Politica Statelor Unite în Asia Centrală dobândeşte, cu fiecare zi, un caracter tot mai constant. În 2003, analiştii militari ai Pentagonului au schiţat un scenariu privind formarea unui bloc militar într-o zonă care se află în sfera intereselor strategice ale Moscovei. Demersurile Washingtonului au trecut de la stadiul teoretic la cel practic, Azerbaidjanul constituind prima verigă a lanţului de securitate american în zonă.
Desant diplomatic american la Baku
Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, a vizitat Azerbaidjanul de trei ori în ultimii trei ani, ultima sa vizită în zonă având loc la 12 aprilie anul acesta. Oficial, în aprilie Donald Rumsfeld s-a aflat la Baku “pentru a discuta cu conducerea azeră problema cooperării bilaterale în cadrul coaliţiei antiteroriste, aspecte privind sprijinul acordat Azerbaidjanului pentru integrarea în NATO”. Din păcate pentru oficialul american, acesta a sosit după ce preşedintele Ilham Aliev plecase, cu câteva ore mai înainte, într-o vizită oficială în Pakistan. Chiar şi în lipsa sa, secretarul american al Apărării a purtat discuţii de câteva ore cu omologul său azer, Safar Abiev, şi cu alte persoane din conducerea statului. Merită amintit faptul că informaţii privind această scurtă vizită a înaltului demnitar american în zonă au apărut în presa americană abia pe 13 aprilie, când serviciul de presă al Departamentului Apărării a publicat un comunicat sec, potrivit căruia în cursul întrevederii au fost abordate “probleme privind cooperarea militară bilaterală dintre cele două ţări”. Doar ambasadorul SUA la Baku, Reno L. Harnish, a lăsat să-i scape faptul că, o dată cu secretarul Apărării, în Azerbaidjan sosise şi un grup de ofiţeri americani. Despre scopul vizitei acestora însă el nu a oferit nici o informaţie.
Cel care ne oferă un indiciu despre “desantul” american în zonă este generalul James Jones, comandantul forţelor NATO din Europa, care a declarat, nu de mult, că Statele Unite întreprinde demersuri în vederea constituirii în Azerbaidjan a unei forţe de reacţie rapidă şi a creării de baze militare pentru asigurarea securităţii regiunii de la Marea Caspică. Programul sub care se desfăşoară toate aceste acţiuni se numeşte “Paznicul de la Marea Caspică”.
Potrivit unui analist militar local, Uzeir Djafarov, citat de presa rusă, ideea asigurării securităţii bazinului caspic a apărut la Pentagon încă din anul 2003 şi ea presupune crearea unor forţe speciale în statele riverane Mării Caspice, care să acţioneze rapid în cazul apariţiei unor situaţii excepţionale, inclusiv a atacurilor teroriste asupra instalaţiilor petroliere şi a conductelor pentru transportul petrolului. Practic, noile forţe, precum şi bazele şi instalaţiile aferente vor trebui să devină, în cel mai scurt timp, avanpostul Comandamentului european al SUA, al cărui stat major se află la Stuttgart. Potrivit unor informaţii apărute în cotidianul “Wall Street Journal”, noua bază militară din Azerbaidjan va fi dotată cu un radar, care va fi amplasat la Baku, iar sumele alocate programului pentru următorii 10 ani se ridică la 100 de milioane de dolari.
Decizia finală privind amplasarea de baze militare americane în zonă aparţine însă preşedintelui Ilham Aliev, deşi nu există indicii privind un eventual dezacord din partea acestuia. Dimpotrivă, cadrele viitoarei cooperări au fost deja stabilite. Chiar şi locaţia viitorului stat major al unităţilor militare a fost decisă, acesta urmând să fie dispus în capitala Baku. Cât priveşte sosirea ofiţerilor americani, ea are ca scop tocmai organizarea unui centru de pregătire a specialiştilor azeri, care vor lua parte la acest program.
Rusia pierde teren
Realizarea programului militar american are ca obiectiv crearea în bazinul caspic a unei alianţe formate din SUA, Azerbaidjan şi Kazahstan. Pentru completarea dispozitivului, în planurile Pentagonului mai sunt incluse Uzbekistanul, Turkmenistanul şi, posibil, Turcia.
Securitatea zonei va fi asigurată din punct de vedere aerian, maritim şi terestru. În cadrul programului, Statele Unite se vor ocupa de pregătirea contingentelor de militari şi vor oferi sprijin economic şi politic noilor săi parteneri.
Oficial, la baza iniţierii acestui program s-a aflat lupta împotriva răspândirii armelor de nimicire în masă în rândul aşa-numitelelor “rough-states”, unul din obiectivele concrete fiind înconjurarea cu baze militare a Iranului, astfel încât cel mai periculos stat islamic din punctul de vedere al armamentului nuclear să se afle sub o continuă supraveghere.
Marea Caspică însă este o zonă care intră în sfera intereselor de securitate tradiţionale ale Rusiei. Prin pătrunderea militarilor americani în regiune, aceste interese militare sunt ameninţate, în măsura în care în regiunile de lângă Ural şi în Siberia sunt dispuse cele mai multe din întreprinderile care intră în componenţa complexului militaro-industrial rus.
Or, din acest punct de vedere, sosirea şi instalarea americanilor la Marea Caspică nu pot fi altceva decât un nou eşec al politicii externe ruseşti. În acest moment, iniţiativele diplomatice ale Moscovei în regiune au semănat confuzie printre republicile Asiei Centrale. Pe de o parte, Kremlinul promovează o activă politică de demilitarizare a zonei şi, pe de altă parte, încearcă să consolideze forţele maritime militare ale statelor riverane la Marea Caspică. De exemplu, Kazahstanul, Turkmenistanul şi Azerbaidjanul sunt interesate în modernizarea efectivelor lor din marina militară. În timp ce Rusia le-a oferit până în prezent doar promisiuni, Statele Unite întreprind demersuri concrete: Pentagonul va livra (gratis) Kazahstanului nave militare cu un tonaj mai mare de 100 tdw, iar infrastructura militară portuară va fi refăcută tot cu fonduri americane. Oficialii de la Pentagon au înaintat oferte asemănătoare atât Turkmenistanului, cât şi Azerbaidjanului, în schimbul livrărilor regulate de petrol.
Generalul-colonel Leonid Ivaşov, fost şef al Direcţiei de cooperare militară din Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse, nu poate decât să constate cu amărăciune că “Washingtonul acţionează după un scenariu, potrivit căruia urmăreşte dobândirea controlului Mării Caspice şi a zonei aferente din Asia Centrală. Acest scenariu este pus în practică pe baza deciziilor luate la summitul NATO de anul trecut de la Istanbul, potrivit cărora regiunea caucaziano-caspică a fost declarată zonă NATO. Din păcate pentru diplomaţia rusă, oficialii din cadrul Ministerului Apărării nu s-au interesat ce se ascunde în spatele acestei sintagme”.
Care va fi atitudinea Rusiei faţă de intenţia Statelor Unite de a transforma Marea Caspică într-o “mare americanum”? Deocamdată, Kremlinul afişează un calm admirabil faţă de evenimentele care au loc în vecinătatea sa apropiată. Într-o zi însă acest calm ar putea să dispară. Rusia de astăzi nu mai este Uniunea Sovietică, însă ea s-ar putea “supăra” pe toţi cei care, astăzi, încearcă să o transforme într-un inamic public nr. 1.
Publicat în : Politica externa de la numărul 26
