În timp ce ortodocşii au divizat vechea mitropolie a lui Andrei Şaguna, Vaticanul a creat un fel de patriarhie pentru greco-catolicii ardeleni. Cultele religioase din Transilvania se află în plină reformă.
Tonul a fost dat de Biserica Ortodoxă Română, care a decis înfiinţarea unei noi mitropolii la Cluj. Decizia a iritat o parte însemnată a clerului Mitropoliei de la Sibiu. Au urmat schimbări şi în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Acest cult a fost ridicat la rangul de Arhiepiscopie Majoră, primind statutul unei patriarhii. Este cea mai importantă decizie din istoria Bisericii Catolice din România, de la înfiinţarea Mitropoliei de la Blaj, în anul 1853.
Ortodoxia, o istorie recentă la Cluj
În Cluj, ierarhia ortodoxă are o istorie destul de recentă. De la unirea religioasă a românilor din Transilvania cu Biserica Romei, din anul 1700, în zona Clujului, majoritari au fost greco-catolicii. În oraşul propriu-zis, românii erau o minoritate puţin importantă. Prima biserică românească din Cluj a fost ctitorită, în anul 1800, de episcopul greco-catolic Ioan Bob din Blaj, urmaşul unei vechi familii nobiliare româneşti. Prima biserică ortodoxă românească din vechiul oraş a fost ctitorită abia 130 de ani mai târziu. Este vorba de actuala catedrală mitropolitană, zidită din dorinţa Regelui Carol al II-lea. În perioada interbelică, la Cluj a fost înfiinţată o episcopie ortodoxă, deşi numărul credincioşilor din zonă era relativ redus. Situaţia s-a schimbat însă în anul 1948, când autorităţile comuniste au interzis Biserica Greco-Catolică. Întreaga ierarhie a acestui cult a fost aruncată în temniţă, iar credincioşii au fost forţaţi să devină ortodocşi. Cu toate acestea, spune cunoscuta dizidentă anticomunistă Doina Cornea, în Cluj a continuat să existe o activă comunitate greco-catolică clandestină. În anul 1956, de pildă, greco-catolicii au organizat unul dintre cele mai mari proteste anticomuniste. O serie de preoţi au celebrat o liturghie în centrul oraşului, în faţa Bisericii romano-catolice a Piariştilor, iar în predică, preoţii au criticat deschis conducerea comunistă, în faţa miilor de credincioşi uluiţi. Ulterior, toţi preoţii care au celebrat liturghia au fost arestaţi. În anul 1989, Episcopia Ortodoxă a Clujului era condusă de un ierarh care la origine fusese preot greco-catolic, Teofil Herineanu. Acesta încercase să-şi protejeze foştii coreligionari. De pildă, călugărul bazilian Silvestru Augustin Prunduş, conducătorul clandestin al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, fusese angajat pe post de bibliotecar la episcopia ortodoxă.
Miza disputelor – scaunul patriarhal
După moartea lui Teofil Herineanu, în scaunul arhieresc a ajuns una dintre cele mai cunoscute figuri ale ortodoxiei româneşti, Bartolomeu Anania. Este vorba de un fost deţinut politic, arestat în timpul mişcărilor anticomuniste ale studenţilor din Cluj din anul 1946. Bartolomeu Anania era pe atunci student la Medicină. După eliberarea din temniţele comuniste, a renunţat la ideea continuării studiilor de medicină şi a devenit preot. El a fost trimis să-i păstorească pe românii ortodocşi din SUA. După ce a devenit ierarh la Cluj, Bartolomeu Anania a obţinut transformarea eparhiei sale în arhiepiscopie, iar teologii clujeni au început să vorbească tot mai insistent despre transferarea sediului Mitropoliei Transilvaniei de la Sibiu în Cluj-Napoca. După moartea mitropolitului Ardealului, Antonie Plămădeală, Bartolomeu Anania a încercat să-l impună ca mitropolit pe arhiepiscopul din Alba-Iulia, Andrei Andreicuţ. Numai că majoritatea ierarhilor din Sfântul Sinod l-au preferat pe episcopul din Caransebeş, Laurenţiu Streza, pentru postul de mitropolit. Astfel că cei şapte ierarhi ardeleni din nordul mitropoliei, în frunte cu Bartolomeu Anania şi cu Andrei Andreicuţ, au pregătit o contralovitură. Ei au obţinut o decizie a Sfântului Sinod prin care vechea mitropolie ortodoxă din Transilvania, înfiinţată de Andrei Şaguna, era ruptă în două. Sub autoritatea mitropolitului Laurenţiu Streza au mai rămas doar arhiepiscopia Sibiului, condusă nemijlocit de mitropolit, precum şi mica episcopie a Covasnei şi Harghitei, creată mai mult din motive politice şi care are un număr mic de credincioşi. Sub autoritatea noului mitropolit de la Cluj, Bartolomeu Anania, au trecut arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, arhiepiscopia din Alba-Iulia, episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi episcopia Oradei şi Sălajului. Deja se vorbeşte despre înfiinţarea unor noi episcopii. La Braşov ar urma să fie înfiinţată o nouă episcopie, dependentă de Mitropolia din Sibiu. La Târgu-Mureş şi la Satu Mare ar urma să fie înfiinţate eparhii dependente de Mitropolia de la Cluj. De asemenea, unul dintre vicarii arhiepiscopului Andrei Andreicuţ ar urma să primească titlul de episcop ajutător. Bartolomeu Anania are deja doi astfel de episcopi vicari. Miza acestor mişcări este controlul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Fiecare episcop dispune de un vot, iar reprezentanţii noilor eparhii ar putea să decidă numele viitorului patriarh ortodox. Bartolomeu Anania ar putea fi unul dintre candidaţii la tronul patriarhal.
Arhiepiscopul major greco-catolic, la un pas de purpura de cardinal
Biserica Greco-Catolică se află la rândul ei în plină reorganizare. Episcopia Română Unită cu Roma de la Blaj a fost ridicată acum mai mult de un secol şi jumătate la rangul de mitropolie. În timpul celui de-al doilea război mondial, Biserica Greco-Catolică s-a opus în mod deschis fascismului şi comunismului, în contrast cu pasivitatea Bisericii Ortodoxe. De pildă, la Cluj, mulţi evrei au fost salvaţi de episcopul Iuliu Hossu, care le-a oferit certificate false de botez cu ajutorul cărora au scăpat de prigoana pornită de autorităţile horthyste maghiare instalate în Transilvania de Nord după dictatul de la Viena din 1940. În anul 1945, regimul comunist a scos cultul greco-catolic în afara legii. Toţi cei 12 episcopi greco-catolici au fost arestaţi. Şapte dintre ei au murit în temniţele comuniste după ce au refuzat ofertele de a ocupa funcţii importante în ierarhia ortodoxă. Cei şapte episcopi sunt pe cale de a fi canonizaţi de către Papa Benedict al XVI-lea. Printre ei se numără şi episcopul de Cluj Iuliu Hossu, cel care a fost ridicat în clandestinitate la rangul de cardinal. Era primul român din istorie care primea o astfel de demnitate. După căderea comunismului, Biserica Greco-Catolică a ieşit din catacombe, iar vechile episcopii au fost restaurate de Papa Ioan Paul al II-lea. Episcopul Alexandru Todea a fost ales mitropolit al Blajului şi a devenit arhiepiscop, iar apoi a primit purpura de cardinal. Cardinalul Alexandru Todea însă s-a retras de la conducerea Bisericii Greco-Catolice din pricina unui atac cerebral, afecţiune care i-a cauzat apoi moartea. Conducerea Bisericii Române Unite cu Roma a fost preluată de episcopul Maramureşului, Lucian Mureşan, care a devenit astfel noul mitropolit. El a primit în luna decembrie demnitatea de arhiepiscop major, similară celei de patriarh, iar greco-catolicii aşteaptă cu nerăbdare următorul consistoriu de la Roma. Este vorba de o întrunire a înalţilor prelaţi catolici, în care Papa Benedict al XVI-lea ar putea să-i acorde arhiepiscopului major român însemnele demnităţii de cardinal, adică de Principe al Bisericii Catolice. Reorganizarea Bisericii Greco-Catolice va continua probabil cu crearea unor noi mitropolii şi a unor noi episcopii. Deja Consiliul Ierarhilor s-a transformat în Sfântul Sinod al Bisericii Greco-Catolice. Una dintre noile mitropolii ar putea să aibă sediul la Cluj, oraşul cu cei mai mulţi greco-catolici din România. Şi asta cu atât mai mult cu cât episcopia din Cluj este singura eparhie greco-catolică în care se află două reşedinţe episcopale, cea veche din Gherla şi cea din Cluj, creată în anul 1930 de către Papa Pius al XI-lea.(C. P.)
