După o lungă perioadă de divergenţe la nivel diplomatic, Republica Moldova şi România au adoptat calea dialogului constructiv. Insuccesul comuniştilor moldoveni la ultimele alegeri parlamentare (din 29 iulie 2009) şi efortul noii conduceri de la Chişinău de a se apropia de Bucureşti şi de Bruxelles au constituit cei mai importanţi factori ce au dus la apariţia acestuia.
În acest context, preşedintele român Traian Băsescu, însoţit de o delegaţie numeroasă de oficialităţi politice de prim nivel, a aterizat dincolo de Prut şi împreună cu preşedintele interimar moldovean Mihai Ghimpu au consfinţit la nivel oficial apropierea dintre cele două state. Ce va urma nu se ştie, mai ales că în 2010 se aşteaptă ca Republica Moldova să mai treacă prin febra electorală, însă recentele demonstraţii moldo- române au arătat cum trebuie să fie cu adevărat relaţiile dintre două state legate de o limbă, respectiv de o istorie mai mult sau mai puţin comună şi totodată au pus bazele unei colaborări avantajoase de care alţi actori politici (din ambele state) ar trebui să ţină cont pe viitor.
O vizită efectuată în contextul unor relaţii moldo- române detensionate
Anul 2009 a trecut, însă în istoria relaţiilor moldo- române a rămas ca un reper, arătând pe de o parte cum e să ajungi la apogeul unor tensiuni diplomatice şi pe de altă parte cum e să redresezi consecinţele acestora. În prima jumătate a anului 2009, conform fostei puteri comuniste, România a reprezentat pentru Republica Moldova principalul inamic al stabilităţii şi suveranităţii sale. În sprijinul unor declaraţii de propagandă ieftină s-au înscris mai multe acţiuni diplomatice nechibzuite precum: expulzarea ambasadorului român din Republica Moldova, acuzarea României de tentativă de lovitură de stat şi impunerea vizelor de călătorie pentru cetăţenii români (în dezacord cu aşteptările europene), care au degradat complet dialogul dintre Chişinău şi Bucureşti. În a doua jumătate a anului 2009, noua putere, formată de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), a restabilit şi chiar a oferit o nouă dimensiune relaţiilor diplomatice cu partea română. Mihai Ghimpu, în calitate de speaker şi de preşedinte interimar al Republicii Moldova, şi-a cerut scuze faţă de comportamentul lipsit de tact diplomatic al fostei conduceri, prim- ministrul Vlad Filat a lucrat de zor la semnarea unui Acord privind micul trafic de la frontieră, părţile moldovene şi române au convenit la deschiderea a trei consulate (unul moldovenesc la Iaşi, două româneşti la Bălţi şi la Cahul), membrii AIE au considerat că a venit timpul tăierii sârmei ghimpate de pe malul Prutului (iniţiativă de apropiere de Uniunea Europeană prin eliminarea unui simbol sovietic sugestiv de apartenenţă la un anume spaţiu politic, cultural şi economic) şi România a primit, după zece luni de interimat, agrementul pentru un nou ambasador la Chişinău.
În acest context diplomatic favorabil Traian Băsescu, însoţit de o delegaţie impunătoare formată din şase miniştri: Vasile Blaga (MAI), Adriean Videanu (MEC), Teodor Baconschi (MAE), Radu Berceanu (MTI), Elena Udrea (MDRT), Cătălin Predoiu (MJ), dar şi de demnitari de rang inferior ca Eugen Tomac, secretar de stat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, şi Constantin Simirad, preşedintele CJ Iaşi, Viorel- Richard Badea, senator PDL şi Tudor Panţâru, deputat PSD, a aterizat pe 27 ianuarie la Chişinău, fiind întâlnit cu tradiţionalul covor roşu, pâine, sare, vin şi strângeri sincere de mâini.
Demonstraţia de la aeroport a reprezentat doar prologul unei întâlniri călduroase, preşedintele român având o gazdă excelentă în omologul său interimar moldovean, numeroase discuţii cu liderii politici importanţi de la Chişinău, un program încărcat în care a străbătut o jumătate de ţară, vizitând monumentele şi mormintele unor personaje şi eroi de referinţă pentru istoria celor două state, iar în acest cadru destins nu au lipsit, bineînţeles, celebrele gafe, lacrimi şi băi de mulţime băsesciene.
De remarcat că niciodată, pe parcursul celor patru deplasări anterioare la Chişinău, rezidentul de la Cotroceni nu s-a înconjurat cu o delegaţie atât de numeroasă, iar atmosfera nu a fost atât de relaxată, ceea ce l-a făcut pe Vlad Filat să-i spună lui Traian Băsescu că este pentru prima oară când şeful statului român vine în vizită în Republica Moldova şi este primit “aşa cum trebuie”.
Mesajele lui Băsescu
La Chişinău Traian Băsescu s-a comportat aidoma unui frate mai mare, transmiţând mesaje populiste, oferind sfaturi tinerei generaţii basarabene şi lămurind unele aspecte ce mai frământă o parte a eşichierului politic moldovenesc. Practic, el şi-a afirmat încă o dată susţinerea faţă de năzuinţele majorităţii populaţiei din partea stângă a Prutului.
Primul mesaj Băsescu l-a transmis încă pe 20 ianuarie a.c. la întâlnirea cu ambasadorii acreditaţi la Bucureşti, declarând că integrarea Republicii Moldova în UE reprezintă proiectul său “de suflet”. Peste o săptămână, la Chişinău, şi-a reiterat poziţia, felicitând partea moldoveană pentru începerea negocierilor în vederea semnării unui acord de asociere cu UE şi oferind asigurări că va “urmări atent demersul negocierilor”.
Tot la Chişinău Băsescu a transmis un al doilea mesaj şi anume că “România a decis să acorde un sprijin financiar nerambursabil pentru Republica Moldova, derulabil în patru ani, 2010-2013, de 100 de milioane de euro, bani care pot fi alocaţi în patru tranşe anuale, câte 25 de milioane fiecare, destinaţi proiectelor de infrastructură în educaţie, modernizarea şcolilor, cu precădere, şi proiecte de infrastructură de importanţă locală, la nivel de administraţii locale”.
Un al treilea mesaj s-a referit la cetăţenia română pentru basarabeni. Preşedintele român a admis că efortul legislativ va fi completat de un cadru funcţional ce va trebui să eficientizeze procesul redobândirii acesteia. De precizat că la două zile de la afirmaţia sa executivul a adoptat prin ordonanţă de urgenţă înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie cu sediul la Bucureşti şi cu cinci unităţi la nivelul ţării: Iaşi, Galaţi, Suceava, Cluj, Timişoara.
Un al patrulea mesaj a fost adresat tinerei generaţii, promiţând majorarea numărului burselor de studii în România de la 3.400 în prezent la 5.000 în 2011 şi îndemnând-o să îndure sacrificiile ce însoţesc demersul de aderare la UE.
Şi nu în ultimul rând Băsescu s-a referit la Tratatul politic de bază şi la Tratatul de frontieră (idei ale fostei conduceri comuniste), precizând că “nu va semna niciodată un tratat care să redefinească frontiera dintre România şi Republica Moldova”, fiindcă, potrivit unei idei enunţate mai demult, Bucureştiul a recunoscut graniţele Republicii Moldova moştenite de la Uniunea Sovietică şi nu vrea ca printr-o nouă semnătură să se transforme într-un “partener al lui Ribbentrop şi al lui Molotov”.
Proiecte comune
Însă mesajele populiste şi aspectele politice sensibile nu sunt adeseori de prea mare ajutor. În realitate, cele mai relevante pentru o bună calitate şi o strânsă solidaritate a relaţiilor bilaterale sunt proiectele comune. În acest sens, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, cu câteva zile înainte de vizita lui Traian Băsescu, afirma la Iaşi că “idealul unităţii naţionale” în prezent se poate înfăptui prin conducte de gaz, reţele electrice, o linie de cale ferată cu ecartament european între cele două maluri ale Prutului şi investiţii directe. Aşa se explică de ce preşedintele român a fost însoţit de cei mai importanţi miniştri ai premierului Emil Boc. Sarcina lor şi a partenerilor moldoveni a fost să discute pe marginea unor proiecte de infrastructură comună (conectarea reţelelor energetice, electrice şi a căilor ferate), să reia colaborarea în domeniul educaţiei şi să devină mai activi în cheltuirea celor 130 de milioane de euro acordate de UE pentru proiecte comune România- Republica Moldova- Ucraina. Astfel, se prefigurează un parteneriat româno- moldovenesc, al cărui obiectiv a fost anunţat chiar de liderul român, “apropierea şi integrarea în UE” a Republicii Moldova.
În concluzie se poate spune că noua dimensiune a relaţiilor moldo- române a demarat pe un trend pozitiv, încrezător pentru unii şi îngrijorător pentru alţii, dar necesar indiferent de asperităţi şi situaţii politice.
