Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, este unul dintre puţinii demnitari care au început într-adevăr să lupte împotriva corupţiei. Realizarea unui audit profesionist şi independent asupra strategiei anticorupţie din ultimii patru ani a fost una dintre recomandările Uniunii Europene formulate în clauza de salvgardare. Raportul Freedom House indică principalele carenţe ale sistemului judiciar din România.
Analiza Freedom House, organizaţie non-profit – o voce puternică în favoarea democraţiei şi libertăţii în lume – a creat un adevărat cutremur în justiţia românească. Comandat de ministrul Justiţiei, Monica Macovei, unul dintre puţinii demnitari care au început într-adevăr să lupte împotriva corupţiei, Raportul a luat la puricat Strategia Naţională Anticorupţie pentru 2001-2004. Realizarea unui audit profesionist şi independent asupra strategiei anticorupţie din ultimii patru ani a fost una dintre recomandările Uniunii Europene formulate în clauza de salvgardare. Raportul a determinat critici extrem de duredin partea fostei puteri, inclusiv a fostului preşedinte Ion Iliescu,principalii vinovaţi, în opinia Freedom House, de lipsa de independenţă din justiţie. Practic, cele afirmate în raport au declanşat un adevărat scandal în rândul magistraţilor şi au atras chiar acuzaţii potrivit cărora autorii lui au făcut aprecieri fără să cunoască temeinic legile româneşti şi cum funcţionează sistemul juridic din România. Pe de altă parte, au existat voci care au sugerat că alegerea FH ca instituţie auditoare nu este o întâmplare, în condiţiile în care, înainte de a fi numită ministru, Monica Macovei a reprezentat un ONG pentru drepturile omului.
Principalele probleme
Principala carenţă a sistemului judiciar din România, este, potrivit autorilor, faptul că instituţiile “lance” în lupta împotriva corupţiei, Parchetul Naţional Anticorupţie şi Ministerul Public, au fost total subordonate politic fostei guvernări. Astfel că, la întrebarea cât de independent este acest PNA, răspunsul americanilor este extrem de simplu şi de clar: “Au existat în permanenţă îndoieli cu privire la independenţa PNA, mai ales că o agenţie atât de puternică putea fi folosită, sub control politic, ca un instrument împotriva Opoziţiei”. Raportul Freedom House mai conţine de asemenea un lucru despre care s-a vorbit foarte puţin în presă – şeful PNA este fratele deputatului PSD Constantin Amarie. Fundaţia americană recomandă modificarea legii care reglementează funcţionarea PNA pentru a se evita situaţii de acest gen. FH sugerează introducerea conflictului de interese în lege, inclusiv pentru rudele de gradul întâi, dar şi pentru foştii demnitari cu funcţii politice. “Jurnaliştii de investigaţii şi reprezentanţii societăţii civile cu care FH a stat de vorbă sunt extrem de sceptici, iar PNA este perceput ca instituţie care a fost total subordonată politic fostului guvern… În mod clar, PNA a întâmpinat dificultăţi în rezolvarea acuzaţiilor de corupţie în rândul social-democraţilor. Situaţia este asemănătoare şi la Ministerul Public”, se mai spune în raportul care conţine şi un exemplu de anchetă la comandă politică, în speţă cazul RAFO. Autorii raportului menţionează că nu este lipsită de temei ideea că România a întreprins o serie de paşi în combaterea corupţiei, fără a avea însă rezultate notabile în acest sens. Această formulare este echivalentă cu acordarea unei bile negre pentru guvernarea PSD, care a mimat deseori lupta cu marii corupţi, doar de ochii Uniunii Europene.
Cele mai grave concluzii trase de autorii raportului sunt: neutilizarea instrumentelor administrative de combatere a corupţiei, slaba coordonare dintre organismele de control şi Parchet şi lipsa de independenţă politică şi profesională a procurorilor care s-au ocupat de anchetarea cazurilor de corupţie. Astfel, în opinia FH, PNA nu este nici independent, nici eficient. La fel ca tot sistemul juridic românesc. Nici Parchetul General şi nici CSM nu stau mai bine la capitolul independenţă ca PNA. Ambele instituţii au fost la fel de supuse fostei guvernări şi au acţionat la comandă politică. O dovadă vie în acest sens fiind corupţia din sistemul judiciar, care reprezintă una dintre principalele probleme pe care România le are de rezolvat într-un timp extrem de scurt, dacă vrea să devină membră a Uniunii Europene în acest an. Dacă nu, clauza de salvgardare ar putea fi activată, iar integrarea amânată.
Reacţii
Prin comandarea acestui raport, Monica Macovei şi-a îndeplinit angajamentul luat atunci când a acceptat să preia portofoliul Justiţiei. Freedom House este o organizaţie non-guvernamentală, a cărei autoritate este în general greu de contestat. Chiar şi de reprezentanţii Justiţiei române, care, prinşi cu mâţa-n sac la capitolul corupţiei, au făcut un scandal uriaş încercând să se dezvinovăţească. De altfel lor le-a luat mai bine de o săptămână să reacţioneze la criticile formulate în acest document, care de altfel putea fi citit cu uşurinţă şi atenţie în doar câteva ore. Probabil au avut nevoie de timp să se gandească cum să se apere. Inutil însă. Fiecare dintre noi ştie că Justiţia funcţionează prost. Auditul îi da notă mică lui Ioan Amarie. Ceea ce înseamnă că acesta ar trebui înlocuit. De altfel, ministrul Justiţiei i-a cerut deja şefului PNA demisia de onoare şi a acuzat conducerea PNA că se face vinovată de faptul că marile dosare de corupţie au fost soluţionate pe criterii politice.
Ioan Amarie nu numai că a refuzat să demisioneze pentru că este mult prea legat de scaun pentru a face un astfel de gest, dar a şi afirmat că a luptat împotriva corupţiei. Ba, mai mult, el a susţinut că nu are nici un motiv să demisioneze şi că, potrivitlegii,doar preşedintele are dreptul de a schimba din funcţie magistraţii.
Monica Macovei spune însă că se aştepta la astfel de reacţii virulente din partea PNA. “E prima dată când o organizaţie non-profit face o verificare asupra unor instituţii de stat cum sunt Parchetul Naţional Anticorupţie, Parchetul instanţei supreme şi altele. E ceva total neobişnuit în România şi cred că instituţiile de stat, mai ales Parchetele, au o părere proastă despre ONG-uri. Cel mult nu le bagă în seamă şi, dintr-o dată, vine o astfel de organizaţie şi le verifică activitatea. Eu zic că aşa începe reforma, dacă zguduim ceva în sistem. E firesc să fie reacţii”, a conchis ea.
Strategia Naţională Anticorupţie
Imediat după lansarea Raportului Freedom House, Ministerul de Justiţie a pus în discuţie Strategia naţională anticorupţie 2005-2007. Strategia anticorupţie 2005-2007 precizează că MJ vrea întărirea independenţei PNA prin scoaterea instituţiei de sub coordonarea Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Până în iunie 2005, MJ are termen de a revizui cadrul normativ existent în sensul reorganizării Parchetului Naţional Anticorupţie, delimitării competenţei la marea corupţie (materială şi personală), precum şi de a crea un departament, în cadrul PNA, care să coordoneze colaborarea instituţiei cu celelalte unităţi de luptă împotriva corupţiei.
Ministerul Justiţiei intenţionează ca, până în iunie, să modifice şi să completeze Legea PNA în sensul prevederii unor incompatibilităţi speciale şi a unor situaţii de conflicte de interese pentru funcţiile de conducere din PNA.
Totodată, modificările legislative trebuie să stabilească proced uri clare de colaborare între PNA şi toate celelalte structuri cu atribuţii în lupta anticorupţie.
Selectarea procurorilor PNA în urma evaluării performanţelor profesionale ale acestora şi evaluarea necesităţilor de resurse umane şi financiare necesare desfăşurării activităţii PNA pentru perioada 2005-2007 sunt obiective ale Strategiei anticorupţie care trebuie realizate până la sfârşitul acestui an. MJ mai propune ca PNA să întocmească şi să prezinte anual rezultate convingătoare privind combaterea corupţiei la nivel înalt.
Totodată, Strategia anticorupţie vizează reducerea numărului de structuri cu atribuţii în lupta împotriva corupţiei. Astfel, până în decembrie 2005, se va elabora o analiză pentru stabilirea exactă a numărului, redefinirea şi delimitarea clară a atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor publice care în prezent deţin competenţe în domeniile combaterii şi prevenirii corupţiei. Strategia anticorupţie urmăreşte ca, până în decembrie 2006, Parchetul Naţional Anticorupţie să pună la punct o bază de date privind evidenţierea unitară pe categorii de persoane cercetate, trimise în judecată şi condamnate definitiv pentru infracţiuni de corupţie la nivel înalt, durata soluţionării şi cuantumul prejudiciilor, valoarea bunurilor sechestrate şi confiscate pentru acest tip de infracţiuni. Pentru acest proiect este necesară suma de 130.000 de euro.
Strategia naţională anticorupţie urmăreşte ca, până în septembrie 2005, legislaţia să fie modificată în sensul asigurării independenţei procurorului şi aplicarea principiului continuităţii şi în faza de urmărire penală.
Modificările legislative trebuie să urmărească stabilirea unor criterii obiective pentru repartizarea cauzelor către procurori şi restricţionarea posibilităţilor de redistribuire a dosarelor sau de preluare a acestora pe linie ierarhică, doar în cazuri exprese şi limitativ prevăzute de lege. În aceste condiţii, procurorul va avea posibilitatea să conteste la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) măsura de redistribuire a procurorului ierarhic superior, precum şi intervenţia acestuia în timpul desfăşurării urmăririi penale. La rândul ei, instanţa va avea posibilitatea de a controla actele de infirmare adoptate de procurorul ierarhic superior la cererea procurorului care efectuează cercetările în cauză. Modificările legislative vor avea în vedere şi asigurarea controlului efectiv şi nemijlocit al procurorului asupra activităţii de investigare şi cercetare penală efectuată de poliţia judiciară. De asemenea, procurorii care instrumentează cazuri de crimă organizată şi corupţie vor avea acces nelimitat la toate informaţiile necesare pentru derularea anchetei. Aceste modificări legislative trebuie făcute până la anul în primăvară.
Începând cu septembrie 2005, magistraţii vor fi consultaţi, de către membrii unei organizaţii independente, cu privire la percepţia lor asupra independenţei sistemului judiciar.
Strategia naţională anticorupţie mai prevede ca imediat MJ să elaboreze proiectul de modificare şi completare a celor trei legi privind reforma justiţiei. Acest proiect va urmări mai multe aspecte printre care reducerea condiţiilor de vechime pentru promovare, modificarea condiţiilor de pensionare, permanentizarea activităţii membrilor CSM, extinderea avizului CSM pentru cercetarea magistraţilor pentru acte ce intră în atribuţiile de serviciu, eliminarea obligativităţii înfiinţării instanţelor specializate. Astfel, până în iunie, Ministerul Justiţiei trebuie să elaboreze proiectul de lege privind atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă din fondurile publice. De asemenea, Secretariatul General al Guvernului (SGG), în parteneriat cu alte instituţii, trebuie să reglementeze alocarea fondurilor publice pentru publicitate. Până în decembrie 2005, Ministerul Justiţiei, Parchetul Naţional Anticorupţie, împreună cu alte instituţii trebuie să revizuiască reglementările existente privind finanţarea partidelor politice, regimul reducerilor pe care furnizorii de servicii le pot oferi partidelor politice şi candidaţilor, precum şi stimularea transparenţei în administrarea fondurilor de campanie. Acest program trebuie să includă şi asigurarea sancţiunilor pentru nerespectarea reglementărilor privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, pentru situaţiile de folosire a fondurilor publice pentru campanii electorale de către persoanele care deţin funcţii publice, pentru nepublicarea de către partide a rapoartelor de venituri şi cheltuieli şi nerespectarea atribuţiilor legate de validarea mandatelor. Începând din mai 2005, anual şi cu ocazia campaniilor electorale, Curtea de Conturi va elabora şi publica rapoartele de audit privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, iar, din iunie 2006, va monitoriza publicarea listei donatorilor şi a sumelor acordate partidelor politice. Strategia naţională anticorupţie vizează şi revizuirea – până în iunie 2006 – a legislaţiei care restricţionează accesul la informaţiile de interes public (Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, Legea 16/1996 privind Arhivele Naţionale, Legea 51/1991 privind siguranţa naţională, Legea 14/1992 privind Serviciul Român de Informaţii (SRI), Legea 7/1997 privind Serviciul de Informaţii Externe (SIE), Codul Penal). Până în aprilie 2005, MJ trebuie să urmărească modul de implementare a Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică şi a Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. În perioada mai 2005-decembrie 2007, trebuie introduse ghişeele unice în administraţia publică, iar din decembrie 2007 este planificată revizuirea legislaţiei cu privire la funcţionarii publici.
Această revizuire vizează introducerea unor criterii de competenţă pentru evaluarea profesională şi salarizarea corespunzătoare, rotirea personalului din sectoarele vulnerabile la corupţie, consolidarea rolului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici ca agenţie de monitorizare avansată, analiză şi raportare.
