Aşa cum anticipam acum două luni pe blogul meu, alegerile parlamentare din Rusia (4 decembrie 2011) şi alegerile prezidenţiale (anul viitor) sunt, cu siguranţă evenimente în jurul cărora lupta pentru influență politică va deveni tot mai acerbă. În principal, influenţa în teritoriu unde infrastructura de partid și persoanele influente arondate autorităților locale vor contribui definitoriu la rezultatul confruntării electorale. În general, lupta lobby-știlor se desfășoară în interiorul zidurilor de la Kremlin, departe de ochii iscoditori ai presei, susținătoare sau nu a puterii. Desigur, lucrurile sunt cunoscute, chiar dacă puţini se încumetă să vorbească deschis despre ele. Acestă luptă pentru influență pare să fie, de asemenea, și miza în recentul scandal din partidul Cauza Dreaptă, partidul manageriat până recent de omul de afaceri şi nou iniţiatul în politică, Mikhail Prokhorov.
Un imens zgomot mediatic a urmat primelor secunde de stupoare din partea presei. Care încet, încet s-a repliat în funcție de interese și un semn că auto-cenzura funcționează mult mai bine decât programele de reformă a Rusiei. Declaraţiile inconfortabile ale ex-liderului Cauzei Drepte, Mikhail Prokhorov, privind falsificarea documentelor Congresului partidului, precum și acuzațiile directe împotriva “eminenţei cenuşii» a Kremlinului – Vladislav Surkov, a fost urmată de “tăcere asurzitoare” dinspre Kremlin. Tandemul Putin – Medvedev și-a urmat în linişte agenda zilnică. Tot ce s-a putut auzi a fost o imensă revărsare de opinii pro şi anti-Prokhorov. Potrivit analistului politic Stanislav Belkovski, “preşedintele rus a fost dezamăgit de Mikhail Prokhorov, astfel că el l-a instruit pe Vladislav Surkov să-l «lichideze»”. În schimb, Gleb Pavlovsky (el însuşi într-un conflict mocnit cu Vladislav Yurevich Surkov după expulzarea sa de la Kremlin) consideră că: “Acest conflict este benefic pentru aproape toată lumea, cu excepţia lui Surkov. Administraţia prezidenţială a suferit o serie de costuri de reputaţie, ca urmare a unei serii de erori tactice “. În fapt, este Prokhorov, fostul său partid sau protejatul lui – Evgheni Roizman (aproape o legendă urbană a Ekaterinburgului), problema de fond, esenţială ? Cred că nu. Situaţia a fost de fapt previzibilă în integralitatea sa. Voi încerca să explic de ce.
Să aruncăm o privire mai atentă asupra evenimentelor. Astfel, potrivit AP: “magnatul rus Mikhail Prokhorov a abandonat pe 15 septembrie eforturile sale de a construi un partid politic şi de a intra în parlament. Prokhorov a spus că el nu era dispus să tolereze o interferenţă din partea Kremlinului în deciziile din interiorul partidului”. Despre ce independență vorbim de fapt ? Vorbim despre un partid care a fost de la început considerat un proiect al Kremlinului, menit a coagula elita cu vederi liberale și reprezentanții mediului de afaceri în vederea alegerilor pentru Duma de Stat, parlamentul naţional al Rusiei. În “democraţia manageriată” edificată sub conducerea lui Vladimir Putin, în calitate de preşedinte, şi prim-ministru acum, majoritatea partidelor reprezentate în parlament au beneficiat de aprobare de la Kremlin. Iar Cauza Dreaptă nu a făcut excepție. Mai mult, în ciuda asigurărilor repetate de Prokhorov și echipa sa cum că nu sunt tributari la Kremlin, percepţia publică despre partidul Cauza Dreptă nu a suferit schimbări majore. În acest context, acuzaţiile împotriva şefului-adjunct al administrației prezidențiale, Vladislav Surkov, nu ar trebui să surprindă pe nimeni. “Avem un păpuşar în ţară, care cu mult timp în urmă a privatizat sistemul politic şi care pentru o lungă perioadă de timp a dezinformat conducerea ţării despre ceea ce se întâmplă în politică, a decis informațiile din mass-media, şi a încearcat să manipuleze opinia publică” a declarat Mikhail Prokhorov. (Ca o ironie a sorții și a cenzurii/autocenzurii ce domină mass media rusă, atunci când Mihail Prokhorov a lansat declaraţiile sale belicoase la adresa “păpușarului șef” și strategului no. 1 al Kremlinului, numărul de jurnalişti prezenți a fost mai mare decât numărul suporterilor politicianului oligarh !) Dar nu este nimic nou în aceste dezvăluiri ! Chiar dacă pentru prima dată ele sunt rostite cu voce tare chiar de către cineva ce fusese considerat prieten al puterii. Pot să-i amintesc domnului Prokhorov că într-un număr special dedicat ‘Războaielor Kremlinului’, experţii de la Global Intelligence Stratfor consideră numirea – ca Trimis special al președintelui Medvedev și şef al regiunii Caucazului de Nord – prietenului său apropiat Alexandru Khloponin, o victorie a lui Surkov în lupta pentru influenţă cu altă eminență cenușie a politicii moscovite, Igor Sechin. Sau faptul că, potrivit unei analize publicate de Asia Centrală – Caucaz Analyst şi semnată de Kevin Daniel Leahy, influenţa lui Suleiman Kerimov ca lobbyist la Kremlin – strict în ceea ce priveşte afacerile politice ale Daghestanului – pare să depăşească influenţa lui Vladislav Surkov. În aceste condiţii, demersul lui Prokhorov și subita delimitare publică de jocurile puterii poate fi considerat un diferend între centrele / clanurile de interese, care orbitează în jurul puterii de la Kremlin. Într-adevăr, un demers ce s-a dorit a fi puțin mai transparent şi onest. Dar este dificil de estimat cât “Bine aţi venit în politică reală cinstită !” (cum a spus Prokhorov) înseamnă gestul lui. Este cunoscută, după cum am spus, relaţia simbiotică între autorităţile regionale şi persoane influente care să le asigure lobby-ul necesar la guvern şi la nivel prezidenţial. Falsificarea listelor de delegati la Congresul Cauzei Drepte înseamnă că cineva a vrut să-și asigure puterea de influenţă în regiunile respective. Nu ştiu dacă rebeliunea lui Prokhorov a venit și dintr-o dorinţă interioară de justiţie sau doar din încercarea de a proteja interesele proprii şi, de asemenea, interesele persoanelor influente pe al căror sprijin se baza. S-a spus și că partidul încredințat lui Prokhorov ar fi trebuit să fie un suport pentru o posibilă candidatură a lui Medvedev la prezidențiale. Dacă e ceva adevărat în această ipoteză, atunci Prokhorov a săvârșit un dublu suicid politic. Iar urmările nu se vor opri aici în cel privește pe omipotentul businessmen.
Am mai spus că situaţia era previzibilă. Și nu doar pentru că în campaniile electorale acuzele părților sunt incluse apriori in meniu. Rigida «verticală a puterii» construită de Surkov a ajuns la capacitatea maximă şi a început să se năruie silenţios încă de la naşterea tandemului Putin – Medvedev. Încercările (în cea mai mare parte – fără succes) ale actualului preşedinte de a face modificările necesare nu au dat rezultate spectaculoase, dar au creat prin enunțarea lor valuri de instabilitate la baza pilonilor sistemului. Deci, un următor pas în destructurarea sistemului era previzibil. Sigur, nu suficient pentru a-l ruina, dar suficient pentru un plus de vulnerabilitate.
Nu ştiu dacă proiectele lui Prokhorov cu privire la viitorul său politic vor prinde contur. Deocamdată avem o “silenzio stampa” prelungită. Iar recentele evenimente de la Congresul partidului Rusia Unită par să spună că jocurile sunt deja făcute pentru o lungă perioadă de timp. Nu cred nici că gestul său ar putea fi evaluat, în acest moment, în subconştientul maselor. Dar, ştiu că Surkov va supravieţui acestui atac. Geniul “cardinalului gri al Kremlinului” nu constă în strategii uimitoare, ci tocmai în capacitatea sa de a supravieţui tuturor intrigilor palatului şi abilității de a specula punctele slabe ale altora. Şi cum bine știm, Omenirea nu este deloc lipsită de slăbiciuni. Dar, Omenirea înseamnă, de asemenea, schimbări surprinzătoare de conştiinţă, pe care uneori nici măcar intuiţia «eminenţelor gri» nu o poate ghici. Poate de aceea omenirea este atât de frumoasă în diversitatea ei!
PS: Potrivit RIA Novosti, Vladislav Yurevich Surkov (VYS) a fost recent în Ekaterinburg (Sverdlovsk) la o ceremonie în care în calitate de reprezentant al președintelui Medvedev (precizare făcută chiar de Surkov absolut deloc întâmplător, dacă avem în vedere că a fost acuzat de dezinformare a puterii centrale) l-a prezentat pe noul Trimisul Plenipotenţiar al preşedintelui rus în Districtul Federal Ural, Evgenie Kyivashev. «Revitalizarea vieţii politice înainte de alegeri a fost o situaţie previzibilă şi normală» – a declarat Vladislav Surkov în cadrul conferinţei de presă de după ceremonie, răspunzând unei întrebări privind ultimele evenimente pre-electorale din ţară, scandalul în jurul listelor de candidați din partidul Cauza Dreaptă şi a acuzațiilor făcute de Mikhail Prokhorov. De asemenea, Surkov a spus că “Totul este în regulă” și a subliniat că având în vedere evoluțiile curente “principiile noastre de lucru privind spaţiul politic vor rămâne aceleaşi”. Președintele Medvedev a uitat de vremea în care se declara dornic de un nou mandat și i-a cedat locul lui Putin la prezidentialele de anul viitor. În următoarea zi pe site-ul Kremlinului, Mikhail Prokhorov a fost înlocuit din componența Comisiei pentru Modernizare și Dezvoltare tehnologică a economiei Rusiei. Motivul invocat – un vechi obicei de rotație a cadrelor.
Liderul opoziţiei Boris Nemtsov a scris pe blogul său că l-a avertizat pe Prokhorov despre faptul că “Putin şi Medvedev sunt prea slabi, prea contaminați de corupţie şi prea fricoși față de orice formă de concurenţă, încât nu pot tolera declarații de genul :” Vreau să fiu prim-ministru ” sau chiar mai rău “Aș putea candida pentru preşedinție” – nici măcar în sens de glumă.” În ce mă privește, eu cred că … Vladimir Putin, deoarece este un om inteligent şi înţelept (are îndoieli cineva despre aceasta??), va face o alegere inteligentă şi înţeleaptă a unui viitor prim-ministru care să nu-i creeze probleme … În ciuda asigurărilor că va primi postul de prim-ministru, Dmitri Medvedev are deja o problemă în acest sens prin refuzul actualului ministru de finanțe, Alexei Kudrin de a face parte dintr-un viitor guvern Medvedev. Iar alegerile prezidențiale sunt departe prin comparație cu cât de aproape e noua criză economică.
