Partidul Democrat a inaugurat o nouă modă în politica românească. Liderii acestui partid sunt trimişi să facă stagii în administraţia locală înainte de a fi propulsaţi în Guvern. Alteori, administraţia locală este un soi de purgatoriu pentru lideri consacraţi ai acestei formaţiuni. Ţinta principală a acestei strategii este consolidarea bazelor teritoriale ale partidului, care a fost decimat de PSD în perioada 2000-2004. Nu întâmplător, acţiunea cea mai consistentă în acest sens are loc în Transilvania, zona care a dovedit cel mai mare apetit în susţinerea formaţiunilor de dreapta.
Artizanul noii strategii a PD este Traian Băsescu. El şi-a dat seama cât de importantă este baza teritorială pentru un partid în perioada 2000-2004, când PD a rezistat presiunilor exercitate de PSD datorită redutei reprezentate de Primăria Capitalei. În acest moment, Primăria a trecut în mâinile preşedintelui executiv al PD, Adriean Videanu, ales mai mult pentru faptul că era perceput ca fiind „omul lui Băsescu” decât meritelor personale. Preşedintele PD deţine cea mai importantă primărie din Transilvania. Emil Boc a reuşit să câştige Primăria Clujului în anul 2004 în urma celei mai crâncene bătălii politice. Faptul că l-a învins pe candidatul PSD, vicepremierul de atunci Ioan Rus, care se bucura şi de sprijinul UDMR, precum şi pe secretarul general al PRM, primarul în exerciţiu în 2004, Gheorghe Funar, a fost semnalul că Partidul Social-Democrat poate fi înlăturat de la putere. În Transilvania, nu doar Emil Boc a reuşit să întoarcă roata. PD a câştigat primăriile unor oraşe importante. Aşa ar fi Oradea, Arad, Braşov, Bistriţa ori Zalău. Ulterior, acestora li s-a alăturat şi primarul din Târgu-Mureş, fostul ţărănist Dorin Florea, reales ca independent. În acest moment, PD dispune de cea mai bună situaţie politică în administraţia locală din istoria acestui partid.
„Banca de rezerve” a Guvernului
Însă, dacă primarii PD au primit rolul de a întări organizaţiile de partid în judeţele lor, preşedinţii de consilii judeţene, prefecţii numiţi de Partidul Democrat ori consilierii locali ai acestui partid au devenit o adevărată „bancă de rezerve” a acestei formaţiuni. De pildă, Gheorghe Seculici, ales preşedinte al Consiliului Judeţean Arad, şi Gheorghe Pogea, ales preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara în 2004, au devenit, pentru scurt timp, vicepremieri. Ei însă ar putea reveni în Guvern după viitoarele alegeri. Un alt caz este cel al actualului ministru al Apărării, Sorin Frunzăverde. După ce în perioada 1996-2000, el a deţinut, pe rând, portofoliile de ministru al Turismului şi de ministru al Mediului, Sorin Frunzăverde a devenit deputat în perioada 2000-2004, când formaţiunea sa se afla în opoziţie. În 2004, el a fost ales ca preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin. După doi ani de „purgatoriu”, la Reşiţa, el a redevenit membru al Guvernului. Istoria ministrului Educaţiei şi Cercetării, Mihail Hărdău, este, pe undeva, asemănătoare. În 2004, el a fost reales în funcţia de consilier judeţean la Cluj. În toamna anului 2004, a renunţat la şansa de a deveni senator în favoarea unei reprezentante a PNL, Norica Nicolai. Însă la începutul anului 2005, Mihail Hărdău a fost numit prefect al judeţului Cluj. Nici aici nu a stat multă vreme, pentru că, în urma demisiei lui Mircea Miclea, a devenit ministru. Chiar şi actualul ministru al Integrării, Anca Boagiu, şi-a încercat şansa, fără succes, la alegerile locale din anul 2004, la Bucureşti. Conducerea PD a pus la punct acest sistem de stagii în administraţia locală pentru liderii partidului pentru ca eventuala lor numire în Guvern să nu-i găsească în situaţia de a produce deziluzii, după modelul fostului ministru al Integrării Europene, Ena Dinga, supranumit de presă „inexistentul domn Dinga”.
Experiment replicat la nivel local
Experimentul nu funcţionează doar la nivel central, ci şi la nivel local. La Cluj, de pildă, şeful organizaţiei judeţene, deputatul Daniel Buda, a trecut printr-un stagiu de o jumătate de an în calitate de consilier local înainte de a intra în Parlament. La fel, actualul prefect, Alin Tişe, a fost o vreme consilier local înainte de a deveni succesorul lui Mihail Hărdău. Există şi persoane numite la conducerea unor instituţii deconcentrate care şi-au păstrat şi mandatele de consilieri. De pildă, preşedintele executiv al PD Cluj, Florin Stamatian, cumulează mandatul de consilier local cu cel de director al Direcţiei Judeţene pentru Sănătate Publică, precum şi cu funcţia de profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie ori cu cea de şef de clinică în cadrul Spitalului Judeţean. Preşedintele Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate din Cluj, Mircea Moroşan, este şi consilier judeţean, iar fostul deputat Adrian Gurzău, cel care i-a luat locul în Parlament lui Emil Boc în cele câteva luni scurse între alegerea sa ca primar şi alegerile generale, este deopotrivă director comercial al sucursalei clujene a Regiei Autonome a Protocolului de Stat „Victoria” şi consilier local. Liderii PD au avut nevoie de aceste măsuri pentru că formaţiunea lor a trecut, într-un timp extrem de scurt, prin două crize. Este vorba de criza de succesiune, începută prin înlăturarea preşedintelui fondator, Petre Roman, şi de şocul determinat de presiunile PSD care viza destructurarea şi absorbirea acestui partid. Din vechea gardă de lideri ai PD nu au supravieţuit decât Traian Băsescu, aflat în acest moment în afara PD, şi Radu Berceanu. Petre Roman a ieşit din prim-planul vieţii politice, Adrian Severin, Bogdan Niculescu-Duvăz ori Alexandru Sassu au trecut la PSD, în timp ce fostul ministru al Transporturilor, Ioan Aurel Stoica, a plecat la cele veşnice. În schimb, generaţia lui Emil Boc, Adriean Videanu şi Vasile Blaga, ministrul Administraţiei şi Internelor, abia se obişnuieşte cu exerciţiul puterii. Rămâne de văzut cum vor trece noii lideri PD peste alegerile viitoare, cele din luna mai, când românii îşi vor desemna reprezentanţii în Parlamentul European. Un eventual succes ar determina generalizarea acestui model în mai toate partidele din România. Un eventual eşec ar putea însemna intrarea PD în opoziţie, pentru o lungă perioadă de timp, pentru că decalarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare ar lipsi Partidul Democrat de locomotiva sa tradiţională: Traian Băsescu.
