Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, deşi cea mai importantă forţă a minorităţilor din ţară, are mari probleme interne. Pe de o parte, în interior există voci care doresc o restructurare profundă a conducerii formaţiunii, iar pe de altă parte vin loviturile din exterior. Dar nu din partea partidelor româneşti, ci de la maghiarii care consideră că UDMR nu mai este capabilă să le reprezinte interesele.
Liderii Uniunii au reuşit cu succes, până acum, să menţină toate aceste nemulţumiri în interior, iar cei care au ridicat vocea au fost excluşi. Este cazul episcopului Tokes Laszlo, care a reprezentat simbolul maghiarimii din România. Excluderea acestuia la Congresul de la Satu Mare, în anul 2003, a reprezentat un moment critic pentru Uniune.
Adepţi ai principiului paşilor mărunţi, dar siguri, în politică, perfecţionând arta compromisului, liderii Uniunii au reuşit să obţină tot ceea ce au dorit, ultima doleanţă, “autonomia culturală”, fiind şi ea la un pas de îndeplinire. Sloganul din 1990 “It es most” (Aici şi acum) s-a dovedit total ineficient în raport cu izbucnirea naţionalistă şi necontrolată a formaţiunilor precum “România Mare” sau “Vatra Românească”. UDMR şi-a înfiinţat propriul miniparlament, în ideea reprezentării democratice a tuturor curentelor.
Uniunea funcţionează pe baza principiului autoadministrării interne, separând sferele decizionale, executive şi de control. Organul decizional suprem al Uniunii este congresul. În perioada dintre două congrese, organele de conducere ale Uniunii sunt: Consiliul Reprezentanţilor Unionali, Consiliul de Coordonare al Uniunii, respectiv Consiliul Operativ al Uniunii. Pe lângă activitatea decizională în probleme politice, Consiliul Reprezentanţilor adoptă decizii privind funcţionarea Uniunii. Consiliul de Coordonare este forul de reprezentare, de coordonare şi de consiliere al membrilor asociaţi, care adoptă decizii în cadrul atribuţiilor proprii, înfăptuindu-se astfel pluralismul de valori şi de interese al sferei civile maghiare din România. Consiliul Operativ al Uniunii este un organ permanent, compus din 11 membri, care se reuneşte ori de câte ori se impune în perioada dintre două şedinţe ale CRU. Deciziile acestui organ se supun ulterior aprobării CRU. Reprezentarea supremă şi coordonarea politică ale UDMR sunt asigurate de preşedintele Uniunii. Structurile Uniunii s-au format în 1992 la Târgu Mureş. După care a urmat momentul Declaraţiei de la Cluj, când maghiarii şi-au expus explicit pretenţiile legate de drepturile lor. Atunci a fost un alt moment critic deoarece se vehicula ideea alipirii Transilvaniei la Ungaria. Idee vehiculată nu de maghiari, ci de români. Toate guvernele Ungariei au respins ferm această ipoteză şi, mai în glumă, mai în serios, se spunea că, dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, românii ar fi devenit o majoritate în Ungaria.
Conducerea Uniunii este aceeaşi de aproape 10 ani. Iar apropierea de partidele româneşti s-a făcut prin celebra “trădare de la Neptun”, în perioada 1996-2000. Atunci, Marko Bela, Frunda Gyorgy, Borbely Laszlo, Tackacs Csaba şi Verestoy Attila au semnat, în opinia rivalilor lor politici din interior, “pactul cu diavolul”. Atunci au acceptat să facă anumite jocuri ale puterii, Convenţia Democrată din România, cu scopul rămânerii la guvernare.
Şi în UDMR, banii au generat scandaluri
UDMR primeşte bani atât de la Guvernul Ronâniei, cât şi din Ungaria. Au existat în permanenţă acuzaţii că banii ar fi folosiţi în alt scop decât în interesul maghiarimii. Prima “victimă” a fost Szocs Geza, înlăturat din conducerea Uniunii, din funcţia de secretar, în anul 1993, pentru că a folosit donaţii din străinătate în scopuri personale. Szocs şi-a cumpărat din banii UDMR case la Cluj şi Budapesta, deşi scopul era cumpărarea de sedii şi înfiinţarea unui ziar în limba maghiară. Asta se întâmpla înaintea congresului de la Braşov. Până în 1999 congresele UDMR se ţineau din doi în doi ani, după care din patru în patru. În anul 1993 preşedinte a fost ales Marko Bela, iar conducerea executivă nu s-a schimbat prea mult. Acesta, la rândul lui, a fost acuzat că a folosit în scopuri personale banii proveniţi de la Guvernul ungar. Acuzele se referă în special la faptul că preşedintele poet şi scriitor a folosit banii pentru editura la care îşi publică volumele.
Dosarele
UDMR nu a fost zguduită de scandaluri de corupţie, ceea ce i-a adus un plus de credibilitate. Desigur, doar de faţadă deoarece multă lume vorbeşte despre afacerile lui Verestoy Attila, căruia în secuime i se mai spune şi Cherestoy. De asemenea se vorbeşte despre îmbogăţirea vădită a liderilor Uniunii, însă, în raport cu politicienii români, cei maghiari sunt consideraţi novici. Iar instinctul de conservare îi face pe maghiari să se consoleze cu ideea că „fură, dar sunt de-ai noştri”.
Chiar şi scandalul declanşat în urma privatizării staţiunii Sovata, în care este implicat şi senatorul Gyorgy Frunda, nu capătă aspecte atât de grave deoarece, la urma-urmei, staţiunea a revenit ungurilor. Singurii care nu ezită să arate cu degetul către liderii UDMR sunt radicalii maghiari. Doar că pe ei nu-i ascultă nimeni deoarece au căzut uşor în derizoriu.
Singurul scandal care ar fi putut afecta imaginea conducerii Uniunii ar fi cel legat de colaborarea cu fosta Securitate. Marele rival al actualei conduceri, avocatul Kincses Elod, a lăsat să se înţeleagă faptul că liderii Uniunii au colaborat cu Securitatea. Kincses a spus recent că Securitatea a racolat mai mulţi intelectuali de etnie maghiară decât majoritari. Strategia a avut drept scop o încercare continuă de desnaţionalizare. Kincses are anumite suspiciuni şi în ceea ce-i priveşte pe liderii UDMR, însă nu se poate pronunţa până când nu cunoaşte exact situaţia. “Cer ca toţi cei care au dosare, de reţea sau de urmărit, să le facă publice. Şi Marko Bela, şi Frunda şi toţi ceilalţi. Dacă Marko Bela a dat informaţii despre scriitorii cu care s-a întâlnit sau dacă nu, acest lucru nu se poate şti decât dacă vedem acele documente”, a spus avocatul. Care nu exclude posibilitatea ca anumite pagini din dosar să fi dispărut, dar, în opinia lui, “chiar şi adevărul ciuntit este mai important decât să admitem în continuare turnătorii printre noi”.
Kincses Elod a mai declarat că în 1990 a fost invitatul lui Emil Hurezeanu la o emisiune la postul de radio Europa Liberă, iar ziaristul i-a spus încă de atunci că “în conducerea fiecărui partid se regăsesc securişti”. Puţin mai târziu, înainte de a candida pentru Parlament, Kincses a cerut pedepsirea securiştilor vinovaţi. “Am cerut să fie raşi şi tunşi şi băgaţi la zdup. Imediat după aceea am fost radiat de pe liste, iar în locul meu a intrat Marko Bela”, a spus Kincses.
Avocatul Kincses Elod a avut un rol important la evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş. El a trăit o perioadă în Ungaria în exil. A fost preşedinte al UDMR Mureş, de unde a fost exclus din cauza conflictului cu Marko Bela. La Congresul de la Miercurea Ciuc, unde a candidat la şefia Uniunii împotriva lui Marko Bela, a fost practic semnată condamnarea politică a avocatului. Anul trecut în septembrie, Kincses declara că mulţi dintre liderii UDMR au colaborat cu Securitatea, însă dosarele le-au fost “curăţate” după 1990.
Lipsa de comunicare
Discuţiile privind necesitatea restructurării Uniunii au fost lansate de ministrul Nagy Zsolt, la o întâlnire cu tinerii maghiari la Festivalul Felsziget. Atunci s-a văzut preocuparea, chiar îngrijorarea tinerilor faţă de lipsa de schimbare, de promovare a oamenilor tineri. Chiar dacă s-a dat personal ca exemplu, tânărul ministru nu a reuşit să convingă asistenţa de democraţia care există în cadrul Uniunii. Atunci a acceptat că este nevoie de schimbări, însă s-a referit doar la eşaloanele secunde, apreciind mult, chiar elogiind activitatea lui Marko Bela. A amintit în special că ar fi nevoie de mai multă comunicare în cadrul Uniunii.
Borbely Laszlo a acceptat şi el că este nevoie de schimbare, mai ales la nivelul conducerii executive, care are sediul central la Cluj-Napoca. Takacs Csaba, preşedintele executiv, va fi în mod sigur “executat” la congresul care va avea loc anul viitor.
Marko Bela a adaptat limbajul politicianului român şi a spus că, dacă i se va cere, este gata să facă pasul în spate.
