După haosul generat de moartea liderului palestinian, Yasser Arafat, victoria lui Mahmud Abbas în alegerile din9 ianuarie, în urma cărora a devenit preşedintele Autorităţii Palestiniene, a fost privită de comunitatea internaţională ca un nou început în relansarea negocierilor de pace cu Israelul.
Continuare din numărul precedent
Abbas, în vârstă de 69 de ani, reprezentant al principalei mişcări politice palestiniene, Al Fatah, şi cea mai importantă componentă a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, este considerat un politician moderat, care doreşte ca palestinienii să renunţe la revolta armată. Pentru mulţi palestinieni, Abu Mazen, cum îl numesc ei, este un conducător mult prea moderat şi pragmatic. El este însă şi cel care se bucură de sprijinul comunităţii internaţionale, fapt pentru care, pentru tot atât de mulţi palestinieni – epuizaţi după patru ani de revoltă – constituie o barcă de salvare. În primul discurs de după alegeri, susţinut în faţa simpatizanţilor săi, la Ramallah, în Cisiordania, Abbas a dedicat victoria sa defunctului predecesor, Yasser Arafat, şi tuturor palestinienilor. “Cel mai mare Jihad se află în faţa noastră”, a adăugat noul lider al Autorităţii Palestiniene, făcând aluzie la principalele sale obiective. Mahmud Abbas s-a angajat să ajungă la pace cu Israelul, dar şi să lupte împotriva corupţiei endemice manifestate în cadrul aparatului de conducere palestinian, până acum destul de fragil, să întărească Autoritatea Palestiniană, slăbită de cea de-a doua Intifada lansată în septembrie 2000 şi, în ultimii ani, chiar de politica lui Yasser Arafat, criticată atât de Ierusalim, cât şi de Washington – principalul mediator în conflictul israeliano-palestinian. Abbas a anunţat că este pregătit să reia convorbirile de pace cu Israelul, conform Foii de Parcurs – planul internaţional de pace privind Orientul Mijlociu.
După desemnarea lui Abbas pe cea mai înaltă poziţie din teritoriile palestiniene, reacţiile venite din partea Israelului şi a Statelor Unite au fost destul de favorabile.
În Israel, opţiunea electoratului palestinian a fost primită cu un optimism moderat. Spre deosebire de atitudinea pe care o aveau faţă de Yasser Arafat, autorităţile de la Ierusalim îl consideră pe Abbas un interlocutor valabil, dar cer încetarea atacurilor teroriste înainte de lansarea negocierilor în vederea creării unui stat palestinian. Cu un nou cabinet de uniune naţională, care include Partidul Muncii, de centru-stânga, premierul Ariel Sharon, reprezentantul Blocului Likud – dreapta naţionalistă -, dispune, pentru prima oară în ultimele şase luni, de o majoritate parlamentară capabilă să-i susţină planul de dezangajare, care vizează, în esenţă, evacuarea tuturor celor 21 de implantări din Fâşia Gaza şi a patru izolate din Cisiordania. Astfel, liderul Partidului Muncii, Shimon Peres, este de părere că alegerea lui Mahmud Abbas la preşedinţia Autorităţii Palestiniene marchează începutul unor noi procese alături de un partener intransigent, experimentat şi moderat. Pe de altă parte, principalul negociator palestinian, Saeb Erekat, şi ministrul de externe, Nabil Shaath, şi-au exprimat speranţa că noul lider palestinian va primi din partea lui Ariel Sharon invitaţia de a colabora la realizarea planului israelian unic privindretragerea totală din Fâşia Gaza şi parţială din Cisiordania.
La Washington, alegerea lui Mahmud Abbas a fost recepţionată cu mai mult optimism. Preşedintele american, George W. Bush, a declarat că schimbarea din teritoriile palestiniene constituie o etapă esenţială către obiectivul principal: crearea unui stat palestinian. Liderul de la Casa Albă a promis susţinerea lui Mahmud Abbas în relansarea eforturilor de pace cu Israelul şi, totodată, a cerut celor două părţi aflate în conflict să ia măsuri concrete în vederea reducerii tensiunilor şi crearea unui climat optim pentru instaurarea unui stat palestinian independent. Confirmând aprecierea că opţiunea electoratului palestinian impune o cotitură a politicii Statelor Unite în problema Orientului Mijlociu, George W. Bush i-a adresat lui Mahmud Abbas invitaţia de a efectua o vizită la Washington.
Pe de altă parte, potrivit unor surse din Congresul american, Administraţia Bush intenţionează să sporească în acest an ajutorul pentru palestinieni la 200 de milioane de dolari, practic o dublare a susţinerii financiare americane.
Dincolo de aceste declaraţii relativ optimiste, aprecierile unor politicieni străini şi analişti politici sunt atenuate de întrebările legate de poziţia militanţilor palestinieni, care resping apelurile la armistiţiu cu Israelul, fapt care ar crea o slabă marjă de manevră în principalele dosare israeliano-palestiniene.
La Ramallah, mai multe voci consideră că vor fi necesare cel puţin şase luni pentru ca palestinienii să perceapă o schimbare. Pe plan local, analiştii sunt de părere că problemele cele mai importante, cum ar fi colectarea armelor şi eventuala dizolvare a miliţiilor, nu pot fi rezolvate decât după alegerile parlamentare, stabilite pe 17 iulie.Între priorităţile lui Abbas se află şi intenţia de a reduce numărul serviciilor de securitate de la 11 la trei, pentru că numărul mare al acestora a fost o sursă de ineficienţă şi corupţie. Imediat după învestirea sa în funcţie, noul lider al Autorităţii Palestiniene a avut mai multe întâlniri cu grupărilearmate, inclusiv cu Hamas, şi a dat asigurări că este în măsură să ajungă la un acord de încetare a operaţiunilor armate ale acestora în Israel. Abbas a declarat de mai multe ori că este partizan al dialogului cu aceste formaţiuni, însă, până la parafarea unui acord concret mai este cale lungă, deoarece, după cum s-a văzut, în teren situaţia rămâne neschimbată. Grupările armate palestiniene l-au sfidat pe Abbas, lansând o operaţiune sângeroasă în Fâşia Gaza. Atacul, comis de trei militanţi palestinieni, a avut loc la punctul de trecere Karni, situat între Israel şiFâşia Gaza, şi s-a soldat cu şase morţi înrândul civililor israelieni. Operaţiunea, revendicată de trei grupări armate palestiniene, a fost primul atac după alegerea lui Mahmud Abbas la conducerea Autorităţii Palestiniene şi a vizat un terminal de mărfuri. Imediat după acţiunea armată, mişcările radicale palestiniene au anunţat că nu vor accepta dezarmarea înainte ca ocupaţia israeliană să se încheie, însă nu au respins posibilitatea unor discuţii pe această temă cu preşedintele Autorităţii Palestiniene.
Experţii consideră însă că atacul nu va împiedica Israelul să se retragă din Fâşia Gaza, începând din iunie, conform planului primului ministru Ariel Sharon, dar va complica eforturile de coordonare între Israel şi palestinieni, deoarece există şanse ca această operaţiune să genereze o nouă escaladare a violenţelor.
Pentru a răspunde cererii Israelului de a lansa imediat o acţiune împotriva grupărilor teroriste, liderul Autorităţii Palestiniene s-a deplasat în Gaza, unde a reluat discuţiile cu responsabili ai mişcărilor radicale Hamas şi Jihadul Islamic, pentru a-i convinge să renunţe la violenţe.
Abbas s-a întâlnit mai întâi cu responsabili ai grupării Jihadul islamic. Ulterior, a discutat şi cu reprezentanţi ai Hamas. După şase zile de discuţii cu Hamas şi cu alte organizaţii radicale, fără să se ajungă la un acord de încetare a violenţelor, Mahmud Abbas a revenit în Cisiordania. La sosirea în Gaza, Abbas afirmase că nu va pleca înapoi fără să obţină acest acord. Totuşi, el a părăsit Gaza fără să anunţe oficial încheierea acordului, chiar dacă a exprimat un anumit optimism. El a afirmat ca dialogul a făcut progrese semnificative şi este de părere că se va putea ajunge foarte rapid la un acord asupra încetării focului. Abbas a calificat divergenţele cu diferitele grupări armate ca ”minime” şi a subliniat că Hamas şi Jihadul islamic au confirmat apropierea punctelor lor de vedere cu cel al AutorităţiiPalestiniene.
Reacţia Israelului nu a întârziat să apară. La rândul său, premierulAriel Sharon a declarat că au trecut câteva zile liniştite, exprimându-şi speranţa că acestea reprezintă începutul unei adevărate schimbări. Cu toate acestea, el a avertizat că armata israeliană va riposta dur în cazul reluării atacurilor palestiniene.
