Produsul intern brut a crescut cu 8,2% în primul trimestru al acestui an faţă de 2007, ajungând la 86.745 milioane lei. 4% – deci aproximativ jumătate din creştere – a fost întemeiată pe servicii, urmate de construcţii cu 1,7%, industrie cu 1,5%, impozitele nete pe produs cu 1%, agricultura neinfluenţând evoluţia PIB în această primă parte a anului. Este o creştere solidă, neaşteptată chiar de către o bună parte a analiştilor, fiind expresia funcţionării tot mai corecte a economiei, dar şi a investiţiilor directe din utima perioadă. Confirmarea continuării pe drumul cel bun o vom avea cel mai devreme abia la finele trimestrului trei.
Creştere peste aşteptări
Criza economică mondială declanşată în august 2007 în Statele Unite nu a ocolit pe nimeni, crescând îngrijorările privind evoluţia economiilor naţionale, inclusiv cea a României. În urma discuţiilor anuale avute cu autorităţile de la Bucureşti în luna aprilie, Fondul Monetar Internaţional estima creşterea economiei româneşti cu 5,5% în acest an. Previziuni similare au emis şi alte instituţii, analiştii sceptici, dar şi ziariştii antiguvernamentali, majoritatea acestora întemeindu-şi opiniile pe trendul global, nu pe realităţile economice.
Imediat după comunicatul Institutului Naţional de Statistică, Mugur Isărescu a explicat fenomentul economic la Forumul Financiar Central şi Est-European. Guvernatorul BNR a afirmat că impactul crizei financiare internaţionale a fost până acum unul pozitiv, temperând ritmul de creştere a creditării şi frânând deficitul de cont curent. “În cazul în care criza persistă, riscul ar fi să se tempereze prea mult creşterea economică, însă, din ce am văzut până acum, nu sunt semne de încetinire„, a mai precizat Isărescu, citat de NewsIn.
Observaţiile sunt cât se poate de reale. De altfel pe parcursul unei jumătăţi de an Banca Naţională a mărit dobânda de politică monetară cu 2,75%. Însă impactul acestor măsuri ar trebui să se vadă cu prisosinţă asupra inflaţiei, nu asupra PIB.
Principalul motor al creşterii economice într-un astfel de ritm sunt investiţiile directe din ultimii ani. Intervalul de timp în care acestea îşi fac simţită prezenţa este de unul, maxim doi ani. Investiţiile au crescut cu 35% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar în 2007 au fost cu 30% mai mari decât în 2006. În aceste condiţii, este de aşteptat menţinerea trendului pe care se află produsul intern brut sau chiar majorarea ritmului de creştere, cu atât mai mult cu cât rezultatele investiţiilor precum cea a Ford la Craiova sau, mai ales, cele din nord-vestul ţării, nu au ajuns încă să se vadă în totalitate.
Pe ce ne bazăm
Din datele Institului Naţional de Statistică se remarcă în primul rând serviciile, care au contribuit cu 48,8% la creşterea PIB (având o pondere de 52,3% din PIB), în timp ce industria şi construcţiile au contribuit cu 39% la cresterea PIB, pe fondul înregistrării unei creşteri a industriei de 5,4% la o pondere 26,7% din PIB, construcţiile sporind cu 32,4% şi având o pondere de 6,2% din PIB.
Privind prin prisma factorior de influenţă ai creşterii PIB pe categorii de utilizări, se remarcă menţinerea pe primul loc a aportului cererii interne cu aproape 16% faţă de primul trimestru din 2007.
Investiţiile străine în România au fost de 1,58 miliarde euro în primele trei luni ale anului, din care 13% s-au îndreptat spre sectorul bancar şi 87% spre economie. În structură situaţia se prezintă favorabil, industria fiind principalul beneficiar cu 39%, urmat de comerţ şi servicii cu 24% şi construcţii cu 18%. Agricultura îşi menţine ponderea de 9% în total. Mai mult pentru statistică, să notăm că investiţiile rezidenţilor români în străinătate au fost de 88 milioane euro.
Aşa cum cum INS ne-a obişnuit în ultimii ani, vestea proastă vine dinspre deficitul comercial – în continuare ridicat, reprezentând 20,6% din produsul intern brut. Cel mai mare deficit a fost cel de pe relaţia Germania – 824 milioane euro, pe locurile 2 şi 3 situându-se Rusia şi Kazahstan ca urmare a importurilor de petrol şi gaze. În privinţa exporturilor se remarcă trecerea pe primul loc a Germaniei în topul partenerilor (pondere de 16,6%), devansând pentru prima dată Italia (16,4%).
Concluzionând asupra datelor prezentate de Vergil Voineagu, preşedintele INS, putem aprecia creşterea macroeconomică a României ca fiind nu doar spectaculoasă, ci şi sănătoasă. Nu există semne ale supraîncălzirii economice, drept dovadă formarea brută de capital fix deţine o pondere importantă – 24,3% şi prezintă o creştere de 33,2% faţă de trimestrul I al anului trecut.
În timp ce INS trage concluziile despre trimestrul trecut, reprezentanţii BNR scrutează viitorul şi iau în considerare riscul supraîncălzirii economiei. Dacă se va dovedi un risc real, şansele scăderii dobânzii de politică monetară vor tinde către zero în opinia viceguvernatorului Eugen Dijmărescu, care totodată susţine că în cazul unui an agricol bun nu vor fi motive reale de creştere a dobânzii. Rămâne de văzut la Consiliul deAdministraţie al BNR din 26 iunie dacă atitudinea conducerii instituţiei va fi în continuare excesiv de prudentă sau nu.
Într-un studiu BNR din luna mai 2008 privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei se remarcau câteva aspecte interesante:
temperarea ritmului de creştere a cererii de credite noi din partea companiilor nefinanciare în primul trimestru al anului 2008, în timp ce la persoanele fizice cererea pentru creditele ipotecare şi de nevoi personale este în creştere;
standardele de creditare au rămas neschimbate la nivel agregat pentru companii, înăsprindu-le pe cele pentru IMM-uri, în timp ce s-au relaxat pentru persoanele fizice;
înăsprirea termenilor de creditare atât pentru companii, cât şi pentru persoanele fizice.
Concluzia este elementară: sistemul bancar încurajează consumul final şi frânează dezvoltarea sectorul IMM-urilor. Aici se află cheia, fiind imperios necesară crearea unui cadru care să faciliteze inversarea trendurilor.
Pro şi contra
O creştere trimestrială de 8,2% este foarte bună. Mai importantă este menţinerea trendului, evaluarea influenţelor pro şi contra, dar şi măsuri concrete din partea autorităţilor.
Asupra evoluţiei economiei mondiale apasă criza de lichiditate pornită din SUA anul trecut, scăderea dolarului, problemele energetice mondiale – în special cea a petrolului care se îndreaptă spre 150 $/tonă –, dar şi creşterea mondială a preţurilor la alimente. Au loc relocări menite a scădea (sau măcar a menţine!) costurile, fuziuni şi preluări, activităţile sunt reorganizate etc., pe scurt o agitaţie economică mondială pe principiul „scapă cine poate”. Avantajate sunt economiile emergente, inclusiv cea a României, avantajată de statutul de membru U.E. obţinut la momentul oportun.
Tocmai din acest motiv trebuie subliniat că principala influenţă în creşterea PIB-ului naţional vine de la investiţiile directe, cu atât mai mult cu cât sunt suficiente semne că trendul este pozitiv, numeroase multinaţionale fiind interesate de a-şi deschide capacităţi de producţie în România. Dar de la teorie la practică este cale lungă (exemplul Mercedes care are de ales între avantajul infrastructurii poloneze sau al salariilor româneşti trebuie reamintit mereu autorităţilor). Aşa cum la Cluj şi la Craiova au putut fi găsite soluţii, acestea pot fi identificate şi în zonele slab industrializate şi/sau sărace.
Deschiderea fabricii Nokia de la Cluj pe 11 februarie înseamnă o influenţă asupra PIB-ului doar pentru jumătate din trimestrul I. Totuşi, spre finele lunii mai au sărbătorit atingerea numărului de un milion de telefoane, astăzi numărul de angajaţi fiind de doar 700 faţă de 3.500 cât vor fi atunci când fabrica va funcţiona la capacitate maximă. Ford îşi va aduce un aport vizibil abia în 2009, foarte probabil comparabil cu cel al Renault, adică inclusiv asupra reabilitării deficitului comercial.
Un alt mare factor care influenţează pozitiv este potenţialul bursier al României, slab fructificat atât în mediul privat, cât şi la privatizări. Prietenii ştiu de ce!
Jumătatea goală a paharului este influenţată de dezinteresul autorităţilor centrale şi locale faţă de infrastructură, sistemul fiscal supraîncărcat şi aflat de două decenii într-o perpetuă schimbare, puterea judecătorească aservită, licitaţiile trucate sau – pur şi simplu – de birocraţia şi corupţia din vămi, poliţie etc.
Totodată sindromul drobului de sare care bântuie BNR-ul – în ciuda depăşirii momentelor grele ale economiei naţionale din urmă cu un deceniu – provoacă neplăceri mari sectorului care în fapt are/ar putea avea cel mai mare potenţial posibil de creştere: cel al IMM-urilor (motivele prezentate mai sus). Sigur, nici statul nu a avut niciodată o poziţie de susţinere efectivă şi reală a lor, dar această tristă realitate nu ţine loc nici măcar de consolare.
Pe 30 mai Comisia Naţională de Prognoză a rectificat proiecţia principalilor indicatori economici până în 2020. Pentru 2008 este prevăzută o creştere a PIB-ului de 6,5%, urmată în 2009 de 6,1%, previziunea macroeconomică a CNP continuând cu creşteri anuale de 5,2-5,8%. Este o viziune echilibrată. Deşi foarte greu de păstrat o astfel de creştere timp de două decenii, o asemenea evoluţie este imperios necesară. Un PIB de 442,3 miliarde euro, o inflaţie de 2% şi un salariu mediu brut de 1133 euro nu (mai) trebuie privite cu scepticism. Nu vorbim de vise, ci de ţinte. Ca urmare nu trebuie să visăm, ci să muncim.
