La 1 august a fost publicată în Monitorul Oficial Legea 343 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Despre efectul negativ al modificărilor fiscale s-a scris şi s-a vorbit până la epuizare, dar guvernarea actuală, şi în mod special Ministerul Finanţelor Publice, continuă fără ezitare să perturbe mediul economic românesc încercând găsirea unor scuze prin apropierea datei aderării la Uniunea Europeană. De parcă ar fi aflat abia acum de 1 ianuarie 2007.
Mai mult, prevederile Codului Fiscal privind impozitarea IMM-urilor au fost greşite. Nu mai aştept de mult o demisie de onoare de la miniştrii noştri. Totuşi mă întreb – dacă o eroare de asemenea nivel ar fi avut loc la una din firmele prim-ministrului Tăriceanu, în cât timp ar fi fost dat afară?
Codul bătăii de joc fiscale
Susţinerea modificărilor cu argumentul apropierii integrării în Uniunea Europeană este o nouă mostră de fugă de răspundere. Data de 1 ianuarie 2007 este vehiculată de mulţi ani, obiectivele ce trebuie atinse până la acea dată sunt cunoscute şi ele, iar unele elemente nu sunt cerute de UE, plus că legea trebuia publicată cu şase luni înainte, nu doar cu cinci.
Nu trebuie să fim împotriva schimbării, ci împotriva schimbărilor perpetue. Alt ministru de Finanţe? Alt Cod Fiscal! Individual, fiecare are idei pe care doreşte să le pună în aplicare, dar acestea nu sunt privite ca o continuare, ci pur şi simplu în graba mare se dărâmă pentru a se construi din nou. Graba strică treaba, iar apoi când se dumiresc şi îşi formează o părere despre realităţile economico-financiare şi fiscale, apar din nou la rampă cu noi modificări.
Asistăm la un „never ending story” care ne dezvăluie nu doar lipsă de coerenţă şi clarviziune, ci şi pe cea a unei strategii.
Bulgărele modificărilor a ajuns astfel o avalanşă necontrolabilă. Numai Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală împreună cu normele aferente cumulează peste 1000 de pagini. Fiecare dintre cele două coduri a avut acum modificări de peste 100 de pagini, nefiind încă republicate integral. Câţi mai pot cunoaşte legislaţia fiscală cu adevărat?
Şi doar până la sfârşitul anului urmează o nouă modificare a Codului Fiscal, însoţită de anunţatele schimbări ale legii privind societăţile comerciale, a auditului, a Codului Comercial, a… nu cred că mai este cazul să continuu enumerarea. La acestea se adaugă modificările aferente legislaţiei contabile ca urmare a apariţiei în acest an a unor noi directive europene.
Instabilitatea legislativă afectează atât investiţiile străine directe, cât şi societăţile comerciale române, în mod special întreprinderile mici şi mijlocii, iar managerii financiari au nevoie mai acut de licenţă juridică decât de cea economică.
Noutăţile
Noutăţile sunt şi bune, şi rele. Mai mult rele, unele chiar aberante.
Eroarea privind impozitarea IMM-urilor a fost „rezolvată” prin transmiterea către Monitorul Oficial a unei erate prin care se va renunţa la deja celebrul articol IV, care anula facilităţile fiscale acordate întreprinderilor mici şi mijlocii şi introducea pentru acestea a impozitului pe profit de 16%. Până la urmă, microîntreprinderile rămân cu un impozit pe venit de 2% (în prezent este de 3%), urmând să crească la 2,5% în 2008 şi 3% în 2009. Aceasta dacă – aşa cum zice românul făcând haz de necaz – nu se schimbă iar modificarea.
În paranteză fie spus, greşeala a fost nu doar la Finanţe, ci şi la comisiile de specialitate de la Senat şi Camera Deputaţilor, unde lucrurile mai au o explicaţie având în vedere timpul extrem de scurt avut la dispoziţie – o zi şi jumătate după spusele preşedintelui Comisiei de Buget-Finanţe a Camerei Deputaţilor, Mihai Tănăsescu. Totuşi, aşa cum bine s-a spus, Codul Fiscal reprezintă „Biblia” ministrului de Finanţe, care întâmplător este SebastianVlădescu.
Impozitarea câştigurilor din acţiuni păstrează în continuare cele două niveluri: 1% pentru titlurile deţinute mai mult de un an şi 16% pentru cele sub un an. Decizie discutabilă atâta vreme cât nu se raportează la preţul istoric.
Impozitul pe veniturile rezultate din transferul proprietăţilor imobiliare este degresiv în funcţie de valoare, dar şi de termenul de dobândire. Maximul este de 3% pentru o proprietate imobiliară achiziţionată în ultimii 3 ani şi a cărei valoare este de până la 200.000 lei. Mult mai corect era impozitul precedent care se calcula pe diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare.
Evident, acest impozit va lovi din nou în clasa mijlocie. Practic omul de rând deţinător al unui simplu apartament la bloc, care doreşte să-şi schimbe locuinţa din diferite motive personale va pierde circa 10% din valoare: 3% impozit, 3% comision agenţie imobiliară, acte notariat, taxa de intabulare etc. În schimb o tranzacţie mare va fi impozitată cu doar 1% dacă a fost deţinută mai mult de 3 ani!
Să impozitezi un schimb de locuinţă mai mult decât speculaţia imobiliară este ori rea-credinţă, ori incompetenţă, ori amândouă.
Pentru că nu putem să nu coroborăm acest impozit cu noile reglementări din Codul Fiscal privind impozitarea spaţiilor comerciale, unde o persoană juridică ajunge să plătească şi de 100 de ori mai mult decât o persoană fizică. Astfel se încurajează efectuarea de tranzacţii pe persoane fizice, încurajându-se în mod vădit – sper că nu şi în mod voit! – evaziunea fiscală. Totuşi, propun să fim atenţi la achiziţiile de spaţii comerciale ce urmează.
Preşedintele ANAF, Sebastian Bodu, parcă sesizând aberaţia legislativă pornită de la tizul său Vlădescu, a propus modificarea Codului Comercial prin considerarea ca act comercial a vânzărilor-cumpărărilor repetate de terenuri şi construcţii efectuate de aceeaşi persoană fizică.
Falimentul ministrului Vlădescu
Falimentul modificărilor aduse de actuala guvernare Codului Fiscal este doar o probă a diletantismului de care dă dovadă ministrul Vlădescu. Putem la fel de bine să discutăm despre modul în care s-a bramburit privatizarea Loteriei Naţionale şi a Imprimeriei Naţionale, despre amânarea privatizării CEC pentru o modernizare care probabil a costat cam cât este preţul vehiculat sau despre modul în care administrează indirect Fondul Proprietatea –apropo, pentru ce sau cine se prăpădesc atâţia bani pe reclamă, atâta vreme cât nu a fost stabilită nici măcar data listării, care este amânată şi pe motiv că nu s-a stabilit încă un preţ al terenurilor arabile, adică un nou motiv de suspiciune a unor interese obscure. Ei bine, dacă discutăm despre toate acestea şi despre multe altele, nu putem decât să ne crucim de tupeul ministrului Finanţelor care a spus – Codul Fiscal este pe placul oamenilor de afaceri. Sau să-i spunem precum primul ministru – „Tu să taci!”.
Călin Popescu Tăriceanu i-a spus-o în alt context (vezi votul în CSAT privind retragerea trupelor din Irak), dar n-ar fi rău să se extindă. Sau poate noul Cod Fiscal îl favorizează?
În campania electorală, Traian Băsescu a lansat faimoasa lozincă „La ţepe în Piaţa Victoriei”. Parafrazând bancul cu Radio Erevan, putem spune – da, a fost adevărat, dar pentru noi nu era vorba de dat, ci de luat ţeapă.
