La Moscova speculaţiile au devenit realitate. Medvedev a depus jurământul, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l numească pe Putin prim-ministru. Într-un interval de timp scurt atât preşedintele, cât şi prim-ministrul şi-au format echipele. Faţă de trecut nu sunt schimbări deosebite, iar unii analişti s-au grăbit să afirme că, deşi s-a produs rocada, Putin încă deţine puterea. Numai că un singur detaliu nu se ştie, pentru cât timp?
Medvedev depune jurământul ca un ţar adevărat
În ziua de 7 mai 2008, la Kremlin, în sala Andreevski, fosta sală a tronului ţarilor, Dmitri Medvedev a depus jurământul şi a devenit oficial al treilea preşedinte al Federaţiei Ruse. Cu o privire pătrunzătoare, în prezenţa a peste două mii de invitaţi şi cu mâna dreaptă pe Constituţie, noul preşedinte pronunţă pe un ton calm şi hotărât textul jurământului: “Jur ca în calitate de preşedinte al Federaţiei Ruse să respect şi să protejez drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului, să respect şi să apăr Constituţia Federaţiei Ruse, să apăr suveranitatea şi independenţa, securitatea şi integritatea statului, să îmi servesc cu fidelitate poporul”.
Au urmat discursurile de rigoare. Primul care a cuvântat a fost Vladimir Putin. Pentru început, fostul preşedinte a ţinut să precizeze cu nostalgie faptul că cu “opt ani în urmă, când am depus pentru prima dată jurământul, mi-am luat obligaţia de a munci transparent şi cinstit, să fiu devotat poporului şi statului şi nu mi-am încălcat promisiunea”. În continuare i-a îndemnat pe cetăţenii Rusiei să contribuie la apărarea şi întărirea unităţii statului şi spiritului naţional. La rândul său, Putin nu a uitat să le mulţumească ruşilor pentru susţinerea pe care i-au acordat-o cât s-a aflat în fruntea statului şi a menţionat că în cei opt ani de mandat s-a confruntat cu dificultăţi, a făcut greşeli, dar a reuşit să obţină şi “rezultate concrete”. La final a declarat că îi predă lui Dmitri Anatolievici Medvedev simbolurile puterii statale, urându-i totodată succes în îndeplinirea funcţiei de preşedinte al Federaţiei Ruse. În primul său discurs oficial ca preşedinte de stat, Medvedev a vorbit ca un adevărat om al legii, asumându-şi obligaţia de a respecta şi apăra drepturile şi libertăţile omului. Pentru Medvedev dezvoltarea libertăţii civile şi economice reprezintă o prioritate, deoarece, după cum argumenta, numai asemenea oameni pot reda puterea statului. Totodată a ţinut să le precizeze ruşilor că va munci din toate puterile atât ca preşedinte, cât şi ca om pentru care Rusia este casă şi pământ strămoşesc. În cele din urmă, Medvedev a menţionat că are încredere în viitor şi că va munci pentru combaterea nihilismului, corupţiei şi prosperitatea Rusiei.
După depunerea jurământului şi cuvântarea în faţa naţiunii, Medvedev a primit onorurile gărzii prezidenţiale care cu 30 de salve de tun a anunţat schimbarea primului om în stat.
Oaspeţii prezenţi la ceremonia de învestitură au fost invitaţi la recepţia oficială dată în onoarea noului preşedinte, unde s-au bucurat de cadouri. Între timp, soţii Medvedev, Dmitri şi Svetlana, au mers împreună la Catedrala Bunei-Vestiri din Kremlin, unde Aleksei al II-lea, patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, a oficiat o slujbă în cinstea noului preşedinte.
Primele decizii luate de noul preşedinte
Nici bine nu s-a instalat la Kremlin, că Medvedev a luat prima decizie importantă. În timp ce Viktor Zubkov, fostul conducător de la Casa Albă, şi-a înaintat demisia imediat după învestire, Vladimir Putin a fost nominalizat pentru ocuparea funcţiei de premier. Oricum, era o decizie vehiculată de mult timp şi care a fost menţionată în public nu de puţine ori, de aceea atât demisia lui Zubkov, cât şi nominalizarea lui Putin nu au stârnit multe comentarii din partea mass-media sau a opiniei publice.
Joi, 8 mai, Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului federal rus, s-a întrunit în sesiune extraordinară şi a validat candidatura lui Putin pentru ocuparea postului de premier cu o majoritate deloc surprinzătoare de 392 de voturi pro şi 56 împotrivă. Putin, astfel, a devenit prim-ministru pentru a doua oară. După aprobare a ţinut un discurs succint în care a trasat priorităţile economice ale Rusiei şi a promis că va lupta să reducă rata inflaţiei “sub zece la sută în decurs de câţiva ani”.
În schimb, anunţarea echipei prezidenţiale a provocat comentarii din partea presei şi analiştilor politici. În principalele posturi ale administraţiei prezidenţiale ruse au fost numiţi atât oameni apropiaţi, cât şi foşti colaboratori al fostului preşedinte. Astfel, Serghei Narâşkin a fost numit şef al administraţiei prezidenţiale. Economist de excepţie, Narâşkin este un tehnocrat care s-a remarcat pentru ultima dată în calitate de şef al aparatului guvernamental. Vladislav Surkov, “eminenţa cenuşie” a Kremlinului şi ideologul partidului Rusia Unită, a fost reconfirmat în funcţia de prim-adjunct al administraţiei prezidenţiale. Surkov nu este genul de politician care să iasă în public cu declaraţii, însă are un cuvânt greu de spus atât la Kremlin, cât şi în partid.
De aceea, nu întâmplător, ca prim-adjunct îl va consilia pe preşedinte asupra chestiunilor de politică internă. Fostul purtător de cuvânt al Kremlinului Alexei Gromov a fost numit şef adjunct al administraţiei prezidenţiale. Acelaşi post l-a ocupat Aleksandr Beglov, care pe timpul lui Putin a îndeplinit funcţia de şef al corpului de control prezidenţial. Pornind de la aceste nominalizări, unii analişti politici sunt de părere că Putin îşi va menţine influenţa pe culoarele Kremlinului şi-i va acorda libertatea de mişcare lui Medvedev atât cât crede că este necesar.
Putin îşi alege echipa
În timp ce Medvedev se decidea asupra componenţei aparatului prezidenţial, Vladimir Putin a trecut în vizită de lucru pe la Kremlin şi a cerut aprobarea noului guvern din partea lui Medvedev. Noul preşedinte al Rusiei s-a uitat peste lista înaintată de Putin şi nu a obiectat nimic, aprobând-o imediat. Astfel, noul cabinet de miniştri al Federaţiei Ruse arată în felul următor: Raşid Nurgaliev, ministru de interne, Serghei Şoigu, ministru pentru situaţii de urgenţă, Serghei Lavrov, ministru de externe, Anatoli Serdiukov, ministrul apărării, Aleksandr Konovalov, ministrul justiţiei, Tatiana Golikova, ministrul dezvoltării sociale, Aleksandr Avdeev, ministrul culturii, Andrei Fursenko, ministrul învăţământului şi ştiinţei, Iuri Trutnev, ministrul ecologiei şi resurselor naturale, Viktor Hristenko, ministrul producţiei şi comerţului, Dmitri Kozak, ministrul dezvoltării regionale, Igor Şegolev, ministrul comunicaţiilor, Aleksei Gordeev, ministrul gospodăriei comunale, Vitali Mutkov, ministrul sportului, turismului şi tineretului, Igor Levitin, ministrul transportului, Aleksei Kudrin, ministrul finanţelor, Elvira Nabiullina, ministrul dezvoltării economice, Serghei Şmatko, ministrul energiei. Lista miniştrilor a fost completată cu cea a aparatului guvernamental. Viktor Zubkov şi Igor Şuvalov au fost numiţi prim-vicepremieri, iar Aleksandr Jukov, Serghei Ivanov, Aleksei Kudrin, Igor Secin şi Serhei Sobianin au fost numiţi vicepremieri.
La o primă lectură asupra listei observăm că Vladimir Putin a făcut câteva remanieri, însă fără să aducă modificări substanţiale. Astfel, aparatul guvernamental s-a extins de la cinci la şapte membri. În ceea ce priveşte componenţa ministerelor, putem afirma că 3/4 din miniştri şi-au păstrat posturile. Noutăţile au apărut la nou-înfiinţatul minister al sportului, turismului şi tineretului unde a fost desemnat să conducă fostul preşedinte al Uniunii de Fotbal din Rusia. Totodată, Ministerul Industriei şi Energiei a fost divizat în două.
Personajele-cheie în noul cabinet vor rămâne Serghei Lavrov, un monument al politicii externe ruseşti, Aleksei Kudrin, care va trebui să se ocupe de programul economic atât de mult vehiculat de Putin şi Medvedev, iar în aparatul guvernamental o sarcină majoră cade asupra lui Igor Şuvalov, un favorit al lui Putin, care în calitate de prim-vicepremier pe probleme de activitate economică externă va trebui să depună toate eforturile pentru ca Rusia să devină membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
În general, la Moscova nu sunt mari noutăţi în ceea ce priveşte structura aparatului prezidenţial şi guvernamental. De aceea o primă reflecţie indică faptul că Putin încă deţine controlul asupra puterii. Însă nu se ştie cu precizie pentru cât timp, fiindcă în acest moment contează nu numai felul în care ştii să muţi piesele, dar şi cum poţi să le menţii pe poziţii favorabile.
