Extrema dreapta si stânga trotkista ar putea obtine la alegerile regionale din martie circa 42% din voturi, conform ultimului sondaj. Un astfel de scor ar schimba radical scena politica franceza cu consecinte importante pe termen scurt si mediu. Dar Franta are si alte probleme. Economia în primul rând. Asa încât Parisul poate fi obligat sa suporte nu numai socul politic dar si unul economic.
Franta are probleme foarte grave. Dincolo de situatia grava a economiei, o anumita izolare internationala si nerespectarea angajamentelor europene privind deficitul bugetar, francezii par decisi sa dea un nou avertisment clasei politice, dupa ce îl din urma cu câtiva ani a transmis unul asemanator prin votul acordat liderului extremei drepte, Jean Marie Le Pen.
Avertismentul se pare a fi foarte grav de vreme ce “nume grele” ale scenei politice de la Paris s-au grabit sa ia atitudine. “Numeroase indicii ne fac sa ne temem ca iarna francezilor nu va trece fara probleme si ca ea se va încheia, în luna martie, cu alegeri regionale cu rezultate dezastruoase pentru partidele democratice”, scrie, de exemplu, Jacques Attali ,consilier al fostului presedinte al Republicii Franceze, Francois Mitterrand, într-un articol publicat de saptamânalul “L Express”.
Raffarin îsi urca în cap salariatii
În acest timp guvernul de dreapta face planuri criticate dur de opinia publica. Potrivit initiativei premierului Raffarin salariatii francezi vor lucra o zi în plus pentru obtinerea fondurilor necesare asistentei persoanelor dependenteÎncepând din 2005, lunea de Pentecote (ziua de luni de dupa duminica Rusaliilor catolice) nu va mai fi libera pentru institutiile de stat iar companiile private vor putea alege o alta zi libera. Încasarile la buget scontate în urma aplicarii acestor masuri se vor ridica, în decursul celor patru ani de proba a “masurii”, sunt estimate la 9 miliarde de euro, bani care vor intra în conturile Casei Nationale de Solidaritate pentru Autonomie (CNSA) Patrick Pelloux, presedintele Asociatiei medicilor din sectiile de urgenta ale spitalelor din Franta,a declarat “nu exista nimic peren în acest plan care ridica mult mai multe întrebari decât certitudinile pe care le ofera” iar Uniunea nationala a asociatiilor de îngrijire si servicii la domiciliu considera ca planul Raffarin a fost rasolit. De asemenea, Secretarul general al Confederatiei Generale a Muncii, Bernard Thibault, nu doreste rediscutarea conventiilor colective, ce ar decurge în mod automat din suprimarea unei zile libere.
Socialistii, comunistii si dreapta în pierdere
Ultimele sondaje date publicitatii la Paris par a indica o detasare daca nu chiar un dispret al francezilor fata de partidele traditionale democratice. 59 la suta dintre francezi au o parere proasta despre presedintele lor, Jacques Chirac, în conditiile în care 57 la suta cer demisia premierului Jean-Pierre Raffarin, iar 27 la suta dintre alegatori ameninta partidele traditionale de stânga ca vor vota cu extrema-stânga trotkista. În acelasi timp, extrema dreapta câstiga teren pe fondul pierderii credibilitatii fortelor de dreapta. Exemplul în acest ultim sens îl constituie Uniunea pentru o Majoritate Populara care depinde înca de sentinta judiciara care planeaza asupra presedintelui lor, Alain Juppe. La stânga,Partidul Socialist si Partidul Comunist Francez par a pierde teren în fata stângei trotkiste. Daca ambele previziuni se vor îndeplini se poate vorbi de o schimbare radicala a scenei politice franceze.
Conform ultimului sondaj, stânga trotkista mizeaza pe 22 procente cu 10 procente mai mult decât partidul comunistilor si cu doua procente peste extrema-dreapta a lui Jean-Marie Le Pen. Şi surprizele nu se opresc aici. Între 25 si 30 la suta dintre muncitorii francezi sunt simpatizanti ai extremei-drepte iar socialistii si comunistii sunt sprijiniti numai de functionarii si sindicalistii din sectorul public nationalizat.Sociologii considera caîn acest moment clasele sociale nu se mai regasesc în partidele traditionale, pe care le acuza ca le-au tradat.
Exista o solutie pentru iesirea din aceasta criza ?, se întreaba analistii de la Paris. Greu de spus. Jacques Attali presupune în articolul din “L Express” ca “partidele democraticevor intra în panica si cum, pentru a supravietui în alegerile europene din iunie 2004, îsi vor însusi temele partidelor de extrema – stânga si dreapta -, unite în jurul ideii ca procesul constructiei europene este cel care se face raspunzator de nenorocirile vremii”. Iar fostul consilier al Mitterand crede ca “alegerile regionale din luna martie vor exprima respingerea Europei iar recurgerea la un referendum pentru adoptarea unei Constitutii “continentale” ar asigura respingerea ei”.
Fara îndoiala, Franta plateste politele unui trecut apropiat confuz în care clasa politica a mimat reformarea societatii. O dreapta divizata incapabila sa formuleze un mesaj unitar. Un partid socialist aflat înca sub socul alegerilor de acum câtiva ani când a ramas fara liderul sau, Lionel Jospin.
Dar anuntata “lectie” franceza nu pare a fi doar un obicei pe malurile Senei ci si alte tari europene. Elvetia este un exemplu recent privind votul de blam dat partidelor traditionale.
Factura la energie si laU.E, alte mari probleme pentru francezi
Franta însa nu si-a epuizat problemele. Înca din anul 2006, Parisul va varsa la bugetul Uniunii Europene mai multi bani decât va primi de la acesta, a dezvaluit cotidianul “Liberation”. Astfel, conform sursei citate, Franta risca sa suporte cea mai mare parte a facturii extinderii. Potrivit scenariilor elaboratede Ministerul de Finante costurile anuale nete vor fi cuprinse între 5,7 miliarde si 6,9 miliarde de euro iar deficitul va fi important. De aceea, Parisul încearca sa convinga forul de la Bruxelles sa schimbe factura francezilor. Daca nu se va întâmpla asa probabil ca aceasta va fi o tema electorala pentru extremele care obtin din ce în ce mai mult sprijin.
Dar exista si alte probleme mult mai apropiate în timp. Electricite de France (EDF) ar putea majora facturile la electricitate cu 50 la suta, scrie “Le Monde”.În octombrie, pretul mediu s-a stabilit la 33,7 euro pentru un MWh de electricitate de baza în comparatie cu 2002 când pretul era23,7 euro/MWh.
În ultimul an, seceta în primul rânda golit barajele franceze. Nivelul lacurilor de acumulare este mai mic cu 20 la suta fata de nivelul care urma sa fie atins în acest sezon, în conditiile în care chiar EDF a fost nevoita sa sisteze activitatea a doua centrale nucleare mai mult ca de obicei, ca masuri de întretinere. Iar când creste electricitatea, cresc si celelalte preturi. Iar când se întâmpla acest lucru cetatenii devin nervosi. Iar partidele populiste câstiga
Publicat în : Politica externa de la numărul 9
