“Nimeni nu va judeca generaţia de acum pentru masacrele din perioada Antonescu, ci după felul în care te raportezi şi cum te confrunţi cu aceste crime din trecut. Acesta este testul pentru “imaginea României”.
Ultima parte
Ca membru al comisiei de studiere a Holocaustului în România, aţi urmărit îndeaproape evenimentele atât în timpul desfăşurării lucrărilor, cât şi după publicarea raportului final. Care este impactul acestui studiu în evoluţia relaţiilor dintre România şi Israel?
Raportul a fost prezentat în Israel de către ministrul român de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, în luna iunie, când a fost şi oaspetele Universităţii Ebraice din Ierusalim, unde a ţinut o conferinţă. De altfel, volumul se încheie cu postfaţa ministrului de Externe, care este şi un cunoscut istoric, excelent cunoscător al istoriei evreilor din România. După cum se ştie, iniţiativa înfiinţării comisiei aparţine fostului preşedinte Ion Iliescu şi scriitorului Elie Wiesel. Raportul tipărit se deschide şi cu un cuvânt din partea preşedintelui actual, Traian Băsescu, ceea ce semnifică, sunt convins, o declaraţie de asumare a acestui document.
Pentru că am amintit de vizita ministrului de Externe Mihai Răzvan Ungureanu, adaug că şi-a consacrat conferinţa de la universitate tocmai acestei teme: România şi Holocaustul. A făcut o impresie extraordinară. Este, cred, pentru prima dată când un om politic român abordează acest subiect printr-un discurs sincer, lipsit de orice clişee şi de orice urmă de retorică de circumstanţă, pentru “export”. Mihai Răzvan Ungureanu este unul dintre puţinii politicieni români care au înţeles cu totul altfel ce înseamnă preocuparea pentru “imagineaRomâniei”. De regulă, reprezentanţii oficiali ai României, atunci când se află în faţa unui public străin, se îngrijesc de imaginea “frumoasă” a României, chiar obţinută, la nevoie, printr-un tratament cosmetic al capitolului românesc al Holocaustului. O altă variantă a aceleiaşi strategii este să ţii un discurs pe placul Occidentului şi cu totul alt discurs în ţară, din motive electorale, când trebuie să faci cu ochiul şi către naţionalişti şi să eviţi condamnarea lui Antonescu. Pot să dau exemple concrete care ating ridicolul despre cum poate aborda un reprezentant politic aceste teme.
Ei bine, Mihai Răzvan Ungureanu a înţeles un lucru esenţial – şi sper că nu numai el -, şi anume că imaginea bună şi frumoasă a României şi a poporului român nu o obţii prin mistificare, prin ascunderea adevărului. Imaginea unui popor şi a unui stat o dau acei intelectuali şi oameni politici de acum, prin felul în care se confruntă cu acest capitol. Lumea din afară, opinia publică, îi judecă pe aceşti oameni în măsura în care ei spun adevărul, în măsura în care sunt sinceri şi îşi asumă o responsabilitate morală Aceasta este imaginea bună a României actuale. Nimeni nu va judeca generaţia de acum pentru masacrele din perioada Antonescu, ci după felul în care te raportezi şi cum te confrunţi cu aceste crime din trecut. Acesta este testul pentru “imaginea României”.
Să trecem la un alt subiect, extrem de sensibil, vehiculat frecvent în ultima vreme, şi anume se vorbeşte despre un nou posibil conflict în Orientul Mijlociu, în centrul atenţiei fiind problema nucleară iraniană. Ce implicaţii ar putea avea Israelul într-un asemenea conflict?
Iranul şi Siria rămân primejdii pentru Israel pentru că sunt state dictatoriale cu ideologii radicale care practică terorismul ca politică de stat (Siria) sau ca o consecinţă a unui fundamentalism religios (Iranul). Ele nu dau nici un semn de pragmatism politic, iar statul Israel este un element esenţial al mitologiei lor: e o întruchipare a unui adversar demonic, în sens religios şi în sens politic. În acest sens, chiar dacă aici, între israelieni şi palestinieni, se va ajunge la o soluţionare a conflictului, vor mai persista mult timp scenarii fundamentalist-islamice care vizează distrugerea Israelului. Cu siguranţă, primejdii există şi un happy-end nu se întrevede la orizont.
Interviu realizat de Roxana IONICI
