Deși posibilitatea unei turnuri spectaculoase în cadrul alegerilor prezidențiale de anul viitor din Federația Rusă este la fel de probabilă ca și transformarea Siberiei în pădure tropicală, totuși curiozitatea presei privind persoana viitorului candidat se menține la cote maxime. Sau e mai degrabă un joc de PR căreia presa pare să i se fi raliat cu surle și trâmbițe. Orice ieșire în public a unui înalt demnitar din Rusia are parte în final de aceeași întrebare: Cine va candida – Medvedev sau Putin ?
În jurul tandemului amintit, a unității sau unei posibile scindări se discută mai abitir decât despre programe politice, priorități sau probleme de fond ale societății ruse. Nici măcar nu există un dram de suspans privind posibilitatea apariției unui candidat surpriză. Recentele mutări din partidul lui Sergey Mironov au dus la unele speculații în ceea ce-l privește pe șeful Misiunii Rusiei la NATO, Dmitry Rogozin. Însă la fel de rapid, ambasadorul Rogozin a declinat existența unei astfel de posibilități. Haosul și lipsa de unitate din sânul fragilei opoziții exclude șansa unui candidat viabil, oricât de vocali s-ar dori Nemțov sau Kasparov. Candidații de cursă lungă din partea LDPR – Jirinovski și a comuniștilor – Ziuganov nu vor face decât să ofere senzația de alegeri democratice. În schimb, recent la Stockholm, premierul Putin, deși a reiterat că este prea devreme pentru a decide cine este viitorul candidat, i-a asigurat pe jurnaliști că le va plăcea ce vor auzi. Până când Vladimir Vladimirovich va decide să-și facă publică oferta sa, una de nerefuzat firește, să aruncăm o privire asupra scenei moscovite în căutare de posibile indicii.
Cel mai mediatizat eveniment de la finele lunii aprilie a fost anularea de către Kremlin a contractelor de consultanță cu FEP-ul patronat de Gleb Pavlovsky. Explicațiile celor două părți, deși nu au fost contradictorii, au avut versiuni diferite. Astfel, surse de la Kremlin s-au referit succint la diferențe de viziune și la un exces de zel în susținerea lui Medvedev pentru alegerile prezidențiale din 2012, pe când cunoscutul ideolog a declarat într-un interviu pentru RosBusinessConsalting (RBK Daily) că despărțirea a survenit pe fondul contradicției dintre cele două calități concomitente: cea de consultant politic și ideolog formal al Kremlinului și cea de comentator activ al scenei politice, decizia de retragere a sa fiind de comun acord și nicidecum una unilaterală. Conform publicației Vedomosti, despărțirea de Kremlin a lui Gleb Pavlovsky a fost decisă personal de către adjunctul șefului Administrației Prezidențiale, Vladislav Surkov. Ce anume l-a supărat atât de rău pe cardinalul gri al Kremlinului ? Dincolo de intrigile de palat și declarațiile oarecum surprinzătoare ale lui Pavlovsky, cu puțin timp în urmă, Centrul Levada a dat publicității un sondaj de opinie în care la întrebarea “Pe cine ați dori candidat în 2012 – Putin sau Medvedev ?” – rezultatele spun că 27% din cei intervievați au răspuns Vladimir Putin, 25% nu îl vor pe niciunul din cei amintiți, și abia pe locul al treilea, cu 18% se situează actualul președinte. În același timp, 80% dintre respondenți au admis că premierul Putin continuă să aibă o influență capitală asupra vieții politice din Federația Rusă. Sunt cifre care spun mult despre eficiența consultanților politici ai Kremlinului, astfel că despărțirea de think-tank-ul lui Pavlovsky nu va suscita mari regrete. În plus, Vladislav Surkov, supranumit și eminența cenușie a Kremlinului (titlu la care achiesez mai degrabă ca urmare a strategiilor de a se menține în top decât ca urmare a unor valoroase ideologii) probabil că își pregătește o nouă strategie de poziționare care să-l scoată câștigător. În fond, însuși repudiatul Pavlovsky recunoaște că a pendula între tandemul Putin – Medvedev implică atari riscuri. Dar și diverse trucuri de a te menține în grațiile puterii.
Chiar dacă pare greu de cuantificat eficiența guvernării Putin, în condițiile în care criza economică mondială a fost resimțită acut prin doi ani de recesiune economică și de Federația Rusă, totuși potrivit Index Mundo, totalul populației aflată sub pragul de sărăcie a scăzut în ultimii doi ani cu aproape 3 procente, de la 15,8% la 13,1%. Iar dacă investitorii străini nu prea au fost convinși să se aventureze în mediul de afaceri din Rusia, spectrul birocrației și corupției făcând din acesta un spațiu total neatractiv, totuși mulți dintre bogații ruși nu și-au mai “exilat” averile în băncile vest-europene. Analiștii interpretează acest aspect ca o creștere a încrederii în sistemul bancar al Federației Ruse.
Desigur, nimeni nu contestă că Medvedev a adus o creștere a influenței Rusiei în relațiile internaționale, recunoscută în mod deschis chiar de Statele Unite, și a importanței de mediator internațional, conform declarației președintelui UN, Ban Ki-moon în cadrul vizitei de luna trecută la Moscova. Însă acestea sunt aspecte mai greu de sesizat de marea masă a populației care se va prezenta la urne. Iar mult mediatizata strategie de modernizare a Rusiei, promovată cu asiduitate de echipa președintelui Medvedev, dincolo de câteva exerciții de imagine reușite e încă departe de a se contura ca realitate concretă. Iată câteva aspecte care înclină balanța simpatiei, sau cel puțin a unei intenții raționale de vot în favoarea lui Putin.
Șansa lui Medvedev de a candida și de a mai fi și un candidat valid este practic zero fără binecuvântarea premierului Vladimir Putin, deoarece este o utopie să creadă cineva că ar putea câștiga fără susținerea unei infrastructurii de partid solide, infrastructură care nu îi poate fi oferită în acest moment decât de partidul aflat la guvernare. S-a vorbit la un moment dat de fracționarea Rusiei Unite între aripa liberală și cea conservatoare, cea dintâi urmând a deveni un partid arondat actualului președinte. Ulterior lucrurile au rămas la stadiu de zvonuri de presă. Cu mai puțin de un an înainte de alegeri cred că o astfel de variantă are șanse puține de a fi și eficientă. De altfel, Boris Gryzlov a declarat că partidul Rusia Unită îl va susține drept candidat pe Vladimir Putin dacă acesta se va angaja în cursa electorală. Ulterior, premierul le-a cerut celor din partidul de guvernământ să se concentreze pe alegerile parlamentare de la finele acestui an și să se abțină de la comentarii privind prezidențialele. Ca jocul dezorientării să fie complet, tot luna trecută, Konstantin Zatulin, un înalt oficial al partidului Rusia Unită, a fost demis din calitatea de adjunct al preşedintelui Comitetului Dumei de Stat pentru relațiile cu CSI pentru declarația că Putin ar trebui să candideze pentru un nou mandat de președinte. Potrivit lui Zatulin, ordinul privind demiterea sa ar fi plecat tot din biroul lui Surkov. Curând după aceea, un alt oficial al aceluiași partid, Alexei Chadayev, a fost demis pentru o declarație critică privind poziţia lui Medvedev față de intervenția occidentală în Libia.
Amânarea precizărilor dinspre Casa Albă, sediul guvernului, respectiv dinspre Kremlin poate fi dictată și de rațiuni strict de evaluare a opțiunilor electoratului (sondajul Centrului Levada e doar un aspect), în condițiile unei noi posibile crize economice la nivel mondial. Gura de oxigen oferită Rusiei prin creșterea prețului la petrol și gazele naturale ca urmare a mișcărilor din Orientul Apropiat va fi stopată cel puțin o perioadă de anunțul privind uciderea liderului Osama bin Laden. Există intrări de capital, dar și o stare de incomfort a investitorilor care consideră că indecizia privind bătălia pentru Kremlin se repercutează negativ asupra mișcărilor de capital. Între timp, Banca Centrală a Rusiei a ridicat rata dobânzii de refinanțare cu 0,25 de puncte la 8,25 (după o mutare asemănătoare în luna februarie) în încercarea de a combate presiunea inflaționistă aflată la un nivel mai mare decât se anticipase, dar și pentru a controla posibilele influențe prin care mișcările de pe marile piețe de capital ar periclita fragila revenire economică.
Unii analiști consideră că echipa lui Medvedev încearcă stabilirea unui pact cu premierul Putin pentru a-i oferi actualului președinte susținerea pentru încă un mandat. Puțin probabil aș zice. În prezent, premierul Putin are 59 de ani, iar următorul mandat la Kremlin va fi conform noii prevederi constituționale de 5 ani. Astfel că în 2017, Putin va ajunge la 65 de ani, iar un posibil mandat la Kremlin ar duce fix la 70 de ani. O perspectivă care cu siguranță nu îi surâde, Rusia încercând temeinic să scape de emblema conducătorilor ajunși în pragul bătrâneții. În schimb, tânărul președinte al Rusiei are timpul de partea sa. Chiar și admițând posibilitatea a două mandate pentru actualul premier, în 2022 dacă Medvedev ar dori să candideze, el va fi mai tânăr decât este acum premierul.
Deliberat sau nu, preludiul nominalizării viitorului candidat cu șanse reale de a câștiga alegerile poate fi cu siguranță un joc amuzant pentru mass-media. Din păcate, pentru marea majoritate a populației din Federația Rusă e și o versiune tristă a unei manipulări menite să capteze în exces atenția publicului și un simplu joc de glezne sub stindardul democrației. Populație care, sătulă de dueluri televizate și schimburi de replici provocatoare, de democrație suverană sau liberalism autocratic și de jocuri de imagine pe care le simte străine de interesul celor mulți, ar putea să nu se mai prezinte la vot. Cert este că după ce ne-a încredințat că este un blogger de «high level», Dmitry Medvedev a admis recent că există viață… și după Kremlin. Mă rog, noi am zice că există mai ales după… și că ar fi tentat de o carieră de comentator politic. Adică așa cum se întâmplă în întreaga lume occidentală. Politologul Nikolae Zlobin povestește pe blogul său că la o întâlnire cu Alexander Voloshin, fostă eminență cenușie a scenei politice moscovite, cel din urmă ar fi spus că știe cine va fi viitorul președinte al Rusiei. Acesta după un ritual preluat de la ucraineni, i-a cerut lui Zlobin să semneze pe o hârtie și să pună data: 1 mai 2011. După care a scris numele noului țar democrat și a împăturit hârtia, urmând a se vedea dacă predicția sa a fost corectă la anunțarea rezultatelor scrutinului din 2012. Ce nume a fost trecut acolo ? Obișnuita dilemă: Putin sau Medvedev ? – eu mizez pe Vladimir Putin. Șansele sunt oricum de cel puțin 50% indiferent de nume.
