Cea mai longeviva ierarhie sociala din lume, sistemul de caste din India, este justificat prin Karma, credinta religioasa conform careia locul în viata iti este determinat de faptele din vietile anterioare. O persoana nascuta într-o anumita casta ramâne membru al acesteia pâna la moarte. 160 de milioane de oameni, care nu fac parte din caste. executa o astfel de sentinta pe viata.
India, tarâmul spiritualitatii si al filozofiei
A te naste hindus în India, astazi, înseamna a intra într-un sistem de caste, vechi de milenii, interzis în prezent de constitutia Indiei, dar care se aplica cu sfintenie în viata de zi cu zi. Castele sunt un conglomerat de credinte stravechi care depaseste în termeni de putere legea si guverneaza 80% din populatia Indiei.
Sistemul de caste numit de indieni varna sau jat desemneaza o comunitate în raport cu: religia, limba, originea, profesia, teritoriul geografic, si pleaca de la principiul ca oamenii se nasc inegali.
Conform ierarhiei, Brahmanii sunt prima si cea mai importanta varna – ei reprezinta casta preotilor si a profesorilor, Kshatriyas – conducatorii si soldatii, Vaisyas – negustorii si comerciantii si Sudras – muncitorii.
În afara ierarhiei exista un al cincilea grup, achuta sau cei care nu trebuie atinsi numiti paria, Dalits, proscrisi, untouchables, cei care sunt considerati lipsiti de puritate si prea murdari pentru a putea fi considerati fiinte umane demne. Paria sau proscrisii -trei sferturi din populatia Indiei face parte din aceasta casta.
Casta este factorul determinant pentru obtinerea drepturilor sociale, politice, civile si economice. Proscrisii sunt persoane discriminate doar pentru faptul ca s-au nascut în afara sistemului de caste.
Originile acestei stratificari se gasesc în hinduism, religie dominanta în India si afecteaza întreaga societate. Manualul de instructiuni, Legile lui Manu, scris acum 2000 de ani de preoti Brahmani, prescrie pentru fiecare casta în parte ce alimente pot consuma, cum sa se pastreze curata, pe contacte trebuie sa evite. Fiecare casta are îndatoriri si drepturi: membrii unei caste profeseaza meserii demne de varna în care s-au nascut, respecta reguli alimentare specifice castei (cu cât sunt mai sus pe scara ierarhica cu atât regulile sunt mai stricte) si nu se casatoresc aproape niciodata cu membrii altor varna. Exceptiile sunt foarte rare si sunt dictate de necesitati, cum ar fi: datorita lipsei femeilor, un barbat dintr-o casta superioara poate lua de sotie o femeie dintr-o casta inferioara. Niciodata invers.
Pacatul de a te naste în afara castei
Proscrisii denumiti si Harijan sau Dalit (denumirea de Harijan este contestata de foarte multi pentru ca semnifica mai degraba mila decât respect; activistii politici din rândul proscrisilor prefera termenul de Dalit, care înseamna “oprimat”) numara aproape 160 de milioane de oameni. Ei locuiesc în cartiere speciale si nu au voie sa traverseze linia care îi desparte de zonele de resedinta ale castelor superioare. Nu au acces la aceleasi surse de apa, aceleasi temple si nu pot pretinde dreptul de proprietate asupra pamântului pe care îl locuiesc. Adultii au locuri speciale în restaurante iar copiii, sali separate în scoli. Sunt fortati sa lucreze în cele mai degradante conditii si la cele mai umilitoare munci, cu grad înalt de risc asupra sanatatii: curatarea latrinelor, îndepartarea deseurilor umane si animale, prelucrarea pieilor de animale, maturarea strazilor, etc. Este singura casta care atinge corpuri umane sau animale decedate sau care asista la nasteri. Acesta este motivul principal pentru care sunt considerati impuri si de neatins. Daca, printr-un accident, un membru al unei caste superioare atinge un paria, el trebuie sa treaca printr-un ritual de purificare, ritual religios care îi va reda conditia initiala.
Femeile din aceasta casta suporta o povara tripla: discriminare conform castei, clasei si sexului. Tinerele fete sunt obligate sa devina prostituate pentru membrii castelor superioare si pentru preoti. Abuzul sexual si alte forme de violenta asupra femeilor sunt modalitati prin care patronii si politia servesc “lectii” politice si înabusesc nemultumirile din cadrul comunitatii. Conform unor oficiali guvernamentali, violarea femeilor paria dezvaluie ipocrizia sistemului de caste: când este vorba de sex, interdictia de a nu-i atinge pe cei din paria dispare.
Paria au dezvoltat doua forme de protest pentru a rezista subjugarii si discriminarii: proteste pasnice si conflicte armate. Organizatiile lor, începând din anii ’90, au cautat sa mobilizeze populatia frustrata pentru a protesta pasnic împotriva violarii drepturilor omului. Organizatiile de guerila care militau pentru utilizarea fortei în redobândirea pamânturilor confiscate abuziv au atacat membri ai castelor superioare si chiar politia.Ripostele au venit întotdeauna neîntârziat. Pentru orice victima din castele superioare sunt ucisi 10 proscrisi. Femeile sunt fie ucise, fie batute si violate. Casele lor sunt arse.
Navsarjan Trust, o organizatie înfiintata de un paria lupta pentru respectarea legilor anti-discriminare. Pregateste si formeaza asa-numitii “avocati desculti” care au rolul de a consilia proscrisii în procesele împotriva violentei si a discriminarii. Membrii castelor superioare pot apela la serviciile acestor avocati contra unui pret fix: trebuie sa accepte un pahar cu apa de la un proscris.
Legile care fac referire la drepturile dalitilor în ceea ce priveste locurile de munca si educatia, se aplica unui procent foarte mic al acestei populatii. De ele beneficiaza în general persoanele educate din rândul acestei categorii sociale (putini la numar). Legile care garanteaza drepturi egale si protectie sunt rareori respectate. Politia refuza sa înregistreze plângerile împotriva abuzurilor facute asupra lor, si foarte rar îi pedepseste pe cei responsabili de aceste abuzuri care variaza de la crima si viol, la practici de munca exploatatoare si expatrierea fortata de pe terenurile si din casele celor din afara castelor.
Aparitia unor grupuri de interese puternice sau partide la începutul anilor ’80 a adus si la curtarea castei “celor de neatins” de catre diverse partide politice. În general, paria sunt uitati imediat ce se încheie perioadele electorale. Numirea unui presedinte din aceasta casta în 1997 precum si puterea crescânda a unor partide politice din castele de jos sunt semne ale cresterii proeminentei paria în peisajul politic, însa drumul este mult mai lung. Legile referitoare la egalitatea cetatenilor ramân nepuse în practica în cele mai multe din statele Indiei.
Actul Castelor si Triburilor, referitor la prevenirea atrocitatilor, a fost elaborat în 1989 cu scopul de a preveni abuzurile împotriva membrilor paria si pentru a-i pedepsi pe cei vinovati de abuzuri asupra acestora. Actul recunoaste ca paria sunt abuzati si discriminati.
Radacini si Ramuri
Cunoscut pentru eforturile sale de democratizare a Indiei, Mahatma Ghandi nu a facut foarte multe pentru apararea drepturilor proscrisilor. Desi a început o lupta declarativa împotriva sistemului de caste, prin postul din 20-26 septembrie, 1932 cand a afirmat: “Prefer sa vad Hinduismul mort în India decât casta proscrisilor traind. Ceea ce vreau, pentru ceea ce traiesc si sunt gata sa-mi dau viata este disparitia castei proscrisilor. Viata mea nu conteaza pentru mine…Postesc pentru dreptate si daca acest lucru va trezi sistemul hindus de caste din somnul în care se afla, viata mea si-a servit scopul.”, nu si-a dus niciodata lupta pâna la capat.
Ceea ce este considerat cel mai mare pacat al lui Gandhi din acest punct de vedere, este subminarea lui Bhimrao Ramji Ambedkar – fondatorul primul partid politic al proscrisilor, autorul programului de actiune al Indiei, un adevarat erou în rândul paria. Nascut în 1981, membru al castei proscrisilor,Ambedkar a devenit în anii 30 purtator de cuvânt si sustinator al cauzei acestora: “Nimic nu va schimba niciodata situatia proscrisilor cu exceptia disparitiei sistemului de caste”.
Gandhi a rezistat pozitiei lui Ambedkar cu privire la principiile religioase temându-se ca solutiile radicale vor distruge hinduismul.Incapacitatea de a eradica sistemul de caste l-a determinat pe Ambedkar sa renunte la religie si sa se converteasca la budism, în 1956. Sute de mii de proscrisi i-au urmat exemplul dar moartea sa, doua luni mai târziu, a împiedicat transformarea fenomenului într-unul de masa.
Conform tacticii dezbina si cucereste, britanicii încercau sa stabileasca alegeri separate pentru proscrisi si au reusit sa câstige de partea lor liderii castelor de jos.
Dupa o serie de compromisuri, Gandhi si-a încheiat perioada de post în 26 septembrie, dar semnificatia gestului sau a avut efecte remarcabile asupra populatiei hindu. În toata India, în orase si sate au început sa se deschida pentru proscrisi portile templelor.
Desi istoricii apreciaza eforturile lui Gandhi pentru eradicarea castei proscrisilor la nivel national si statura sa morala în campania de abolire a acesteia, multi proscrisi, în special cei educati, ar dori sa-l vada jos de pe piedestal. Gandhi, în opinia multora, nu a renuntat niciodata la sistemul de caste si rezultatele concrete ale luptei sale sunt putine.Camp<=”” p=””>
La zi
Ultimele saptamâni au fost dominate, în presa indiana, de situatia politica din Uttar Pradesh, un stat foarte populat din Nordul tarii. Aici, conducerea politica a fost preluata de Malayam Singh Yadav, politician provenind din clasa medie, dar cunoscut pentru discriminarile contra claselor inferioare. Printre primele acte ale guvernarii lui Yadav a fost anuntul ca îl va pune în libertate pe Raja Bhaiyya, fost deputat implicat în atrocitati împotriva paria si anchetat în mai mult de 35 de cazuri de acest gen. Ziarele indiene se tem ca “punerea în libertate a acestui criminal marcheaza debutul unui nou capitol în istoria castelor din India, un capitol înfricosator pentru daliti (paria)”.
O alta temere a democratilor indieni este aceea ca BJP (partidul nationalist aflat la putere la New Dehli) va face o alianta cu Mulayam Singh, urmând sa-l foloseasca pe acesta pentru atragerea electoratului din castele superioare, pentru ca mai târziu sa arunce asupra sa vina pentru toate actele de injustitie, si asta cu doar sase luni înainte de alegerile legislative nationale din primavara lui 2004.
Singura sansa a acestor paria de a scapa de anatema de casta este convertirea la o alta religie, fie ea budism, crestinism sau islam. Aceasta solutie extrema este însa contracarata de autoritati. Astfel, guvernele regionale, dominate de BJP au promulgat deja legi anti-convertire în patru state indiene (Tamil Nadu, Orissa, Madhya Pradesh si Arunachal Pradesh), în vreme ce legislatia din Gujarat condamna prozelitismul. Ajungerea la putere a lui Mulayam Singh în Uttar Pradesh este semnul unei actiuni similare în acest stat, în ceea ce priveste convertirea.
Toate acesteevolutii politice fac din ce în ce mai grea situatia celor din afara statelor pe întreg teritoriul Indiei desi, din punct de vedere constitutional, sunt interzise toate discriminarile bazate pe diferente de casta.
Publicat în : Idei contemporane de la numărul 9
