O anchetă BBC a scos la iveală o importantă bătălie de politici între neoconservatori şi reprezentanţii intereselor petroliere, având ca miză soarta petrolului irakian – cu mult înainte de atacurile din 11 septembrie.Administraţia Bush îşi făcuse planuri legate de petrolul irakian înainte ca atacurile din 11 septembrie să stârnească o dezbatere de politici între neoconservatori şi corporaţiile petroliere americane (cunoscute sub denumirea generică de “Big Oil”).
Cu doi ani în urmă, atunci când preşedintele George W. Bush anunţa că forţele americane, britanice şi aliate vor începe să bombardeze Bagdadul, protestatarii susţineau că există un plan secret al SUA vizând petrolul irakian odată debarcat Saddam. Programul BBC Newsnight relatează că de fapt au existat două planuri opuse, care vorbesc despre războiul de politici de culise purtat între neoconservatorii de la Pentagon, pe de o parte, şi un număr de înalţi oficiali ai marilor companii petroliere, “Big Oil”, împreună cu “pragmatici” din Departamentul de Stat american, pe de altă parte.
Se pare că “Big Oil” a câştigat. Ultimul plan obţinut de Newsnight de la Departamentul de Stat era, după cum am aflat, redactat cu ajutorul consultanţilor din industria petrolieră americană. Surse din interior au transmis Newsnight că schiţarea planului a început “la câteva săptămâni” după începutul primului mandat al lui Bush în 2001, cu mult înaintea atacului de la 11 septembrie asupra SUA.
Un consultant pentru industria petrolieră născut în Irak, Falah Aljibury, spune că a luat parte la întâlniri secrete în California, Washington şi Orientul Mijlociu. El vorbeşte despre plănuirea de către Departamentul de Stat a unei lovituri de stat în forţă. Dl Aljibury însuşi a spus reporterilor Newsnight că a intervievat potenţiali înlocuitori ai lui Saddam Hussein în numele administraţiei Bush.
Plan secret de vânzare
Planul preferat de industria petrolieră americană a fost însă lăsat la o parte, în favoarea unui alt plan secret, pus la punct cu puţin înaintea invaziei din 2003, şi care prevedea vânzarea tuturor câmpurilor petrolifere ale Irakului. Noul plan era conceput de neoconservatorii care doreau să folosească petrolul irakian pentru a distruge cartelul OPEC prin producţii masive, depăşind cu mult cotele OPEC.
Vânzarea a fost stabilită în urma unei întâlniri secrete conduse, la Londra, de Ahmed Chalabi, la scurtă vreme după ce SUA au intrat în Bagdad, ne spune Robert Ebel. Dl Ebel, fost analist specializat în industria petrolului şi energie pentru CIA, în prezent cercetător la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington, a participat la întâlnirea de la Londra, după cum a mărturisit el însuşi la Newsnight, la cererea Departamentului de Stat. Dl Aljibury, în trecut persoană de legătură între Ronald Reagan şi Saddam, susţine că planul de vânzare a petrolului irakian, promovat de Consiliul de Guvernare instalat de americani în 2003, a contribuit la instigarea rezistenţei şi a atacurilor asupra forţelor de ocupaţie americane şi britanice.
“Insurgenţii s-au folosit de asta, spunând: ŤPriviţi, vă pierdeţi patria, vă pierdeţi resursele în faţa unei mâini de biliardari ghiftuiţi care vor să vă preia şi să vă facă viaţa un iad!ť” spune dl Aljibury din casa sa de lângă San Francisco. “A fost evidentă creşterea în număr a bombardamentelor asupra capacităţilor petroliere, asupra conductelor, generată de premisa că urmează privatizarea acestora.”
Privatizare blocată de industria americană
Philip Carroll, fost CEO al Shell Oil USA, care a preluat conducerea producţiei irakiene de petrol în numele guvernului american la o lună după invazie, a întârziat planul de vânzare. Dl Carroll ne-a spus că a comunicat clar lui Paul Bremer, şeful ocupaţiei americane sosit în Irak în mai 2003: “Nu va avea loc nici o privatizare a resurselor sau capacităţilor petroliere irakiene atâta timp cât sunt eu aici.” Succesorul d-lui Carroll, un director în cadrul Conoco Oil, a dispus un nou plan de organizare a unei companii petroliere de stat, aşa cum doreau marile corporaţii americane.
Ari Cohen, de la Heritage Foundation, organizaţie neoconservatoare, a explicat Newsnight că se ratase o ocazie de privatizare a câmpurilor petrolifere irakieni. El a recomandat un plan care să ajute SUA să învingă OPEC-ul, spunând că America ar fi trebuit să-şi menţină această decizie, care nu are nevoie de prea multă gândire. Carroll a replicat, spunând Newsnight: “Sunt de acord cu această afirmaţie. Privatizarea ar fi o decizie care nu are nevoie de prea multă gândire. Pentru a fi respinsă.”
Noile planuri, obţinute de Newsnight şi revista “Harper’s” de la Departamentul de Stat în virtutea legii accesului la informaţii, prevedeau crearea unei companii petroliere de stat şi erau sprijinite de sectorul petrolier american. Planurile au fost completate în ianuarie 2004, după cum a descoperit “Harper’s”, sub îndrumarea lui Amy Jaffe de la James Baker Institute, Texas. Fost secretar de stat al SUA, Baker este în prezent avocat. Firma sa, Baker Botts, reprezintă ExxonMobil şi guvernul Arabiei Saudite. (Fragmente din aceste planuri pot fi accesate la GregPalast.com)
Intervievată de Newsnight, d-na Jaffe spune că industria petrolieră americană preferă controlul statului asupra petrolului din Irak, în defavoarea unei privatizări, deoarece se teme de repetarea istoriei privatizării complexelor energetice ruseşti. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, companiile petroliere americane au fost împiedicate să participe la licitaţii. Jaffe a explicat: “Fără îndoială că firmele petroliere americane… nu pot fi încântate de un plan de privatizare a activelor către companii din Irak, în timp ce ele (companiile din SUA) ar putea fi lăsate în afara tranzacţiei.”
În plus, spune Jaffe, companiile petroliere americane nu sunt entuziasmate de vreun plan care să submineze OPEC-ul. “Ele (companiile petroliere) trebuie să se gândească la preţul petrolului.”
“Nu sunt sigură că, dacă aş fi preşedintele unei companii americane şi aş fi supusă unui test cu detectorul de minciuni, aş spune că preţurile ridicate ale petrolului mă deranjează, pe mine sau compania”, explică ea.
Fostul şef al Shell este de acord. În Houston, el a afirmat: “Numeroşi neoconservatori sunt persoane cu anumite credinţe ideologice despre pieţe, despre democraţie, despre una sau despre alta. Companiile petroliere internaţionale sunt, fără excepţie, organizaţii comerciale foarte pragmatice. Nu au nici o ideologie decât profitul.”
