Echilibrul puterii maritime din Pacific este în schimbare. Până în 2025, marina chineză ar putea domina Pacificul. După unele estimări, submarinele de atac ale Chinei vor depăşi de cinci ori ca număr pe cele americane, iar submarinele lansatoare de rachete balistice nucleare vor mişuna pe coasta vestică a SUA. Între timp, Statele Unite probabil se vor strădui să construiască suficiente submarine pentru a face faţă acestei provocări.
Ascensiunea rapidă a submarinelor chineze în Pacific nu poate fi considerată, cel puţin teoretic, o ameninţare. Pentru asta ar trebui să fie îndeplinite două condiţii: capacitatea şi intenţionalitatea. Nu există nici un dubiu că marina AEP se modernizează, îşi construieşte capabilităţi şi că se mişcă foarte rapid. Dar care este intenţia?
Pentagonul a început deja să răspundă la această întrebare, dar încă nu a răspuns într-o manieră care să indice că ia această ameninţare în serios.
Intenţia Chinei
Modernizarea militară chineză s-a accelerat începând din a doua jumătate a anilor 1990 ca răspuns la cererea autorităţilor centrale de a se dezvolta opţiuni militare împotriva scenariilor Taiwanului. Ritmul şi scara dezvoltării militare a Chinei pun în pericol echilibrele militare regionale. Probabil China va continua să facă investiţii mari în capabilităţi militare sofisticate, asimetrice, cu accent pe tehnică militară electronică şi cibernetică; operaţiuni de contracarare a ameninţărilor aeriene; rachete balistice şi de croazieră; sisteme integrate de apărare aeriană avansată; torpile de ultimă generaţie; submarine sofisticate; lovituri nucleare strategice lansate din sisteme sofisticate maritime şi terestre; şi vehicule teleghidate pentru teatrele de război.
Conform rezumatului Raportului MPPRC (“Report on the Military Power of the People’s Republic of China”), intenţia concretă a Chinei este de a “construi posibilităţi de contracarare a intervenţiilor unor terţe state, inclusiv a unei potenţiale intervenţii a SUA în crizele legate de Strâmtoarea Taiwan.” Raportul continuă: “Descurajarea, înfrângerea sau întârzierea intervenţiei străine în vederea capitulării Taiwanului este parte integrantă a strategiei Beijingului.” În acest scop, China îşi dezvoltă “forţa rachetelor balistice (cu rază lungă şi scurtă de acţiune) şi de croazieră, a submarinelor, a aeronavelor sofisticate şi a altor sisteme moderne.”
Ţelurile Chinei în domeniul puterii maritime
Dacă sunt curioşi în ce priveşte intenţiile Chinei, strategii de la Pentagon ar putea analiza comentariile generalului Wen Zongren, comisar politic al Academiei de Ştiinţe Militare a Armatei de Eliberare Populară, instituţie de învăţământ militar de elită. Raportul MPPRC îl citează pe generalul Wen spunând că China trebuie să “spargă” “blocada [impusă de] forţele internaţionale împotriva securităţii maritime a Chinei… Doar atunci când vom sparge această blocadă, vom putea vorbi despre ascensiunea Chinei… Pentru a se ridica rapid, China trebuie să treacă peste oceane şi să treacă dincolo de oceane în dezvoltarea sa viitoare.” De fapt, ţelul explicit al Partidului Comunist Chinez este de a “spori puterea totală a naţiunii.”
Marina chineză – şi în special flota sa de submarine – este un instrument-cheie pentru atingerea acestui scop. Promovarea, în septembrie 2004, a amiralului Zhang Dingfa, comandant de submarin de carieră, ca şef al Statului-Major al Marinei Armatei de Eliberare Populară (MAEP) şi ca membru cu drepturi depline al Comisiei Militare Centrale a fost un semnal clar al importanţei speciale a operaţiunilor submarine în strategia Chinei privind regiunea Asia-Pacific.
O forţă submarină în creştere
Amiralul Zhang a condus programul de modernizare a submarinelor MAEP şi a supravegheat achiziţionarea a patru submarine KILO moderne de construcţie rusească, inclusiv silenţiosul Tip-636. Au fost comandate deja încă opt, iar primele vor fi livrate luna aceasta. Faptul că trei şantiere navale ruseşti lucrează pentru a satisface comenzile de noi submarine venite din China trădează graba acestei modernizări militare.
Amiralul Zhang nu se bazează doar pe ruşi. A mărit şi producţia internă a noului şi formidabilului submarin diesel-electric din clasa Song – la 2,5 bucăţi pe an. De asemenea, China testează un nou submarin diesel-electric pe care serviciile secrete din domeniul apărării l-au numit “Yuan.” Acesta se inspiră puternic din modelele ruseşti, inclusiv în ce priveşte învelişul antirezonant şi o supersilenţioasă elice cu şapte palete. Inovaţia “propulsiei independente de aer”, care permite unui submarin să opereze în imersiune până la 30 de zile exclusiv pe baza bateriei, va face submarinele Song şi Yuan practic de nedetectat de reţelele de supraveghere americane existente – şi chiar de submarinele americane.
Aceste noi submarine vor fi mult mai periculoase atunci când vor fi echipate cu torpile SKVAL ruseşti, care pot atinge 200 de noduri. Există rapoarte conform cărora SKVAL este deja operaţional pe câteva submarine chineze. În plus, Rusia a transferat şi sistemul Novator 3M-54E de rachete de croazieră antinavă în trei faze pe flota de submarine a Chinei, pentru a fi utilizat împotriva portavioanelor. Fiecare KILO chinez este echipat cu patru astfel de rachete.
Supremaţia submarinelor americane, ameninţată
În februarie 2005, secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, comenta că mărimea flotei chineze ar putea-o depăşi pe cea a Marinei Statelor Unite în mai puţin de un deceniu. “Este o problemă la care Departamentul se gândeşte, de care este preocupat şi căreia îi acordă atenţie.” Într-adevăr, Marina SUA va realiza o serie de exerciţii navale importante în Pacific în vara aceasta, la care vor participa patru escadroane de portavioane, inclusiv un portavion care de regulă îşi are baza pe coasta de est a SUA. Va fi prima dată când Marina dislocă un portavion din flota din Atlantic pentru un exerciţiu în Pacific, de la războiul din Vietnam încoace.
Cu toate acestea, există prea puţine indicii că Pentagonul ar lua în serios provocarea chineză. Dacă ar face acest lucru, numărul din QDR (Quadrienal Defense Review) apărut la începutul acestei luni, ar fi recomandat să se pună capăt erodării flotei de submarine a SUA.
Dar QDR prevede o “întoarcere la un ritm constant de producţie de două submarine de atac pe an nu mai târziu de 2012 şi în acelaşi timp atingerea obiectivului unui cost mediu de achiziţie de 2 miliarde de dolari pe bucată.” Aceasta înseamnă că flota de submarine a SUA va continua să decadă încă şase ani, timp în care baza industrială internă de construcţie a submarinelor se va reduce şi mai mult, iar costul pe unitate al submarinelor va sări de 2 miliarde de dolari, făcând necesare noi reduceri ale flotei.
