Lia Roberts: “România este o democraţie încă în leagăn şi ca orice copil mic, mai plânge, mai cade, se ridică iar face câţiva paşi, se mai leagănă, cade din nou, dar în final progresează. După cum ştim cu toţii, în România, a fost un regim totalitar de cea mai pură speţă. Nu a existat opoziţie, nu a existat un “curent subteran” politic de nici un fel. În condiţiile acestea “libertatea” a suprins poporul şi chiar pe politicieni.”
În primul rând, doamnă Lia Roberts o întrebare firească mai ales pentru publicul român: Cine sunteţi ?
Intrebare scurtă cu răspuns lung, domnule Bădin. Sunt o româncă autotransplantată la Las Vegas la sfârşitul anilor ’70 (de curând s-au împlinit 24 de ani de când mă aflu pe meleagurile acestea) şi care nu a uitat în nici un chip ţara din care a plecat. Am terminat Facultatea de Geologie tehnică de la Institutului de Petrol, Gaze şi Geologie promoţia 1972 la care tatăl meu, Dumitru Sandu, funcţiona ca profesor. Am fost repartizată şi am lucrat timp de şapte ani, până când am plecat din ţară, în cadrul colectivului de Geotehnică condus de domnul Frăţilă (care a fost un şef extraordinar pentru noi toţi) care a ţinut iniţial de IPROMIN şi apoi de diferite instituţii din ţară. În 1979, m-am căsătorit cu Arthur Arnold, cetăţean american, şi am plecat împreună cu fiul meu din prima căsătorie, George, care atunci avea 10 ani.
Trebuie să vă spun că sosirea mea în Statele Unite a fost spectaculoasă, am fost întâmpinaţi de soţul meu la Los Angeles, după o călătorie la clasa întâi şi o noapte petrecută la Londra, într-unul din cele mai luxoase hoteluri. America mi s-a dezvăluit în toată splendoarea ei în lunile şi apoi anii care au urmat. După ce am ajuns la Las Vegas (unde era o temperatură de peste 50 de grade, în august), am fost surprinsă că nu există, practic, trafic pietonal, distanţele fiind foarte lungi, căldurile foarte mari. Oraşul are doar 300.000 de locuitori şi este plasat într-o vale, în Munţii Stîncoşi (numiţi astfel pentru că nu au nici un fel de vegetaţie). În schimb, hotelurile erau de un fast neobişnuit, toate localurile publice (bănci, restaurante, magazine de orice fel) şi locuinţele erau de un confort imposibil de imaginat la acea dată, pentru mine, proaspăt venită din România! Am fost prezentată prietenilor soţului meu care ştiau deja de mult despre mine din spusele lui şi din poze.Am cunoscut o mulţime de lume şi am fost prezentată senatorului Laxalt (care a avut cuvântul cel mai greu de spus în intervenţia pentru venirea mea în America, fapt pentru care îl consider “părintele” meu american). Nu mi-a trebuit mult să realizez că politica este cea care decide totul în lume, aşa după cum, de altfel, ştiam deja foarte bine, venind din România unde totul era doar politică. Am început să lucrez voluntar la campania electorală a unui congresmen care candida pentru senatul SUA. Am început de la “zero” înmânând pliante electorale, mergând din casă în casă şi solicitând voturi. Bineînţeles că vorbeam foare bine limba engleză încă înainte de plecarea din ţară. Aşa au trecut anii şi mi-am continuat implicarea în politică până când, şase ani mai târziu, am fost numită şefa campaniei electorale a (acum) senatorului Symms pentru regiunea în care locuiam. A câştigat, din nou, bineînţeles.
Anii au trecut din nou şi din aproape în aproape am devenit preşedinta unuia dintre cluburile femeilor republicane, apoi vice preşedinta federaţiei statului Nevada apoi preşedinta acesteia.
În tot acest timp am continuat munca politică în cadrul numeroaselor campanii electorale, încât pot să spun că am contribuit nu numai material, dar cu ore nenumărate de muncă voluntară la diversele campanii electorale, de la judecători până la preşedintele Statelor Unite.
Toată perioada aceasta de 24 de ani cuprinde numai şi numai voluntariat prestat în cadrul Partidului Republican şi a diferitelor cauze caritabile şi sociale în comunitatea noastră din Las Vegas şi în statul Nevada. Am primit sute şi sute de scrisori de recunoştinţă din partea preşedintilor Statelor Unite, senatorilor, congresmanilor şi a tuturor acelora pe carei-am ajutat dezinteresat în toţi aceşti ani. Astfel, am prieteni în ambele partide politice, deoarece fiind un stat cu o populaţie relativ mică (2,1 milioane de locuitori) pe un teritoriu cât România şi Ungaria la un loc (cu majoritatea masată în sud, în jurul Las Vegasului, 1,6 milioane, mare diferenţă de la 300.000 acum 24 de ani!), ajungem să ne cunoaştem şi să ne spunem pe numele mic, ne cunoaştem foarte bine şi prieteniile se încheagă indiferent de partidele politice din care facem parte. Dar când este vorba de politică şi de luptele pentru putere, imediat se produce separaţia şi fiecare trece de partea partidului său…
Ascensiunea în politică nu are nici o legătură cu faptul că sunt femeie şi imigrantă
Stimată Doamna Roberts, aţi fost aleasă recent în fruntea Partidului Republican din statul Nevada. Ca emigrantă şi mai ales ca femeie v-a fost greu să ajungeţi într-o funcţie politică importantă ?
Într-adevăr, am fost aleasăpreşedinte al Partidului Republican din statul Nevada. America ESTE ţara imigranţilor, faptul că unii mai au accent nu înseamnă nimic, valoarea, capacitatea individului de a produce şi a se remarca pe orice tărâm, inclusiv politic, determină locul acestuia în rândurile societăţii în general şi în schema politică în cazul de faţă. Privind înapoi, nu văd nici o diferenţă între ascensiunea mea în cadrul partidului şi cea a unui bărbat, nu văd nici o diferenţă în faptul că eu sunt la origine o imigrantă. America este o ţară a imigranţilor, aceştia sunt coloana ei vertebrală şi creierul ţării acesteia. Încrederea şi curajul de a progresa sunt în noi înşine şi nu în cei din afara noastră.
Dacă ar fi să caracterizaţi viaţa politică americană care credeţi că sunt calităţile care definesc un politician ?
America este o ţară de excepţie când este vorbă de politică şi poate şi din alte considerente, cu siguranţă. Am prieteni care provin din toate colţurile lumii, de toate culorile posibile şi în toate nuanţele, din toate clasele sociale. Niciodată nu îi privesc prin această prismă, valoarea unei fiinţe umane constă în ceea ce este ea cu adevărat şi nu în clasa socială din care provine, nu în funcţie de culoare pielii şi nu după câtă şcoală a făcut(în opinia mea bunul simţ nu are clasă socială). Politicienii pot proveni de oriunde, calitatea lor este în funcţie de calitatea fiinţei umane pe care o poartă în el sau ea, aşadar a defini un politician este practic imposibil.
Dacă românii sunt dezbinaţi uneori este pentru că nu au un teritoriu comun pe care să se adune şi să-şi exprime ideile
În afară de funcţia din cadrul Partidului Republican sunteţi si consul onorific al României la Las Vegas şi susţinătoarea principală a societăţii “Doina” a românilor din Nevada. Cred că vă e cunoscută foarte bine afirmaţia că emigranţii români ar fi dezbinaţi. Dumneavoastră ce părere aveţi ?
Funcţia de consul onorific am primit-o în urma faptului că sunt foarte bine conectată atât în plan politic cât şi în plan social. Relaţiile de prietenie merg departe în timp, şi 24 de ani sunt un timp considerabil aici, în Nevada. Am ştiut că sunt mulţi români în acest stat, am ştiut că sunt răsfiraţi şi de aceea am considerat că atât cât timpul îmi permite voi crea o organizaţie care să încerce să-i aducă la un loc pentru diferite activităţi. Aşa s-a “născut” DOINA care este în al 4-lea an de existenţă. Deşi o organizaţie tânără, am realizat multe în acest timp scurt. Cel mai important lucru, însă, pe care doresc să-l realizez, este acela de a oferi comunităţii diverse activităţi care să conservelimba, cultura şi tradiţiile României din care am plecat, dar în acelaşi timp să promovam în această ţară imaginea Romîniei, s-o facem cunoscută şi să incităm curiozitatea şi interesul prietenilor noştri americani. Numai cunoscându-se două popoare pot să se înţeleagă mai bine, să se aprecieze şi să închege prietenii care să tranziteze mai multe planuri. Tot în acest scop, eu sunt cea care am cumpărat pământul şi l-am donat bisericii Sf. Gheorghe pentru ca să construim lăcaşul nostru de rugăciune, să ne adunăm şi să ne continuăm tradiţiile ţării din care provenim, ceea ce este în total acord cu ideile şi practica tuturor imigranţilor din America. Dacă românii sunt dezbinaţi uneori este pentru că nu au un teritoriu comun pe care să se adune şi să-şi exprime ideile. Este nevoie de o forţă comună, de un obiectiv comun, de o cauză comună care să-i adune la un loc nu fizic ci psihologic ca unitate de masă.
Datorită funcţiilor dvs. nu vă puteţi pronunţa asupra chestiunilor interne din România. Totuşi aş vrea să vă întreb, ca o cunoscătoare a realităţilor americane şi româneşti, ce credeţi că lipseşte României pentru a deveni o democraţie în adevăratul sens al cuvântului ?
România este o democraţie încă în leagăn şi ca orice copil mic, mai plânge, mai cade, se ridică iar face câţiva paşi, se mai leagană, cade din nou, dar în final progresează. După cum ştim cu toţii, în România, a fost un regim totalitar de cea mai pură speţă. Nu a existat opoziţie, nu a existat un “curent subteran” politic de nici un fel. În condiţiile acestea “libertatea” a suprins poporul şi chiar pe politicieni. S-au găsit, cu toţii, în mijocul unui neant unde nu mai era nimeni care să le spună ce să facă, nu mai dădea nimeni nimănui cu linguriţa şi nimeni nu mai ocrotea pe nimeni… În ultimii 13 ani, România a “crescut”, s-a ridicat pe picioare, dar este încă precum un copil la pubertate, încă este în căutare, în căutarea unei soluţii care să i se potrivească pe toate planurile. Faptul că a fost invitată în NATO este o realizare fantastică, astfel i se dă recunoaşterea de care avea nevoie, i se dă validarea întregului efort de-a lungul acestor ani de libertate când nu a dormit, ci a luptat din răsputeri să ajungă din urmă ţări care au avut ajutoare imense din afara graniţelor. Mândria mare a întregului popor român, este aceea că fiecare cetăţean a contribuit în felul lui unic, de cele mai multe ori fără să ştie măcar, doar făcându-şi datoria de a munci. Întregul popor român este înfăptuitorul acestui deziderat care pune întreaga ţară într-o poziţie superioară celeia din trecut şi exact acolo unde merită sa fie. Este nevoie ca printr-un efort continuu şi susţinut la acelaşi nivel, poate chiar şi mai înalt, poate uneori cu sacrificii, punând binele personal pe planul doi sau trei, fiecare să contribuie la acest nou deziderat, care să fie binele tuturor şi în final binele fiecăruia.
Românii pot învăţă din comportamentul americanilor de după 11 septembrie
SUA se află într-un moment delicat datorită atentatelor de la 11 septembrie. Totuşi, americanii au dovedit că au putut trece peste această tragedie. Sunt altfel americanii în comparaţie cu românii ?
Statele Unite au trecut prin cele mai tragice momente din istoria lor, când au fost atacate mişeleşte de terorişti pentru o ideologie greu de priceput. Ca întotdeauna acest popor s-a unit într-un front comun în jurul preşedintelui care a acţionat rapid şi la cel mai înalt nivel de competenţă. Patriotismul a atins un nivel extraordinar. Aici cred că poporul român are ceva de învăţat: toleranţa în zilele de pace, în timpurile bune, şi unitatea în timpuri de restrişte şi de grele încercări.
