Răspunsul noilor state membre ale UE la îngrijorările economice ale României

Performanţele economice ale noilor state membre ne fac să privim cu multă încredere spre anii următori, prin atingerea obiectivelor noastre de reducere a decalajelor economice, implementare riguroasă a reformelor structurale şi creştere a competitivităţii. Acestea sunt descrise într-un raport comprehensiv al Comisiei Europene, publicat în luna mai 2006, cu ocazia sărbătoririi a doi ani de la ultima extindere a UE. Concluziile sale demonstrează fără echivoc avantajele aderării pentru noile state membre din Europa Centrală, dar semnalează şi principalele provocări şi reformele demarate la nivelul fiecărui stat nou membru pentru a le face faţă.

Aceleaşi evoluţii economice demontează şi mitul răspândit în vechile state membre, care îşi exprimau îngrijorarea cu privire la costurile mult prea mari ale procesului de lărgire. În primul rând, ultima extindere a UE a dovedit că nu paralizează funcţionarea instituţională a comunităţii europene. În al doilea rând, estimările cu privire la contribuţia fiecărui cetăţean din vechile 15 state membre la bugetul UE alocat extinderii, în perioada 2004-2006 s-a ridicat la 26 euro anual, adică echivalentul unei ceşti cu cafea pe lună pentru a sprijini reunificarea ţărilor europene.

Românii sunt fundamental nemulţumiţi, dar optimişti – chiar dacă acest optimism este uşor în declin, ne relevă ultimul eurobarometru publicat la începutul anului curent (Eurobarometrul 64.2, Opinia Publică în Toamna Anului 2005. Raport Naţional România). Nici temerile nu lipsesc din peisajul integrării noastre în UE-25. Situaţia economică, creşterea preţurilor şi şomajul ne alimentează cu prioritate frământările, alături de problemele legate de sistemul de sănătate, infracţionalitate, pensii, impozitare, locuinţe sau cele legate de sistemul educaţional. Raţionamentele eurosceptice pălesc însă în faţa evoluţiilor economice din ultimii doi ani ale noilor state membre (NSM), care ne oferă un răspuns net favorabil intrării în piaţa unică.

Creştere de 4% a PIB-ului agregat în 2005

Produsul Intern Brut agregat al NSM a crescut de peste două ori mai rapid decât media europeană (1,6% în 2005), fiind susţinut puternic de fondurile comunitare primite. Statele europene bogate şi-au asumat angajamentul de a sprijini dezvoltarea statelor cu venituri mai mici pe cap de locuitor prin:

* alocarea către noile state membre a 6,9% din cheltuielile bugetare ale UE-25, raportat la aportul acestora de doar 4,7% la PIB-ul comunitar, în anul 2004;

* cu o pondere a populaţiei de 16,1%, noile state membre au contribuit cu doar 3,4% la bugetul comunitar în anul 2005.

Transferurile nete de fonduri europene s-au ridicat la 0,6% din PIB-ul agregat al NSM, în 2004. La nivelul beneficiarilor individuali, banda este destul de larga, demarcată de Ungaria, cu 0,25% din PIB, şi de Lituania, cu 2,1% din PIB. Din punct de vedere economic, utilizarea fondurilor comunitare are două implicaţii majore:

* generează creştere economică substanţială (“growth boost”), pe seama creşterii cererii de anumite bunuri şi servicii legate de sectoarele beneficiare de investiţii – efectul este direct, dar temporar, dar şi de creşterea veniturilor agricultorilor, antrenate de plăţile directe (de exemplu în cazul agricultorilor polonezi aceste creşteri au fost de 75%);

* elimină disparităţile (“catching-up”), pe seama dezvoltării infrastructurii şi a resurselor umane – efectul este pe termen lung, dar nu este garantat.

Materializarea acestor efecte depinde, în principal, de trei factori care contribuie esenţial la o bună absorbţie a instrumentelor structurale:

* portofoliul de proiecte eligibile;

* capacitatea administrativă (programarea şi implementarea);

* cofinanţarea.

În statele noi membre, capacitatea de cofinanţare s-a ridicat în medie la 0,3% din PIB-ul agregat, cu niveluri mai scăzute în cazul statelor mai bogate (precum Slovenia sau Malta – 0,1% din PIB), dar cu niveluri superioare în cazul statelor baltice (0,6% din PIB).

Perspectivele României şi Bulgariei sunt cu atât mai încurajatoare cu cât asistenţa financiară de preaderare disponibilă în anul 2006 (1,4 miliarde euro) este apropiată de cea de care au beneficiat toate cele 10 state noi membre în anul 2003 (1,6 miliarde euro). Generozitatea europenilor are ca fundament decalajul mare la venituri.

În 2005, venitul mediu pe locuitor în UE-10 depăşea 54% din media UE-15 (exprimată la paritatea puterii de cumpărare), banda de oscilaţie fiind însă largă: Letonia – 43% şi Slovenia – 75% din media UE-15. România şi Bulgaria se află încă departe de aceste niveluri cu ponderi de 32%, respectiv 31%.

Fluxuri importante de capitaluri private

Investiţiile directe străine au făcut un salt de aproape 70% în 2004, după o creştere similară anul anterior. Această evoluţie contrastează cu scăderea de 40% a investiţiilor străine acumulate de UE-15, în anul 2004. Este notabilă comparaţia cu China, considerată marea atracţie pentru investitorii din lumea întreagă, ţară care a înregistrat în acelaşi an o creştere de doar 13%.

Competiţia Europei Centrale şi de Est se manifestă în raport cu China în special din punctul de vedere al costurilor reduse. Avantajele oferite NSM au fost luate în considerare de puternicele firme germane, de exemplu, care nu au aşteptat 1 mai 2004 pentru delocalizarea unor părţi din lanţurile lor de producţie. Aşa se explică faptul că în momentul extinderii, aproape 60% din firmele germane erau deja prezente în regiune, conform unei anchete a Institutului de Cercetări Economice din Köln. În ultimii zece ani, ponderea importurilor germane care provin din NSM s-a dublat. Ea a atins 10,5%, în timp ce importurile din UE-15 au scăzut de la 55% la 50%. “Două treimi din creşterea producţiei industriale germane de după 1995 provine în mod evident din subcontractările (realizate) în ţările cu costuri reduse, comparativ cu numai o treime contribuţie internă de valoare adăugată”, menţiona la momentul extinderii preşedintele celebrului institut german Ifo. Subcontractările au permis astfel Germaniei să compenseze stagnarea productivităţii interne, care a crescut doar cu 0,9% în 2005.

Accelerare spectaculoasă a productivităţii în 2005

Alimentată prin intermediul transferurilor importante de capitaluri şi tehnologie, productivitatea “noii Europe” a crescut în medie în noile state membre ale UE de la 4,1% în 2004, la 6,2% în 2005. Performanţe remarcabile s-au înregistrat în Polonia – de la 4,1% la 7,7% (plasând-o în prezent chiar înaintea Coreii de Sud), Ungaria -de la 3,7% la 6,3% şi Slovacia – de la 3,9% la 5,5%.

Exportul: motorul principal al creşterii economice în 2005

Aceste evoluţii permit statelor din Europa Centrală să se propulseze pe piata mondială, în special printr-o dinamică accentuată a exporturilor. UE-10 înregistrează totuşi deficite mari în schimburile cu exteriorul zonei, chiar dacă situaţia balanţei lor comerciale s-a ameliorat. În ciuda avantajelor comparative puternice ale UE-10, comparativ cu UE-15, în comerţul exterior cu automobile şi mobilă, echipamente electrice, pistoane pentru motoare, îmbrăcăminte şi produse minerale, aceste ţări înregistrează deficite comerciale structurale accentuate la produsele TIC, farmaceutice, echipamente speciale sau de măsurare.

În anul 2005, Cehia a înregistrat pentru prima dată după anul 1993 un excedent al balanţei comerciale. O astfel de performanţă a unei ţări emergente nu este însă unică. De exemplu, China a înregistrat în acelaşi an un excedent comercial record, care o situează pe locul al doilea după Germania. Surplusul comercial inaugurat de Cehia este însă semnalul unui dinamism economic real, dacă se are în vedere că această ţară nu dispune de resurse naturale importante.

Îmbunătăţirea nivelului de trai este lentă

Să nu uităm însă că oamenii sunt principalii actori ai integrării, nu cifrele, iar performanţele economice menţionate anterior pot antrena şi costuri sociale.

Evoluţia costului muncii în UE indică tendinţa de convergenţă a câştigurilor salariale şi non-salariale între statele din vestul Europei şi noile state membre. Media de creştere a costului salarial în UE-25 a fost de 2,7% în anul 2005, cu extremele reprezentate de către Germania, cu cea mai redusă creştere a salariilor, de 1,1%, şi Letonia cu cea mai accentuată dinamică a costului salarial, de 15,7%. Comparativ, creşterea salarială medie brută în Ungaria a fost de 6,6%, iar în Cehia de 4,2%. Creşterea preţurilor administrate şi ajustarea taxelor indirecte la reglementările europene au exercitat presiuni majore asupra inflaţiei, alături de celelalte creşteri mai uşoare de preţuri, menţinându-se însă în banda de 1,6% în Cehia şi 6,9% în Letonia.

Gradul de ocupare a forţei de muncă a crescut cu 1% atât în vechile, cât şi în noile state membre, însă rata şomajului în UE-10 a crescut uşor, de la un nivel de 13,4% după aderare, la un nivel de 14,5% în prezent. În Polonia, rata şomajului s-a situat la 18,1% în ianuarie 2006, ceea ce înseamnă că 2,9 milioane de persoane sunt în căutare de locuri de muncă. Această situaţie este surprinzătoare în special după valul de emigrare ce a urmat extinderii şi care a condus în Polonia la scăderea ratei şomajului sub nivelul de 20%, respectiv la 17,3% după aderare. Problema şomajului nu va fi însă rezolvată doar de creşterea economică. Mai mult decât atât, în ciuda productivităţii-record, Polonia a înregistrat o creştere economică de numai 3%, cel mai slab nivel din UE-10. O situaţie asemănătoare prezintă şi Ungaria. Dar trebuie menţionat şi faptul că în cele două state numărul de ore de muncă pe salariat este printre cele mai scăzut din OCDE.

Cheltuielile publice şi creditul de consum au permis menţinerea puterii de cumpărare în UE-10. Coordonatorul ediţiei 2005 pentru Tableau de bord des pays d’Europe Centrale et Orientale al Centrului de Studii şi Cercetări Internaţionale (CERI) a remarcat că “majorarea cererii interne n-a cunoscut o accelerare după integrarea în UE, ea chiar s-a diminuat în mai multe ţări” din UE-10.În acest context, nivelul de trai se îmbunătăţeşte foarte lent. Conform datelor Eurostat, 21% din populaţia Slovaciei trăieşte încă sub pragul sărăciei, 17% din gospodării nu se pot încălzi suficient în timpul iernii, 8% nu dispun de instalaţii sanitare în locuinţele lor şi o treime consumă carne o dată la două zile, comparativ cu 19% în Republica Cehă şi 17% în Polonia. În ceea ce priveşte cumpărarea unui autoturism, aceasta este dificil de realizat pentru 29% dintre slovaci.

Traducerea performanţelor economice în îmbunătăţirea nivelului de trai rămâne marea provocare nu doar a statelor noi membre, ci la nivel european, la care Comisia Europeană răspunde cu un amplu program comunitar pentru perioada 2007-2013 (Cohesion Policy in support for Growth and Jobs. Community Strategic Guidelines). Acestea urmăresc crearea de locuri de muncă, măsuri pentru facilitarea îmbinării flexibilităţii forţei de muncă cu corectitudinea remuneraţiei, oferind totodată stimulentele necesare pentru formarea profesională continuă într-o lume în permanentă schimbare, adică ceea ce se numeşte coeziune economică, socială şi prosperitate ca obiective strategice ale UE.

Publicat în : Economie  de la numărul 38