continuare din numărul precedent
În contextul întrebării precedente, mutările Rusiei pot fi încadrate în registrul inteligenţei speculative sau al unui răspuns asimetric ? Am în considerare că pe fondul conflictului din Georgia, Rusia a semnat câteva contracte importante privind vânzările de armament către terţi (Siria, Venezuela, de exemplu), şi-a intensificat exerciţiile militare etc.
Rusia răspunde într-o manieră total asimetrică. Există colaborări la nivel înalt cu Venezuela şi cu alte state din America Latină care urmează aşa-numita “Doctrină Monroe”, forţând SUA să dea un răspuns; există relaţii diplomatice energetice ruseşti la nivel înalt în Asia Centrala şi, mai mult chiar, legături cu anumite ţări NATO din UE. Răspunde, de asemeni, cu exerciţii militare sporite menite a transmite un semnal, neutru sau nu, că pentru noii membri NATO din fosta URSS sau din Pactul de la Varşovia este posibil ca NATO să nu le poată oferi cea mai bună protecţie, având în vedere că SUA sunt mult prea puţin pregătite să poată interveni în caz de nevoie. Important: Rusia răspunde prin împrumutarea guvernului Islandei cu un credit în valoare de 5.4 miliarde dolari în timpul actualei crizei financiare, Islanda fiind un membru NATO neglijat, dar acum destul de strategic.
Va exista o amânare a acordării MAP-ului Ucrainei ca urmare a instabilităţii politice si a actualei crize, în care se va ajunge la noi alegeri anticipate ? Vom avea o Ucraină ce va reintra sub aripa protectoare a Rusiei ?
În Ucraina orice este posibil, dar îmi imaginez că Moscova îşi va folosi influenţa economică şi persuasiunea (direct sau prin intermediari) în încercarea de a sprijini o rezoluţie non – NATO a crizei. Din punctul meu de vedere, colapsul guvernului de la Kiev este legat direct de evenimentele din Georgia.
Analizând mutările premierului Putin în unele din ţările fost sovietice (ex. Kazahstan, Azerbaidjan, Armenia, Turkmenistan), dar şi în relaţia cu Iranul, precum şi contractele economice preconizate sau semnate deja, se poate observa că Rusia face tot ce este posibil pentru a realiza un control total al pieţei energetice din zonă. În aceste condiţii, mai au vreun sens proiectele gen Nabucco de a contribui la independenta energetică a Europei ?
Nabucco este un proiect mai mult politic care este susţinut de Washington ca o încercare de a elimina dependenţa regiunii şi a UE de gazul natural rusesc. Nabucco este conceput destul de prost şi prins momentan în răfuieli fără sfârşit. Nu există defel “Independenţa Energetică a UE”. UE realizează astfel de ce răspunsul lor la evenimentele din august din Georgia a fost atât de slab faţă de cel al Washington-ului. Politica Washington-ului este în mod sigur acea de a adânci prăpastia dintre ţările UE, în special Germania, şi Rusia. Până acum, n-a avut prea mari succese.
Va reuşi Europa să găsească o cale de a dialoga pe o singură voce cu Rusia, în sensul unei atitudini unitare atât la nivelul declarativ cât şi la cel faptic ?
UE în sine este divizată iremediabil. Există guverne la nivelul Uniunii cum ar fi cel al lui Tusk în Polonia unde ministrul de externe Sikorsky este un neo-conservator, educat de Washington, şi există guverne naţionaliste care încearcă să-şi apere interesele naţionale cât mai bine posibil. Într-o astfel de mixtură de vederi politice şi interese economice diferite e greu de găsit un ton comun. Politica Washington-ului faţă de UE este şi va fi întotdeauna: Divide et empera – dezbină şi cucereşte.
S-a tot speculat privitor la un nou război rece, o nouă cortină de fier, izolarea Rusiei. În ce măsură, la început de sec. XXI – în condiţiile actuale ale unei globalizări din ce în ce mai evidente – mai poate fi posibil aşa ceva ?
Vechiul Război Rece nu s-a încheiat, în realitate, niciodată. O parte – URSS, l-a încheiat, a dizolvat Pactul de la Varşovia şi URSS s-a dezintegrat. Cealaltă parte a refuzat să iniţieze paşii necesari pentru construirea încrederii, extinzând în schimb NATO foarte agresiv înspre est, încorporând toate statele posibile foste membre ale Pactului de la Varşovia. Încercarea Washington-ului de a împinge Georgia şi Ucraina înspre NATO şi de a plasa rachete şi scuturi de apărare controlate US în Polonia şi Republica Cehă arată farsa încheierii Războiului Rece. Declaraţia SUA din ianuarie 2007 potrivit căreia vor fi amplasate rachete US precum şi scutul de apărare anti-rachetă din Polonia şi Republica Cehă, poate fi interpretată ca instaurarea unui nou Război Rece.
Preşedintele Medvedev a vorbit despre o nouă arhitectură de securitate, în cadrul unei lumi multipolare. Să analizăm puţin acest concept şi în ce măsură e posibilă concretizarea sa.
Ce am văzut până acum din rezumatele de presă ruseşti, preşedintele Medvedev propune o relaţie mai apropiată între Rusia şi ţările UE, ceea ce e de înţeles şi benefic, din punctul meu de vedere. Avem nevoie de mai multe detalii asupra propunerilor concrete din partea Rusiei, dar UE ar acţiona inteligent, consider eu, dacă i-ar răspunde lui Medvedev în mod serios şi i-ar propune un dialog.
