În ultimele luni, semnalele mass-mediei si ale societatii civile au devenit din ce în ce mai agresive la adresa baronilor locali ai PSD. De la deja banalizatele acuzatii de coruptie, pâna la obtinerea frauduloasa a unor titluri universitare, pleiada acuzatilor a început sa acopere o “arie” din ce în ce mai mare a vietii sociale si politice.
Desigur, se impunea o reactie din partea partidului de guvernamânt care, desi se ascunde în spatele celor 45 de procente din sondaje, este evident îngrijorat de soarta sa în acest an electoral. Mai întâi, strategii de imagine ai partidului au inventat o solutie de “cârpeala”: aratatul cu degetul în ograda adversarilor. Prin vocea lui Bogdan Niculescu Duvaz, sacrificatul candidat la Primaria Capitalei din partea PSD, s-a cerut demascarea baronilor opozitiei care, se spunea, sunt cel putin la fel de multi si de corupti ca si cei ai puterii.
Din pacate, se pare ca tot aparatul informational pus în slujba partidului de guvernamânt nu a fost capabil sa produca probele necesare în acest sens, asa ca PNA-ul s-a multumit în continuare sa ancheteze dosarele deja binecunoscute ale unor fosti ministri din guvernarea anterioara.
Cum aceasta prima stratagema nu a prins deloc la mass-media si pârdalnicii de jurnalisti au continuat sa scrie cu condeie otravite la adresa “bietilor” baroni locali, strategii au trecut la actiune, pentru a salva câte ceva din onoarea partidului, macar acum, în prag de alegeri locale.
În consecinta, au fost suspendati din functie presedintii organizatiilor locale din Gorj, Ilfov, Ialomita, Bihor, Caras-Severin, Neamt, Vâlcea, Bucuresti-sectorul 5. Printre acestia, nume de rezonanta în partid, începând cu Nicolae Mischie si Bebe Ivanovici si terminând cu un lider foarte popular (cel putin în propria organizatie) Florian Serac.
Logica suspendarii? Pur electorala, desigur. Cum altfel putem interpreta cuvintele simple, dar atât de sincere, ale vicepresedintelui Agathon: “Nu putem merge în alegeri cu oameni asupra carora planeaza tot felul de lucruri. Cred ca am procedat cu întelepciune, data fiind miza hotarâtoare pentru PSD”.
O actiune de care partidul avea mare nevoie în perspectiva alegerilor, dar care risca, dusa pâna la capat, sa arunce partidul într-un adevarat razboi, care era foarte posibil sa fragmenteze aceasta structura. Totul trebuia facut delicat, cu grija, sa nu fie nimeni suparat prea tare. Astfel ca liderii locali nu au fost exclusi din partid (de altfel, conform statului partidului, acest lucru era aproape imposibil, dat fiind faptul ca pentru o asemenea masura ar fi trebuit sa voteze filialele din care respectivii faceau parte si unde se bucura de un sprijin foarte mare), ci au fost suspendati. Din pacate, nici electoratul nici ziaristii nu au reusit sa înteleaga ce implica acest tip de sanctiune. Au presupus, bazându-se pe cuvintele, la fel de sincere, ale domnului Agathon, ca cei suspendati nu vor mai avea dreptul sa candideze. Fals! La doua zile dupa anuntul initial, PSD revine cu un comunicat iritat, prin care anunta ca nu interzice candidatura nimanui, mai putin, poate, a celor anchetati de catre PNA.
Evident, miscarea aceasta, venita la presiunea, din ce în ce mai mare a mass-mediei, nu trebuia sa fie decât una de fatada, care sa nu afecteze numele sonore ale partidului si, mai ales, sa nu afecteze unitatea acestuia. Acesta este motivul pentru care, aceeasi strategi de imagine de care aminteam mai sus (si care, se pare, sunt din ce în ce mai multi la numar) au încercat sa limiteze la minimum impactul mediatic al acestor suspendari, creând, în aceeasi zi, un eveniment festivist al tinerilor social-democrati, “Primavara social-democrata”, menit sa atraga atentia mass-mediei de la tema mult prea mult discutata, din punctul lor de vedere, a baronilor partidului. Se pare însa ca nu toate persoanele din partid si mai ales, nu toti cei sanctionati, au fost de acord cu aceasta cosmetizare, fie ea si delicat facuta. Motiv pentru care, în termen foarte scurt, au aparut dovezile clare ale faptului ca disciplina de partid nu este, în ciuda aparentelor, punctul forte al PSD. Bebe Ivanovici a trecut la amenintari: “Sa vedem ce zice organizatia, cum îsi permit ei sa ia decizii din astea? Ei si-au înfiintat PNA-ul ca sa îsi apere afacerile… Ce, iau decizii pe la spate?!”, în vreme ce organizatia PSD de Bihor a amenintat cu demisia în bloc în cazul în care nu se revine asupra deciziei de suspendare a liderului sau.
Doar ca, în conformitate cu sintagma comunista “un pas înainte, doi pasi înapoi”, în termen foarte scurt, baronii locali sunt linistiti cu expresii de genul “Cine-i va râde acum în nas lui Bebe, va avea de a face cu noi” (Octav Cosmânca).
Asadar, toata aceasta miscare nu este decât o alta forma de “praf în ochi” pentru presa si electorat. Şi asta pentru ca, oricât ar dori unii lideri ai partidului sa se disocieze de imaginea de clica corupta pe care o are în prezent Partidul Social Democrat, acesta nu poate sa se lipseasca, în prag de campanie electorala, de resursele importante (în primul rând financiare) pe care le pun la dispozitia partidului acesti baroni.
Astfel încât, anuntata “toleranta zero” fata de coruptie, expresie folosita de premierul Adrian Nastase, este doar o alta varianta de populism justitiar, lipsit de suport în fapt. Iar atunci când toleranta zero fata de coruptie si legitimarea ei (prin impozitare cu 90% a veniturilor ilicite) apar în aceeasi propozitie, ne întrebam daca liderii PSD se afla în disonanta cognitiva sau pur si simplu într-un hatis al minciunii.
În ultimele luni, semnalele mass-mediei si ale societatii civile au devenit din ce în ce mai agresive la adresa baronilor locali ai PDS. De la deja banalizatele acuzatii de coruptie, pâna la obtinerea frauduloasa a unor titluri universitare, pleiada acuzatilor a început sa acopere o “arie” din ce în ce mai mare a vietii sociale si politice.
Desigur, se impunea o reactie din partea partidului de guvernamânt care, desi se ascunde în spatele celor 45 de procente din sondaje, este evident îngrijorat de soarta sa în acest an electoral. Mai întâi, strategii de imagine ai partidului au inventat o solutie de “cârpeala”: aratatul cu degetul în ograda adversarilor. Prin vocea lui Bogdan Niculescu Duvaz, sacrificatul candidat la Primaria Capitalei din partea PSD, s-a cerut demascarea baronilor opozitiei care, se spunea, sunt cel putin la fel de multi si de corupti ca si cei ai puterii.
Din pacate, se pare ca tot aparatul informational pus în slujba partidului de guvernamânt nu a fost capabil sa produca probele necesare în acest sens, asa ca PNA-ul s-a multumit în continuare sa ancheteze dosarele deja binecunoscute ale unor fosti ministri din guvernarea anterioara.
Cum aceasta prima stratagema nu a prins deloc la mass-media si pârdalnicii de jurnalisti au continuat sa scrie cu condeie otravite la adresa “bietilor” baroni locali, strategii au trecut la actiune, pentru a salva câte ceva din onoarea partidului, macar acum, în prag de alegeri locale.
În consecinta, au fost suspendati din functie presedintii organizatiilor locale din Gorj, Ilfov, Ialomita, Bihor, Caras-Severin, Neamt, Vâlcea, Bucuresti-sectorul 5. Printre acestia, nume de rezonanta în partid, începând cu Nicolae Mischie si Bebe Ivanovici si terminând cu un lider foarte popular (cel putin în propria organizatie) Florian Serac.
Logica suspendarii? Pur electorala, desigur. Cum altfel putem interpreta cuvintele simple, dar atât de sincere, ale vicepresedintelui Agathon: “Nu putem merge în alegeri cu oameni asupra carora planeaza tot felul de lucruri. Cred ca am procedat cu întelepciune, data fiind miza hotarâtoare pentru PSD”.
O actiune de care partidul avea mare nevoie în perspectiva alegerilor, dar care risca, dusa pâna la capat, sa arunce partidul într-un adevarat razboi, care era foarte posibil sa fragmenteze aceasta structura. Totul trebuia facut delicat, cu grija, sa nu fie nimeni suparat prea tare. Astfel ca liderii locali nu au fost exclusi din partid (de altfel, conform statului partidului, acest lucru era aproape imposibil, dat fiind faptul ca pentru o asemenea masura ar fi trebuit sa voteze filialele din care respectivii faceau parte si unde se bucura de un sprijin foarte mare), ci au fost suspendati. Din pacate, nici electoratul nici ziaristii nu au reusit sa înteleaga ce implica acest tip de sanctiune. Au presupus, bazându-se pe cuvintele, la fel de sincere, ale domnului Agathon, ca cei suspendati nu vor mai avea dreptul sa candideze. Fals! La doua zile dupa anuntul initial, PSD revine cu un comunicat iritat, prin care anunta ca nu interzice candidatura nimanui, mai putin, poate, a celor anchetati de catre PNA.
Evident, miscarea aceasta, venita la presiunea, din ce în ce mai mare a mass-mediei, nu trebuia sa fie decât una de fatada, care sa nu afecteze numele sonore ale partidului si, mai ales, sa nu afecteze unitatea acestuia. Acesta este motivul pentru care, aceeasi strategi de imagine de care aminteam mai sus (si care, se pare, sunt din ce în ce mai multi la numar) au încercat sa limiteze la minimum impactul mediatic al acestor suspendari, creând, în aceeasi zi, un eveniment festivist al tinerilor social-democrati, “Primavara social-democrata”, menit sa atraga atentia mass-mediei de la tema mult prea mult discutata, din punctul lor de vedere, a baronilor partidului. Se pare însa ca nu toate persoanele din partid si mai ales, nu toti cei sanctionati, au fost de acord cu aceasta cosmetizare, fie ea si delicat facuta. Motiv pentru care, în termen foarte scurt, au aparut dovezile clare ale faptului ca disciplina de partid nu este, în ciuda aparentelor, punctul forte al PSD. Bebe Ivanovici a trecut la amenintari: “Sa vedem ce zice organizatia, cum îsi permit ei sa ia decizii din astea? Ei si-au înfiintat PNA-ul ca sa îsi apere afacerile… Ce, iau decizii pe la spate?!”, în vreme ce organizatia PSD de Bihor a amenintat cu demisia în bloc în cazul în care nu se revine asupra deciziei de suspendare a liderului sau.
Doar ca, în conformitate cu sintagma comunista “un pas înainte, doi pasi înapoi”, în termen foarte scurt, baronii locali sunt linistiti cu expresii de genul “Cine-i va râde acum în nas lui Bebe, va avea de a face cu noi” (Octav Cosmânca).
Asadar, toata aceasta miscare nu este decât o alta forma de “praf în ochi” pentru presa si electorat. Şi asta pentru ca, oricât ar dori unii lideri ai partidului sa se disocieze de imaginea de clica corupta pe care o are în prezent Partidul Social Democrat, acesta nu poate sa se lipseasca, în prag de campanie electorala, de resursele importante (în primul rând financiare) pe care le pun la dispozitia partidului acesti baroni.
Astfel încât, anuntata “toleranta zero” fata de coruptie, expresie folosita de premierul Adrian Nastase, este doar o alta varianta de populism justitiar, lipsit de suport în fapt. Iar atunci când toleranta zero fata de coruptie si legitimarea ei (prin impozitare cu 90% a veniturilor ilicite) apar în aceeasi propozitie, ne întrebam daca liderii PSD se afla în disonanta cognitiva sau pur si simplu într-un hatis al minciunii.
