Ca în fiecare an, anunţul pentru desemnarea laureaţilor Premiului Nobel pentru Medicină şi Fiziologie a fost rostit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie, la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, de către secretarul Comisiei Nobel de profil, care în prezent este profesorul Hans Jornval.
De data aceasta premiul a fost împărţit între doi medici australieni, Barry J. Marshall şi J. Robin Warren. El a fost acordat pentru “descoperirea bacteriei Helicobacter Pylori şi rolului său în gastrită şi boala ulcerului peptic”. Primul dintre cei doi este născut în 1951 şi lucrează în prezent ca cercetător principal la Laboratorul pentru Cercetarea Helicobacter Pylori de la Centrul Medical QEII al Universităţii Australiene de Vest din Nedlands. Cel de-al doilea este născut în 1937 şi, deşi pensionat, îşi continuă cercetările, locuind în Perth, Australia.
Berry J. Marshall a beneficiat de formarea medicală de bază la Universitatea Australiană de Vest şi de practică medicală şi în cercetare la Spitalul Regal din Perth, Australia. Timp de zece ani însă, între 1986 şi 1996, a practicat medicina şi cercetarea în Virginia, SUA, mai întâi ca doctorand şi mai apoi ca medic internist şi cadru universitar. Astăzi îşi continuă cercetările legate de Helicobacter Pylori în Australia. În ultimii zece ani a primit cel puţin câte un premiu important anual, unele dintre ele fiindobţinute împreună cu J. Robin Warren.
J. Robin Warren este anatomopatolog şi a studiat şi cercetat exclusiv în Australia. Şi el a primit, începând din 1994, numeroase premii, distincţii şi medalii, toate ca recunoaştere pentru importanţa muncii sale de cercetare şi a activităţii medicale. De altfel el a fost primul care a observat şi identificat bacteria, în 1979, la studiul unei biopsii de mucoasă gastrică.
Colaborarea celor doi actuali laureaţi a început în 1981 când doctorul Warren s-a angajat la departamentul de gastroenterologie al Colegiului Regal din Australasia, doctorul Marshall lucrând la acelaşi colegiu. Împreună au cultivat bacteria şi au demonstrat implicaţiile clinice ale acesteia. Ei au arătat că Helicobacter Pylori se asociază în până la 50% din cazuri cu boala ulceroasă a stomacului şi duodenului. De asemenea, au demonstrat că dintre cei infectaţi cu acest microb 10-15%dezvoltă boala, cel mai frecvent la nivelul duodenului.
În 1982, rezultatele cercetărilor celor doi au fost publicate. La data aceea, exista de peste 100 de ani convingerea că boala ulceroasă este provocată de stres. Aşa că rezistenţa faţă de descoperirea celor doi a fost extrem de puternică şi susţinută. Faptul că toată lumea a încercat să contrazică noua teorie, dar nimeni nu a reuşit i-a convins în cele din urmă pe mulţi s-o ia în seamă.
Evidenţierea implicării unui agent infecţios în etiologia ulcerului gastro-duodenal a dus însă la o soluţie terapeutică nouă pentru această boală. Astfel medicaţia antiacidă a fost asociată cu antibiotice specifice, vindecarea obţinută fiind deplină şi durabilă în peste 80% din cazuri. Acestprocent depăşea cu mult succesul schemelor anterioare de tratament care de multe ori nu puteau opri evoluţia spre cronocizare a afecţiunii.
Una dintre demonstraţiile făcute de cei doi cercetători a fost cel puţin spectaculoasă. Ea a constat în ingerarea de către doctorul Warren a unui inocul de Helicobacter Pylori. Cinci zile mai târziu, doctorul devenit pacient dezvolta o inflamaţie gastrică severă pentru aproape două săptămâni. Pe baza descoperirii făcute, doctorul Marshall l-a tratat cu antibiotice, obţinând vindecarea şi confirmând încă o dată ipoteza etiologiei infecţioase a acestei maladii.
Helicobacter Pylori
Helicobacter Pylori este o bacterie spiralată care trăieşte în porţiunea inferioară a stomacului (antrumul gastric) şi duoden doar la oameni. Modul în care reuşeşte acest microorganism să supravieţuiască într-un mediu extrem de acid (pH 1-1,5), cum este cel generat de sucul gastric, este uimitor. Stomacul este “scăldat” zilnic de circa doi litri de secreţii care conţin acid clorhidric şi enzime în stare să digere orice ajunge în acel spaţiu, atât alimente, cât şi agenţi infecţioşi. Din acest motiv, până la descoperirea acestui nou microb, interiorul stomacului a fost considerat un mediu steril. Helicobacter Pylori însă se foloseşte chiar de protecţia pe care şi-au creat-o stomacul şi duodenul faţă de conţinutul agresiv. Astfel bacteria trăieşte la adăpostul stratului de mucus care tapetează suprafaţa internăa acestor organe. În plus, bacteria are o metodă de neutralizare a acidului care reuşeşte să ajungă până la ea. Pentru aceasta secretă o enzimă, ureaza, care transformă ureea din conţinutul digestiv în bicarbonat şi amoniu care sunt baze puternice. În acest mod îşi construieşte un adevărat “nor” neutralizant în jur, fiind protejată de acidul gastric.
Apariţia gastritei sau ulcerului gastric nu este provocată în fapt direct de bacterie, ci de inflamaţia declanşată de organism ca mecanism de apărare faţă de prezenţa unei infecţii. Odată detectată prezenţa microbului, sistemul imun, care are rol de protecţie, mobilizează celulele cu rol de distrugere a agentului infecţios. Din păcate, acestea nu pot străbate mucoasa gastrică, aşa că infecţia persistă, iar răspunsul imun se intensifică. Pe măsură ce unele celule inflamatorii mor, ele revarsă substanţele cu rol de distrugere a bacteriei asupra epiteliului gastric. În acest fel, în câteva zile, peretele gastric se inflamează şi ulterior ulcerează.
Helicobacter se transmite cel mai frecvent pe cale digestivă, prin alimente şi/sau apă contaminate cu materii fecale infectate. Alte modalităţi de transmitere le reprezintă refluxul gastro-esofagian de alimente sau gaze specific gastritei şi contactul oral.
Bacteria gastrică este greu de studiat. Pe de o parte există un număr mare de tulpini chiar şi la acelaşi pacient, pe de altă parte nu există modele experimentale. Până de curând se considera că Helicobacter Pylori nu poate creşte în stomacul nici unui animal. De curând însă s-au obţinut rezultate spectaculoase prin inoculări la un rozător mic, asemănător hamsterului, numit gerbil mongol.
Prezenţa Helicobacter Pylori în stomac este un factor de risc şi pentru boli gastrice maligne. Ea poate duce la apariţia cancerului corpului stomacului, dar şi la neoplasm limfatic gastric. Mortalitatea prin aceste boli este semnificativă. Eradicarea infecţiei bacteriene prin antibioticoterapie a scăzut însă remarcabil incidenţa acestor maladii canceroase.
Asemănări şi diferenţe
AidomaPremiului Nobel pentru Literatură, cel pentru medicină şi fiziologie a păstrat în ultimii zece ani un anumit “model de atribuire”, darcele două modele au un aspect “în oglindă”: în timp ce pentru literatură, nouă din cele zece premii au ajuns în Europa şi doar unul în SUA, pentru medicină, exceptând anul 1996 când distincţia a fost împărţită între Elveţia şi Australia, în toţi ceilalţi nouă ani americanii au dominat topul laureaţilor. În contrast cu câştigătorii premiului pentru literatură, în rândul cărora s-au înregistrat câteva refuzuri şi absenţe celebre, nici unul dintre laureaţii pentru medicină nu a refuzat premiul şi nici nu a absentat de la ceremonie.
Istoria celor 101 ani de când Alfred Nobel a iniţiat tradiţia acestei distincţii a fostde departe dominată de bărbaţi, alegerea femeilor din rândul nominalizaţilor întâmpinând mari rezistenţe. Pentru medicină, această tradiţie a fost încălcată doar de 7 ori din 1904 până în 2005, prima dată în 1947, pentru Gerty Ratnitz Cori, şi ultima dată anul trecut, pentru Linda B. Buck.
Tot conform tradiţiei, laureaţii pentru medicină sunt anunţaţi primii, la începutul lunii octombrie, următoarele două zile revenind fizicii şi chimiei, în timp ce premiile pentru economie şi pace se anunţă la câte cinci zile distanţă. Doar pentru literatură data desemnării câştigătorului este dezvăluită mai târziu. În ceea ce priveşte ceremonia de decernare, ea are loc la Stockholm, Suedia. Excepţie face doarpremiul pentru pace care este decernat la Oslo, în Norvegia.
Premiul propriu-zis constă într-o sumă de 10 milioane de coroane suedeze pentru fiecare domeniu. Aceasta este echivalentă cu 1,5 milioane de dolari. Anul acesta, pentru prima dată în istoria premiului echivalenţa dintre suma în coroane suedeze şi cea în dolari a fost în defavoarea acesteia din urmă. Deprecierea monedei suedeze faţă de moneda americană, datorată fluctuaţiilor valutare de anul acesta, a redus suma care va reveni pentru fiecare din cele 6 premii cu circa 200.000 de dolari americani.
Premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie a părăsit foarte rar continentele american şi european. Cu toate acestea, Australia, marea câştigătoare de anul acesta, nu este la prima performanţă de acest fel. În 1996, Peter C. Doherty câştiga, împreună cu elveţianul Rolf M. Zingernagel, un astfel de trofeu. În acel an, Comisia Nobel acorda distincţia pentru recunoşterea importanţei descoperirilor celor doi privind specificitatea apărării imune mediată celular.
