională.
SIDEX, de la mărire la decădere şi din nou la mărire
În negocierile cu Uniunea Europeană, ISPAT-SIDEX va avea o limită de producţie de oţel de 6 milioane tone pe an. Din păcate, disponibilizările vor continua în fiecare an. Pentru disponibilizaţi, ajunşi subiect electoral, s-au dat bani buni şi, un an sau doi, în funcţie de modul plecării de pe platformă, au stat acasă şi au încasat banii. Unii au ieşit însă la pensie. Unii au plecat la ţară. Alţii la muncă afară. Aşa oraşul a reuşit să piardă vreo 60.000 locuitori în 15 ani. Ciuhandu a acuzat că facilităţile financiare oferite SIDEX Galaţi sunt menite a consolida ”bazinul electoral PSD”. S-a spus că se găsise o modalitate inedită de a cumpăra cel puţin 7000 de voturi, prin acordarea unor ajutoare financiare de peste 220 miliarde lei. Combinatul a trecut de la mărire la decădere (vă amintiţi de gaura neagră?).
La ISPAT-SIDEX, după încheierea conflictului de muncă, salarii mai mari
O adevărată lovitură de teatru s-a petrecut în penultima zi a anului trecut pe platforma ISPAT SIDEX. Sindicatele şi administraţia firmei anglo-indiene au semnat contractul de muncă pentru 2005, astfel încetând mult prea mediatizatul conflict de muncă. Mittal Steel Galaţi, noua denumire aISPAT-SIDEX, este cea mai mare societate comercială românească, unde lucrează peste 19.500 de salariaţi.
Noi prevederi ale Contractului Colectiv de Muncă
Noile prevederi ale Contractului Colectiv de Muncă, consfinţite în Actul adiţional nr. 4, au necesitat tratative îndelungate care au culminat chiar cu declanşarea la începutul lunii decembrie a conflictului de muncă de către Federaţia Sindicală a Siderurgiştilor, UTSL şi Forum. Sindicaliştii, nemulţumiţi de faptul că administraţia a oferit o creştere salarială doar de 10%, în timp ce ei au solicitat o majorare de 20%, prin liderii lor anunţaseră că vor recurge la toate etapele prevăzute de Legea 168 din 1999 privind conflictele de muncă, respectiv mediere şi arbitraj, pentru a obţine câştig de cauză în faţa patronatului. Acum s-a stabilit ca salariile să nu mai fie calculate în funcţie de cursul leu/dolar, sistem care influenţa stabilirea salariului de bază. Se acordă 5 prime conform CCM, valoarea impozabilă a acestora fiind de un milion de lei. Reprezentanţii celor două părţi au căzut la o înţelegere şi în privinţa cuantumului categoriilor de sporuri pe care le primesc angajaţii Mittal Steel Galaţi. Salariaţii care muncesc peste programul normal de lucru vor primi un spor pentru orele lucrate suplimentar de 100%, care era acordat până acum numai personalului care lucra prin grafic de tură. De asemenea, sporul de lucru în zilele de sărbători legale prevăzute în CCM este de 100% pentru tot personalul, care era valabil pentru cei care lucrau prin grafic de tură, iar în ceea ce priveşte sporul pentru orele lucrate suplimentar sâmbăta şi duminica, acesta a rămas neschimbat. În privinţa sporului pentru exercitarea unei funcţii suplimentare, cuantumul acestuia a crescut de la 30 la 50%, iar sporul de risc la unitatea nucleară pentru responsabilii cu gestiunea surselor a fost stabilit la 10%. Salariaţii care lucrează 15 zile consecutiv sau cei al căror repaus săptămânal e suprimat ca urmare a unor lucrări urgente necesare pentru salvarea persoanelor sau bunurilor din societate vor primi un spor de 200%. Alte noutăţi sunt legate de faptul că salariaţii pot fi chemaţi să presteze ore suplimentare numai cu acordul lor scris şi că s-a introdus sporul de şef de echipă, cuprins între 3 şi 5%.
8500 de siderurgişti, în prag de concediere
O dată cu negocierea cu Uniunea Europeană a capitolului concurenţei, dar şi a siderurgiei în sine, s-a pus şi în România problema concedierilor la nivel naţional. Numărul de angajaţi pe care UE îl cere şi pe care-l vom prezenta şi noi în continuare este cel maxim admis, iar pentru un loc de muncă în siderurgie în avalul acesteia se creează alte zece locuri de muncă. ISPAT-SIDEX (Mittal Steel Galaţi) avea în 1993 37.800 de salariaţi, pentru ca anul trecut numărul să scadă la 18.500. Pentru acest an s-a negociat cifra de 18.000 de angajaţi, în 2006 – 17.500, 2007 – 17.000, iar în 2008 – 16.500. Cu alte cuvinte, ar fi vorba de câte 500 de angajaţi care ar trebui să plece anual din ISPAT-SIDEX. Liderul de sindicat de la FSS, inginerul Mircea Scîntei, susţine că ţinta ar fi aproximativ 11.000 de salariaţi în 2012, dar noi ştim că acum UE permite cifra maximă de 16.500 de siderurgişti gălăţeni. Dincolo de această cifră, încep speculaţiile patronale şi sindicale. Spre comparaţie, iată şi câteva exemple din ţară. Siderurgica Hunedoara avea în 1993 aproape 17.000 de salariaţi. În 2004 ajunsese la 2280, iar în acest an va ajunge la 2250 de salariaţi, cifră care e gândită şi pentru 2008. Este extrem de interesant acest număr, mai ales că şi acolo este acelaşi patron ca la Galaţi, anglo-indianul Lakshmi Mittal. La IS Câmpia Turzii lucrau 9000 de salariaţi în 1993, luat an de referinţă. Anul trecut mai avea 5300 de oameni. Între 2005 şi 2007 urmează să ajungă la 4800, iar în 2008 la 4700 de salariaţi. CS Reşiţa dispunea de 5200 de salariaţi în 1993. Numărul a scăzut la 1520 în 2004. În 2007 urmează să ajungă la 1450, iar în 2008 la 1350. Gavazzi Steel Oţelu Roşu avea în 1993 4100 de angajaţi. Anul trecut numărul lor a scăzut incredibil la 350. Între 2005- 2008 se speră că se va ajunge la 1350 de salariaţi. Donasid Călăraşi a avut o cădere la fel de abruptă. De la 4900 de salariaţi în 1993, a ajuns la 388 în 2004, cu un număr de 402 în 2008. Recapitulând, în 1993, siderurgia naţională avea 144.000 de angajaţi, după un deceniu ajunsese la 52.000, în 2005 urmează să aibă 51.000, în 2006 – 48.000, în 2007 – 45.000, iar în 2008 – 43.500. Vor pleca, cu alte cuvinte, 8500 de siderurgişti, asta în condiţiile în care patronatul nu va face exces de zel şi va fi mai dur decât Uniunea Europeană. Este un adevărat război al oţelului. Oricum, ce va fi vom vedea şi consemna.
