E de ajuns să “aruncăm” o privire asupra Chinei, această ţară enormă, şi ne vom convinge că poporul chinez şi elita sa politică şi economică culeg acum roadele reformelor lansate, cu mai bine de 20 de ani în urmă, de Deng Xiaoping: bulevardele largi, pe care trec în viteză ultimele modele de maşini europene şi japoneze, sunt mărginite de construcţii îndrăzneţe – prin arhitectură şi dimensiuni – din beton şi sticlă, care rivalizează cu cele din Singapore şi Hong-Kong. Bicicletele şi ricşele – mijloace de transport tradiţionale în trecut – au ajuns acum obiecte exotice, care dau culoare unei ţări aflate într-un plin take-off economic. De asemenea, tunicile ŕ la Mao sunt şi ele de domeniul trecutului, iar reclamele în limba engleză şi restaurantele de tip McDonald’s au devenit prezenţe obişnuite, despre care nici nu putea fi vorba cu 30 de ani în urmă. Din acest unghi de vedere, nu e nici o deosebire între chinezi şi cei din lumea “nechineză”. Singura: modul chinezilor de a socoti banii şi calităţile lor de negustori.
Să învăţăm din experienţa chineză
Adjunctul preşedintelului Băncii Centrale Ruse, Viktor Melnikov, declara că “suntem, pur şi simplu, condamnaţi la cea mai strânsă colaborare cu China în toate domeniile de importanţă vitală”. De aceea, Rusia priveşte pe mai dinamicul său vecin de la sud cu încântare şi precauţie. Încântare faţă de reuşita modelului de capitalism chinez, şi nu puţine sunt vocile de pe eşichierul politic rus care susţin că modelul propus de “fraţii chinezi” este cel mai potrivit pentru Rusia şi realităţile sale interne. Precauţie pentru că presiunea demografică şi economică exercitată de China la graniţa sudică a Rusiei este foarte mare. Îngrijorarea politicienilor ruşi este, oarecum, de înţeles dacă ţinem cont că zonele de dincolo de Urali (şi avem în vedere aici Siberia) sunt slab populate şi puţin dezvoltate economic, ele devenind foarte atractive şi permisive, totodată, pentru o ţară cu o dinamică demografică şi economică ridicată. Chiar dacă economia Rusiei va funcţiona la parametrii doriţi şi stabiliţi de preşedintele Putin, tot nu vor putea fi atinse performanţele Chinei. “În ultimii 20 de ani, China a depăşit în multe privinţe Rusia – susţine directorul adjunct al Institutului pentru Orientul Îndepărtat al Academiei Ruse de Ştiinţe, Andrei Ostrovski. Dacă în 1989, PIB-ul Chinei reprezenta 60% dinindicatorii URSS, în 2003 raportul s-a inversat şi cu fiecare an care trece distanţa dintre cele două ţări în materie economică se măreşte, aceasta, evident, în detrimentul Rusiei. O explicaţie ar fi că reformele care i-au conferit economiei chineze un caracter de piaţă au fost mult mai consecvente şi mai chibzuite decât cele din Rusia. De exemplu, reforma sistemului de proprietate a fost realizată sub deviza “Nu în locul, ci laolată”, aşadar, China nu a privatizat în masă toate întreprinderile, proprietatea privată coexistând cu cea de stat (prezentă, în special, în domeniile strategice). Chiar şi în aceste sfere de activitate prezenţa capitalului privat a fost activ încurajată. Numai în 2004, au fost înregistrate 500 de unităţi de producţie cu capital străin, a căror cifră de afaceri se ridică la 0,5 trilioane de dolari. O a doua explicaţie este că în China încă se menţine un control riguros al statului asupra întreprinderilor cu capital străin. În fine, în China liberalizarea preţurilor s-a făcut treptat, în ţară existând trei feluri de preţuri pentru diferite mărfuri şi servicii: preţuri fixe de stat, preţuri libere şi preţuri fluctuante. Din acest motiv, chiar în cele mai dificile momente, inflaţia în China nu a depăşit 20% pe an, în timp ce în Rusia, în 1992, era de 200%.
Schimbul comercial cu Rusia a crescut în ultimii ani cu 20%, atingând anul trecut cifra de 20 miliarde de dolari. Boris Titov, preşedintele Consiliului de afaceri ruso-chinez, declara, la sfârşitul anului trecut, că relaţiile politice dintre cele două ţări sunt mult mai dezvoltate decât cele economice, mai ales dacă ele sunt analizate prin comparaţie cu relaţiile economice pe care le are China cu Japonia, SUA sau UE. Cu fiecare dintre aceşti coloşi economici, China are schimburi comerciale în valoare de 100 miliarde de dolari anual. Nivelul scăzut al balanţei comerciale ruso-chineze se datorează, în special, lipsei unor proiecte comune de investiţii. China, care în ultimii 15 ani a depăşit cu mult Rusia din punctul de vedere al creşterii economice, este interesată, mai ales, de cooperarea în domeniul construcţiei de avioane, cercetării cosmice, construcţiilor de maşini şi energiei electrice. În ceea ce priveşte Rusia, structura exportului său către RP Chineză are la bază, cu precădere, materiile prime.
Condamnaţi la colaborarea cu China
În ceea ce priveşte atragerea investiţiilor străine, politica promovată de China a fost mult mai înţeleaptă: scutirea de impozite pe o perioadă de câţiva ani a întreprinderilor cu capital străin, crearea de zone speciale etc. Urmarea a fost că, în ceea ce priveşte investiţiile de capital, China a depăşit Rusia de 25 de ori. A mai face ceva pentru a-şi ajunge din urmă vecinul este pentru Rusia foarte greu, iar în unele domenii, prea târziu. Spre deosebire de reformatorii chinezi, se pare că cei ruşi au avut ca obiectiv principal nu atât crearea unei economii de piaţă viabile, cât să facă imposibilă o “reîntoarcere” a Rusiei din drumul său spre capitalism. Mai mult, este de domeniul evidenţei că secolul al XXI-lea va fi secolul Chinei, iar Rusiei îi va fi destul de greu să “coabiteze” cu mai numerosul său vecin cu un ritm de dezvoltare foarte rapid.
Deocamdată, mediile de afaceri ruseşti se arată a fi destul de optimiste, în pofida realităţii existente. China, pe lângă ţara cu cel mai ridicat ritm de creştere economică, este cea mai atractivă piaţă pentru ţiţei şi produsele sale derivate şi a doua piaţă de desfacere – după India – pentru industria de armament rusă. “Chinezii sunt interesaţi în cooperarea pe proiecte mari strategice şi propun Rusiei să-şi sporească exportul de maşini şi utilaje”, afirmă Boris Titov. “La rândul lor – a continuat el – ei ne propun livrarea de tehnică agricolă, care este unică în felul ei, din punctul de vedere al raportului preţ/calitate. În special, partea chineză a propus Rusiei crearea unei întreprinderi pentru producerea de avioane mediu curier, necesarul Chinei fiind de 1500 de aparate”. Interesată fiind în obţinerea independenţei (până acum, erau importate avioane de tip Boeing), China a decis că este mai profitabil să-şi dezvolte o industrie aeronautică proprie. Până când Rusia va oferi un răspuns privind cooperarea cu China în acest domeniu, conducerea de la Beijing a creat o întreprindere, împreună cu concernul brazilian Embraer, care fabrică avioane cu rază scurtă de acţiune şi care au propulsoare cu elice.
Un alt domeniu de care China este interesată este cucerirea spaţiului. Aici, fără sprijinul Rusiei, şansele de reuşită sunt puţin probabile, dacă ţinem cont că obiectivele liderilor chinezi sunt trimiterea unui cosmonaut chinez pe Lună. Şi pentru Rusia o astfel de colaborare ar fi utilă. Iar vicepreşedintele Băncii Centrale, Viktor Melnikov, afirmă că “noi (Rusia – n.n.) ar trebuie să ne opunem (din punct de vedere economic – n.n.) SUA şi Europei, dacă ne-am uni forţele cu China”. Însă o astfel de alianţă e dificil de realizat pentru că, spune Melnikov, “dacă China în ultimii 20 de ani a demonstrat lumii capacitatea de a-şi apăra interesele naţionale, Rusia, dimpotrivă, a făcut dovada deplinei sale incapacităţi în această problemă. De aceea, relaţia economică cu China să nu se rezume pentru noi doar la exportul de creiere, de tehnologie şi materii prime, cinovnicii ruşi trebuie mai întâi să înveţe de la colegii lor chinezi să-şi apere interesele propriei ţări”.
Atu-ul chinez
Uitându-se cu un ochi la mai dinamicul său vecin şi cu celălalt la ce se întâmplă dincolo de graniţele sale de la vest şi sud-est, Vladimir Putin a ajuns la concluzia că de la factorul chinez nu numai că se poate învăţa, ci, mai ales, că el poate fi Rusiei de mare ajutor. În ultimele două luni, Vestul s-a concentrat foarte mult pe evenimentele din Ucraina, fapt care a sporit şi mai mult angoasele ruşilor legate de “încercuirea” ţării lor. Din acest motiv, nu e nici o îndoială că liderul de la Kremlin va face totul pentru a avea o relaţie foarte bună cu China. Dacă Statele Unite, realmente, vor dori să izoleze Rusia şi să-şi extindă influenţa sa de la Atlantic până în Irak, via Caucaz, cartea chineză se va dovedi asul din mâneca preşedintelui Putin.
Ultimele demersuri ale liderului de la Kremlin vin să întărească opiniile noastre. Cu prilejul vizitei lui Vladimir Putin, din octombrie 2004, în China, s-a pus capăt, în sfârşit, vechiului diferend teritorial ruso-chinez. Cu acel prilej, a fost anunţată pentru a doua jumătate a anului viitor desfăşurarea, pe teritoriul Chinei, de manevre militare comune, care, potrivit expertului german pe probleme ruseşti, Pavel Felgenhauer, reprezintă un “gest bine gândit, cu scopul de a demonstra Occidentului că Rusia poate avea şi alţi aliaţi”. China reprezintă, aşa cum am mai afirmat mai sus, de mulţi ani, unul dintre cei mai importanţi clienţi în materie de armament ai Rusiei, valoarea tranzacţiilor în domeniu ridicându-se la peste 2 miliarde de dolari (2004), prognozele pentru anul acesta indicând o cifră de 5-6 miliarde de dolari.
Petrolul, unul din vectorii politicii externe ruse, este şi el folosit pentru dezvoltarea şi consolidarea relaţiei cu China. Deşi beneficiarul cel mai important al viitoarei magistrale petroliere – din Siberia de Est şi până la Oceanul Atlantic – pentru care s-au “bătut” China şi Japonia este cea din urmă, liderul de la Kremlin a decis să îndulcească amarul chinezilor, sporind exportul de petrol către China: de la 6 milioane (în 2004) la 10 milioane de tone (în 2005) şi, respectiv, 15 milioane (în 2006). Mai mult, pe 30 decembrie 2004, prietenii chinezi au mai primit un “premiu de consolare”: 20% din activele viitoarei companii petroliere de stat, care a achiziţionat cea mai productivă unitate a fostului gigant petrolier YUKOS, Yuganskneftegaz, “pot fi vândute” – a afirmat ministrul Energiei, Viktor Hristenko, Companiei petroliere de stat chineze. Convorbirile pe această temă aproape că s-au sfârşit, ceea ce l-a făcut pe preşedintele Uniunii industriaşilor şi întreprinzătorilor ruşi, Arkadi Volski, să afirme că “acum Moscova poate afirma şi ea că importantă nu e culoarea pisicii, ci ca ea să prindă şoareci”. După părerea noastră, în spatele acestui demers rus nu se află numai un act de oportunitate economică.
Preşedintele Putin a afirmat anul trecut, în mesajul său inaugural în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, rus că Rusia are în materie de politică externă două priorităţi: relaţia cu Occidentul şi cea cu fostele republici sovietice. Dacă însă pe aceste două direcţii vor apărea probleme, Rusia poate miza pe o relaţie solidă, în plan militar şi economic, cu China, fapt care ar putea conferi politicii externe ruse o marjă mai largă de manevră. Iar aceasta ar putea fi o explicaţie a mâinii pe care Vladimir Putin a întins-o spre China.
