În ultima perioadă, PSD a fost supus unor agitaţii cumplite, stârnite în principal de “ăl bătrân”, dar şi de înverşunarea cu care actuala putere s-a repezit la scaunele lui Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu.
Sfârşitul dinozaurilor?
A surprins pe toată lumea împăcarea celebră dintre Iliescu şi Petre Roman. Fostul idol al fetelor de la Apaca îl urmează pe Ion Iliescu prin ţară ca un căţeluş credincios. Surprinzător, dacă ne gândim la modul în care Ion Iliescu s-a dispensat de pupilul său cu ajutorul unui alt spectru reapărut recent în bătaia reflectoarelor, şi anume “Luceafărul huilei”. Sau nu atât de surprinzător, dacă ne gândim la traiectoria fostului premier care odată dădea interviuri marilor televiziuni şi acum ajunsese să stea la coadă pentru a prinde loc în garsoniera TV a lui Dan Diaconescu în Direct, alături de vindecători, cămătari şi alţi frustraţi. Plecat din PD nevrând să stea în umbra lui Băsescu, Petre Roman eşuează lângă Ion Iliescu, un personaj care se pregăteşte la rândul său să intre în categoria expiraţilor.
Ion Iliescu a primit la Congresul PSD lovitura vieţii lui. Speriat după scandalul stârnit de eliberarea lui Miron Cozma, Ion Iliescu îşi recăpătase energia şi vigoarea şi părea că se va întoarce triumfător în fruntea partidului creat de el. În loc de asta, partidul i-a jucat o festă, oferindu-i doar un loc la fereastră, sperând astfel să-i poată încasa “pensia”, adică voturile.
Neavând curajul să-i spună adio fondatorului său, PSD a ratat momentul reformării. Din fericire pentru partid, Ion Iliescu nu mai înţelege ce i se întâmplă şi mai mult ca sigur va pleca singur din partid, împreună cu alţi refuzaţi dragi lui, cum ar fi pensionara Rodica Stănoiu, pensionarul Nicu Văcăroiu, Iorgovan şi, poate, cine ştie, chiar Adrian Năstase, servant umil şi credincios, care şi-a semnat decesul politic prin acel celebru “eu nu pot candida împotriva lui Ion Iliescu”.
Ce şansă mai au aceste spectre politice? Nu foarte mare. Electoratul lui Ion Iliescu – adică perdanţii tranziţiei, o mică parte din cei care în 1990 strigau pe străzile Bucureştiului “Noi muncim nu gândim” şi “Nu ne vindem ţara” au ajuns acum la pensie – şi în afara unor cârcoteli prin parcuri sau pe la cozi ori mijloacele de transport în comun nu prea sunt activi social. Iar ţăranii care trăiau cu poza lui Ion Iliescu pe televizor l-au înlocuit cu idoli mai moderni precum Andreea Marin sau Mircea Radu. Mai toţi au copii şi nepoţi prin Spania şi Italia “la munci” şi, de gura lor, au renunţat la idolul lor. În plus, Ion Iliescu este azi concurat atât de Traian Băsescu, cât şi de Vadim Tudor. Socialismul anilor ’70, când mâncarea era ieftină, se găsea Kent şi Pepsi peste tot şi la Cerbul de Aur venea Julio Iglesias nu mai atrage pe nimeni în afara unor proletari nostalgici după concediile “prin sindicat”…
Cine reformează PSD-ul?
În timpul campaniei electorale apăruse un răspuns la această întrebare: “PNA-ul şi Parchetul”. Deocamdată, în afara unor ameninţări vagi, interesele economice ale baronilor PSD nu au fost clintite de noua putere. Desigur, de gura Europei se vor scoate unu-doi ţapi ispăşitori, acei “peşti mari”, printre candidaţi fiind la loc de frunte Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu.
Deşi face parte din conducerea executivă a partidului, Adrian Năstase şi-a pierdut treptat influenţa pe care o mai avea, în momentul de faţă puterea fiind împărţită între Ioan Rus şi Miron Mitrea.
Este evident că ambii sunt nemulţumiţi de prestaţia lui Mircea Geoană care a tot călcat în străchini făcând gafe după gafe, întărind astfel eticheta de “prostănac” lipită de Ion Iliescu.
PSD a primit şi un ajutor nesperat din partea actualei puteri. Pe de-o parte, greşelile acesteia au scos de pe agenda publică personaje din PSD care altădată erau ţinta unor atacuri puternice pe motive de corupţie. Aţi mai auzit ceva de Marian Oprişan? De Mischie? De Liviu Dragnea? Sau alţi baroni locali care aveau rubrici permanente în ziare? Din păcate pentru PSD însă, faptul că ei au intrat într-un con de umbră şi-şi văd liniştiţi de afaceri nu reprezintă un avantaj decât de moment. Ascunderea unei probleme nu înseamnă şi rezolvarea ei. Fiindcă PSD poartă stigmatul corupţiei şi asta îl împiedică să atragă voturile electoratului urban, civilizat şi informat.
Această trecere în plan secund nu a ajutat la o reformă reală a partidului, a structurilor sale, ci a menţinut un status-quo ce nu foloseşte nimănui. Iar Mircea Geoană nu pare a fi persoana potrivită pentru a face acest lucru. Pentru asta îi lipsesc şi voinţa, şi puterea reală în partid. Aşa se explică şi ieşirile recente ale lui Ioan Rus, unul dintre conducătorii de facto ai partidului, care şi-a exprimat unele nemulţumiri la adresa lui Mircea Geoană. PSD e un partid prea mare şi prea complicat pentru Mircea Geoană. Este clar că nu-i capabil să schimbe baza nesănătoasă pe care a primit-o în gestiune. Dar faptul că grupurile din PSD au ieşit de sub pulpana lui Ion Iliescu şi se bat la vedere este un pas înainte.
Ion Iliescu nu a lăsat moştenire un organism sănătos, care s-a îmbolnăvit după congres, ci unul măcinat de grave dureri intestine. Cât timp PSD a fost la guvernare, alifia resurselor statului le-a potolit. În opoziţie însă, durerile s-au acutizat şi, atâta vreme cât partidul nu se va reforma, ele vor continua, diminuând capacitatea de luptă a partidului.
Viaţa în opoziţie
PSD s-a păstrat totuşi constant în atenţia mass-media şi chiar putem spune că de multe ori a fost chiar mai mediatizat decât reprezentanţii actualei puteri. Din păcate însă, acţiunile sale nu au fost întotdeauna la înălţimea la care ar fi trebuit să fie cel mai mare partid de opoziţie din România.
Faptul că doi dintre liderii marcanţi, dintre care unul chiar preşedintele executiv Adrian Năstase a mers cu pâra la Bruxelles nu este de natură a stârni simpatii. De asemenea, circul din Parlament – la care, desigur, o contribuţie importantă o au şi reprezentanţii actualei puteri – a dus la o scădere generală a imaginii întregii clase politice, care afectează şi PSD-ul.
Din păcate, ce lipseşte PSD-ului sunt exact coerenţa şi capacitatea de a transmite un mesaj. Trebuie să recunoaştem că în materie de comunicare PSD ajunsese la un nivel greu de egalat de vreun alt partid politic. La “Partid” se construise o echipă de comunicare foarte profesionistă şi eficientă, alcătuită din specialişti redutabili. Din păcate însă, haosul care domneşte în partid face ca apariţiile publice să nu mai fie bine premeditate şi să se desfăşoare mai degrabă haotic.
Ceea ce este şi mai prost pentru PSD este că partidul nu pare să aibă o strategie coerentă. Dacă lui Ion Iliescu îi stătea bine să vorbească de “moşieri” şi să îi mângâie pe cei “umiliţi şi obidiţi”, răţoindu-se la “capitalismul de cumetrie” şi la proprietatea privată, un discurs similar sună complet aiurea în gura diplomatului Geoană sau a oricărui alt reprezentant al partidului. Nu poţi să cobori din maşini de 200.000 de euro şi să plângi pe umărul ţăranului care şi-a pierdut curcile de la aviară. Ca să nu mai vorbim că aducerea falşilor sinistraţi în Parlament s-a dovedit o mişcare deloc inteligentă.
Indubitabil, România are nevoie de un partid de stânga autentic, dezbrăcat de toate populismele care bruiază mesajul adevărat. Dacă vrea să atragă electoratul urban, inteligent şi informat, PSD trebuie să devină el însuşi un partid urban, inteligent şi informat.
