Preluarea ştafetei la Casa Albă de către democratul Barack Obama dă semnalul unor mutaţii graduale pe scena politică mondială. Aceste modificări se vor produce lent şi nu vor fi extrem de spectaculoase, însăşi natura relaţiilor intenţionale şi mai ales politica externă a SUA nu este pregătită pentru schimbări rapide. Aşa cum ştim din istorie schimbările rapide, fără o bază solidă de analize şi perspective pot eşua lamentabil. Mandatul lui Barrack Obama marchează schimbarea, una prin paşi mărunţi determinată de realităţile guvernării Bush precum şi de criza economică mondială.
Este absolut evident că Barack Obama se va confrunta cu unul dintre cele mai dificile mandate de preşedinte în ceea ce priveşte politica externă din epoca modernă. Principalele probleme pe care preşedintele SUA va trebui să le rezolve criza financiară, programele nucleare din Iran şi din Coreea de Nord, două războaie în desfăşurare şi continua ameninţare teroristă.
Perioada de tranziţie de la un mandat prezidenţial la altul reprezintă un moment important pentru Obama, este perioada formării unei echipe de consilieri, perioada evaluării situaţiei prezente în ceea ce priveşte politica externă. Obama este un personaj politic fără o experienţă notabilă în domeniul relaţiilor externe, de altfel puţini actori politici moderni ce au ocupat Biroul Oval au avut în spate o activitate în mediul afacerilor externe- cu excepţia notabilă a lui George Bush senior şi Eisenhower. Procesul de tranziţie trebuie să aducă cu sine o analiză completă a politicilor iniţiate de fosta administraţie şi în acelaşi timp o analiză a fezabilităţii continuării acestora.
Perioada de tranziţie este şi una marcată de zvonuri. Mass-media reuşind să aducă duzini întregi de suspiciuni asupra procesului de preluare a puterii, dar mai ales asupra posibilelor iniţiative în domenii importante precum cel al relaţiilor externe.
Răcirea relaţiilor România SUA este lipsită de fezabilitate
Ultimele zile ne-au adus în prim-plan diferite declaraţii în ceea ce priveşte evoluţia relaţiilor româno americane în timpul mandatului lui Obama. Alfred Moses fostul ambassador al SUA în România consideră că Marea Neagră nu este o zonă de interes pentru Barack Obama, iar că relaţiile dintre cele două ţări se vor răci. Astfel de declaraţii dau de gândit factorilor de analiză şi decidenţi de la Bucureşti. Bineînţeles este o declaraţie importantă, dar aş dori să subliniez două aspecte o astfel de declaraţie este normală pentru apărarea programului democrat în domeniul relaţiilor externe, acesta trebuie să intre în contrast cu cel al preşedintelui Bush, care a întreţinut o relaţie specială cu România. Din punct de vedere politic această declaraţie este una normală, dar din punct de vedere geopolitic aceasta intră în contradicţie cu realitatea. SUA are nevoie de România ca partener şi aliat în eforturile viitoare ale administraţiei Obama de rezolvare a problemelor grave de politica externă. Interesele declarate ale lui Obama rămân Orientul Mijlociu, Iranul precum şi China, dar România va rămâne un nod important pentru SUA atât în ceea ce priveşte legătura cu Orientul Mijlociu, dar şi în zona limitrofă a Federaţiei Ruse. Mandatul lui Obama va aduce transformări, dar nu unele rapide sau spectaculoase iar România este parte a acestor evoluţii; există posibilitatea unei linii descendente a relaţiilor dintre România şi SUA, dar geopolitica va împiedica răcirea relaţiilor. Dincolo de speculaţii ridicate pe un piedestal de către mass-media stă realitatea relaţiilor internaţionale, iar parteneriatele dintre România şi Statele Unite rămân în picioare datorită nevoilor ambelor părţi fie ele economice, militare sa politice. Trebuie să fim realişti şi să trecem dincolo de vălul declarativ al acestei perioade de tranziţie dintre cele două administraţii americane, mandatul lui Obama va fi unul dificil iar SUA are nevoie de aliaţi mai mult ca oricând.
