Nu este pentru prima când, în paginile revistei “Cadran Politic” a fost abordată problema crizei demografice pe care o traversează Rusia, după destrămarea fostei URSS, în 1991. Se pare că în ultima vreme, factorii de decizie de la Moscova s-au concentrat mai mult asupra acestei probleme, iar rezultatele – chiar dacă timide – s-au făcut simţite şi sunt dătătoare de speranţă.
Autorităţile încep să fie preocupate
Recent, primului ministru, Mihail Fradkov, i-a fost prezentat un amplu raport privind consecinţele socio-economice ale crizei demografice din Rusia. Dacă până nu demult, despre problema demografică – cu toate implicaţiile ei – se discuta, în special, doar în cercurile ştiinţifice, în ultimii doi ani, ea a început să-i preocupe, din ce în ce mai mult, şi pe oficialii ruşi de la toate nivelurile, în pofida faptului că aceştia nu au întreprins măsuri concrete pentru rezolvarea ei. O dovadă în acest sens o constituie faptul că, însuşi preşedintele Putin, în cadrul mesajului său anual, a acordat un amplu spaţiu problemei demografice, considerând-o – alături de creşterea nivelului de trai al populaţiei şi de dublarea Produsului Intern Brut al Rusiei, până la sfârşitul celui de-al doilea mandat al său – o prioritate a programului de guvernare. De aceea, în opinia noastră, documentul care s-a aflat pe masa de lucru a primului ministru rus reprezintă nu numai o primă cercetare aprofundată, care prezintă situaţia demografică deloc îmbucurătoare a Rusiei şi cauzele acesteia, ci şi măsuri concrete de finanţare în vederea îmbunătăţirii situaţiei. Ceea ce reiese foarte clar din document este faptul că investiţiile necesare pentru a stopa criza demografică şi pentru a ieşi din perimetrul ei sunt mult mai mici în comparaţie cu pierderile – de ordin financiar – pe care Rusia le suportă ca urmare a procesului de depopulare.
O populaţie îmbătrânită
Începând cu anii ’60, ai secolului trecut, populaţia Rusiei a încetat să mai crească. Anual, Rusia pierde circa 750.000 de oameni, realitate care i-a condus pe specialiştii în demografie la concluzia că, la fiecare 50 de ani, numărul populaţiei băştinaşe se va diminua cu 30%. Pe marginea acestei realităţi, Leonid Râbakov, cercetător ştiinţific principal la Institutul de cercetări sociale şi politice al Academiei Ruse de Ştiinţă, afirmă că “în pofida Ťmini-boomuluiť demografic, sesizabil în ultimii ani, nu se poate afirma că el reprezintă un început de schimbare a tendinţei demografice negative existente. Mai ales că rata mortalităţii nu a scăzut, iar în privinţa migraţiei Ťsoldulť este pe 0”. Actuala tendinţă de creştere a populaţiei are la bază, mai degrabă, cauze structurale, altfel spus este rezultatul faptului că generaţia mai numeroasă a anilor ’80 a ajuns la vârsta maturităţii reproducătoare. Cu toate acestea, coeficientul de natalitate a rămas la un nivel foarte mic, de 1,3. Prognozele realizate pe baza aceleiaşi scheme nu sunt deloc îmbucurătoare: o dată cu atingerea vârstei maturităţii de către generaţia anilor ’90 (mult mai redusă numeric), va avea loc o scădere drastică a natalităţii. În plus, scăderea populaţiei va fi însoţită de un proces sistematic de îmbătrânire a acesteia, fapt care va duce la sporirea numărului cetăţenilor cu capacitate de muncă redusă. “În condiţiile menţinerii actualelor tendinţe demografice, Rusia va pierde, în perioada 2006-2018, circa 10 milioane de oameni apţi de muncă”, afirmă specialistul rus.
Un raport edificator
Până aici nu este vorba despre nici un element de noutate deoarece, încă din anii ’60, specialiştii au prevăzut criza şi amploarea ei. Problema era că atunci, în perioada sovietică, demografii nu prea erau ascultaţi. Astăzi, când se pare că criza a atins un punct maxim, se pare că vocile lor sunt din ce în ce mai ascultate. Atât la nivelul comisiilor parlamentare, cât şi în plenul Dumei de Stat sau a Consiliului Federaţiei, specialiştii în demografie au început să devină prezenţe constante, fiind invitaţi pentru consultări şi pentru elaborarea de strategii în vederea depăşirii şi rezolvării crizei. Chiar dacă în 2001 a fost adoptat un document intitulat Concepţia cu privire la dezvoltarea demografică a Rusiei până în 2015, până acum nu au fost adoptate măsuri concrete în această direcţie. Din analiza documentului reiese faptul că autorităţile ruse şi-au propus ca, anual, să acorde un procent însemnat din Produsul Intern Brut al Rusiei pentru susţinerea unei politici demografice, însă, până în prezent, prevederile documentului nu au putut fi transpuse în viaţă deoarece nu au fost prevăzute surse de finanţare concretă pentru realizarea lor.
Neajunsurile privind forţa de muncă au început să reprezinte, mai ales în provincie, un motiv de îngrijorare nu numai pentru oamenii de ştiinţă, ci şi pentru marii întreprinzători: “Întreprinzătorii care fac afaceri în domeniul industriei prelucrătoare (statisticile indică un decalaj destul de important între oferta de locuri de muncă în aceste domenii şi insuficienţa forţei de muncă având o calificare) resimt lipsa mâinii de lucru, a cadrelor calificate”, afirmă Kirill Ekonomov, expert principal din cadrul Consiliului pentru afaceri şi concurenţă, de pe lângă guvernul Federaţiei Ruse. Reprezentanţii cercurilor de afaceri ruseşti, care-şi doresc să activeze perioade îndelungate de timp în viaţa economică a Rusiei, au realizat amploarea crizei demografice pe care o traversează ţara lor. De aceea cele mai importante companii ruseşti (Aeroflot, Baltika, Korkunov ş.a.) au prezentat guvernului rus un set de propuneri care vizează intensificarea şi consolidarea cooperării dintre autorităţile statului, mediul de afaceri şi mediile ştiinţifice în vederea depăşirii acestei crize. Rezultatul acestui dialog a fost înfiinţarea Consiliului pentru afaceri şi concurenţă, condus de către Evgheni Iuriev (din partea cercurilor de afaceri) şi Vladimir Iakovlev (din partea guvernului rus), care a prezentat raportul, amintit la începutul articolului nostru. Elementul de noutate al documentului prezentat premierului Fradkov constă în faptul că, pentru prima dată, specialiştii nu s-au mulţumit numai să înfăţişeze situaţia privind criza demografică rusă sau să identifice cauzele şi să propună măsuri pentru depăşirea ei, ci au prezentat şi consecinţele pe care le are pentru Rusia, din punct de vedere economic, această criză. “Pentru prima dată – afirmă Kirill Ekonomov – specialiştii au calculat Ťnota de platăť pe care Rusia va trebui să o achite în urma depopulării ei. S-a dovedit, pe bază de cifre, că, pe fondul diminuării populaţiei, nici nu mai poate fi vorba despre o dublare a PIB (aşa cum prevăzuse preşedintele Putin – n.a.). S-a calculat cât pierde Rusia anual ca urmare a diminuării bazei de impozitare, a cheltuielilor crescânde privind căutarea de forţă de muncă, a creşterii impozitelor la nivelul companiilor şi al populaţiei active”.
În plus, un alt element de noutate al raportului îl constituie faptul că, spre deosebire de celelalte documente de acest gen, de data aceasta specialiştii au identificat şi prezentat sursele concrete de finanţare a tuturor măsurilor propuse de ei, trasând, totodată, sarcini precise fiecăruia dintre actorii implicaţi în rezolvarea problemei (autorităţi, mediu de afaceri, oameni de ştiinţă). La sfârşitul lecturii documentului, concluzia care se desprinde este următoarea: există măsuri efective pentru ieşirea şi depăşirea situaţiei de criză, iar ele se bazează şi pe experienţa altor ţări. În pofida faptului că procesul de depopulare a Rusiei va mai continua, cel puţin, vreme de un deceniu, dacă se va trece la punerea în practică a măsurilor propuse, în decurs de câteva decenii, procesul poate fi stopat, iar creşterea populaţiei în Rusia poate deveni o realitate. “Dacă nu – avertizează Evgheni Iuriev – pierderile pe care Rusia le va suferi pe termen mediu şi lung vor fi uriaşe, fiind vorba chiar de dispariţia poporului rus”.
Dacă autorităţile de la Kremlin împreună cu oamenii de afaceri şi cercetorii ruşi vor reuşi să rezolve criza demografică pe care o traversează Rusia vom vedea. Credem însă că ar fi util şi necesar ca şi autorităţile române să acorde atenţie unei probleme cu care România se confruntă de cel puţin 15 ani. Iar asta nu numai în campanii electorale, când se vorbeşte despre plecarea tinerilor din ţară sau scăderea natalităţii.(L. C.)
