Identificarea PSD cu un partid de opoziţie a părut mai clară la începutul anului 2006. În anul precedent, atât Alianţa, cât şi mass-media s-au comportat, aparent ciudat, ca şi cum social-democraţii s-ar fi aflat în continuare la putere. Pe măsură ce partidele de guvernământ încercau să ocupe funcţiile de conducere în mai toate domeniile (Parlament, Justiţie, administraţie locală, sănătate etc), s-au lovit de opoziţia fermă a PSD sau a unor persoane apropiate de acest partid.
Acest fenomen a indus percepţia că Alianţa nu stăpâneşte în realitate frâiele puterii (şi, deci, le poate scăpa din mână oricând).
Liderul rezistenţei PSD
S-a putut observa, pe parcursul anului 2005, că alegerile anticipate nu puteau fi o soluţie decât cel mult în zona politică, în special în administraţia centrală şi în Parlament. În celelalte sectoare, însă, anticipatele lăsau practic problema nerezolvată. Pe de altă parte, prezenţa în fruntea Camerelor Parlamentului a celor doi lideri ai PSD, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, era, simbolic, o legitimare politică pentru funcţii de conducere şi în restul administraţiei. Deci înlăturarea lor era importantă pentru că deschidea calea schimbărilor pe scară largă.
Eşecul înlăturării lui Năstase şi Văcăroiu nu a fost singurul, ci doar cel mai important dintr-un şir de alte eşecuri: legea administraţiei locale nu a mai fost amendată, astfel încât să permită modificarea majorităţilor în consiliile judeţene; schimbarea directorilor de spitale a primit o replică dură din partea celor sancţionaţi; reforma Justiţiei a întâmpinat opoziţia CSM, ba chiar a întregului sistem; înlocuirea preşedinţilor de la Radioul şi Televiziunea publice a stârnit un imens scandal. Una din persoanele care au încetinit ritmul schimbărilor este chiar preşedintele Traian Băsescu. Acesta a refuzat să-i înlocuiască pe şefii serviciilor de informaţii şi pe procurorul general Ilie Botoş. Ca efect al acestor insuccese, spre sfârşitul anului 2005 s-a putut constata scăderea Alianţei în sondajele de opinie şi revenirea la momentul tensionat Băsescu-Năstase de dinaintea alegerilor generale din 2004. Era momentul când PSD putea spera să ajungă din nou în top.
Chiar dacă a pierdut funcţia de preşedinte al PSD, la congresul de anul trecut, Adrian Năstase şi-a păstrat aproape intactă influenţa în interiorul partidului. După alegeri, el a fost liderul rezistenţei în faţa ofensivei Alianţei de a-i schimba pe reprezentanţii partidului în teritoriu. Luptându-se pentru păstrarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor, el a lăsat impresia că PSD poate rezista pe poziţii. Faptul că Alianţa a eşuat în tentativa sa de schimbare pe scară largă l-a legitimat pe Năstase ca lider al rezistenţei PSD. Aşa se face că, la sfârşitul lui 2005, Năstase era un concurent din ce în ce mai serios al noului preşedinte Mircea Geoană şi devenea din ce în ce mai credibil în atacurile sale la adresa puterii.
Simbolul corupţiei
Nu poate fi apreciat încă foarte exact efectul pe care noua declaraţie de avere a lui Adrian Năstase o va avea asupra evoluţiei situaţiei din PSD (şi nu numai). Se presupune însă că impactul mediatic şi politic va fi major. Mătuşa soţiei lui Năstase ar fi lăsat familiei acestuia o avere de aproximativ 1 milion de euro. Presa a discutat zile la rând acest subiect şi majoritatea celor care şi-au spus cuvântul sunt de acord că povestea este cusută cu aţă albă. În realitate, cred ei, moştenirea este o formă mascată, dar deja clasică prin care fostul premier a încercat să-şi ascundă actele de corupţie. Implicarea controversatului om de afaceri Alexandru Bittner în acest caz (Năstase a recunoscut că mătuşa Tamara a făcut afaceri cu Bittner) a stârnit şi mai multe suspiciuni. Nereguli au fost sesizate şi în declaraţiile de avere ale unor demnitari ai puterii (Traian Băsescu sau Gheorghe Flutur), dar mass-media a insistat zile în şir aproape exclusiv asupra cazului Năstase.
Există cel puţin două circumstanţe care favorizează supralicitarea importanţei declaraţiei de avere a lui Adrian Năstase. În primul rând, apropierea Consiliului Naţional al PSD, unde se va încerca o nouă reglare a raporturilor de putere dintre tabere. O parte a PSD (inclusiv preşedintele partidului, Mircea Geoană) este direct interesată de îndepărtarea lui Adrian Năstase din echipa de conducere. În al doilea rând, Alianţa D.A., preocupată în prezent mai mult decât oricând să rezolve într-un fel problema corupţiei, care ameninţă să amâne aderarea la Uniunea Europeană, trebuie să găsească un vinovat la nivel politic. Numărul de condamnări sau măcar de trimiteri în judecată în cazuri de mare corupţie reprezintă o condiţie a Uniunii Europene, nu a Alianţei. În politica internă, PNL şi PD trebuie să identifice cazuri simbolice care să fie expresia corupţiei. Cazul exemplar este Adrian Năstase.
A doua Românie a pierdut alegerile
Când cineva ia cunoştinţă de noua declaraţie de avere a lui Adrian Năstase, află deci de moştenirea suspectă pe care ar fi primit-o, întrebarea pe care şi-o pune este: ce s-ar fi întâmplat dacă acest om ar fi fost ales preşedinte al României? Sigur, şi Traian Băsescu şi-a vândut acţiunile la un preţ cam mare, dar este departe de acumulările impresionante ale lui Năstase. Trebuie spus că şi în trecut fostul premier a fost acuzat de implicarea în diverse cazuri mai mult sau mai puţin dubioase, ceea ce i-a atras porecla “Năstase, patru (şase) case”. De această dată însă este totuşi vorba de 1 milion de euro. Suma este mare. Consecinţele sunt, prin urmare, mai grave, iar ele sunt accentuate de contextul politic actual. Discreditarea lui Adrian Năstase este aproape o certitudine. El nu mai poate fi un “simbol al rezistenţei”. Dimpotrivă, prezenţa sa la vârful partidului legitimează acţiunile Alianţei împotriva membrilor PSD din administraţie. Declaraţia de avere l-a întors la ipostaza de lider al “sistemului ticăloşit” şi îi vulnerabilizează dramatic pe pesediştii care, până acum, au rezistat pe poziţii. Ei nu mai pot vedea în Năstase sprijinul politic necesar.
De-a lungul anului 2005 a existat o incertitudine majoră privind sensul ultimelor alegeri generale. Alianţa afirma că a câştigat ea, PSD că sunt “două Românii” (Adrian Năstase), iar puterea trebuie împărţită la doi. Tocmai când Alianţa se dovedise incapabilă să răstoarne PSD din administraţie şi să confirme astfel prin fapte că a câştigat alegerile, Adrian Năstase şi-a publicat declaraţia de avere şi astfel a făcut lumină. Pentru oricine a devenit dintr-o dată evident că victoria lui Traian Băsescu a fost un lucru bun. Năstase nu merita să câştige, iar Alianţa proceda corect atunci când dorea să-l schimbe din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. A acţionat, prin urmare, corect şi atunci când a încercat să elimine PSD din administraţie.
Convulsii
Desigur, nu este de aşteptat ca Adrian Năstase să renunţe la poziţiile sale de putere în interiorul PSD (sau în Parlament). Statutul său este, însă, serios zdruncinat, ceea ce va declanşa noi convulsii în interiorul partidului. O parte din susţinătorii lui Năstase sunt fără îndoială dezamăgiţi şi vor “migra” spre Mircea Geoană. Indecişii, de asemenea, se vor orienta către noul preşedinte al PSD. Aceasta nu înseamnă că lucrurile se vor clarifica în scurt timp. Ion Iliescu însuşi pare să joace un rol din ce în ce mai ingrat. Este posibil ca fostul preşedinte să intre într-o alianţă, oarecum naturală, cu Adrian Năstase împotriva lui Geoană.
Situaţia este cu atât mai complicată pentru PSD cu cât PNL şi PD au anunţat că doresc să fuzioneze. Ca şi rezultatul alegerilor din 2004, care a condus la nealegerea lui Iliescu în fruntea partidului, procesul de fuziune va accentua tendinţele reformiste şi deci va întări încă o dată poziţia lui Mircea Geoană.
Pe scena politică românească, în ultimii 15 ani, s-au dat două bătălii importante: prima, împotriva comunismului (sau a cripto-comunismului), a doua, împotriva corupţiei. Imaginea cripto-comunismului a fost Ion Iliescu; a corupţiei, Adrian Năstase. Ion Iliescu a fost înfrânt chiar de partidul pe care l-a creat. Urmează ca Adrian Năstase să fie dat jos de reformiştii pe care i-a promovat. Se poate spune că anul 2006 va fi anul lui Geoană sau PSD nu va mai fi deloc.
