Războiul de gherilă din Irak demonstrează că oroarea poate atinge cote incredibile, iar mintea umană născoceşte cele mai brutale şi mai sălbatice modalităţi de crimă. Zilnic, pe site-urile islamiste sunt difuzate mesaje prin care diverse organizaţii, mai mult sau mai puţin cunoscute, anunţă capturarea unor civili care lucrează în Irak, fie ei şoferi turci, bucătari nepalezi, ziarişti francezi sau oricine altcineva. De multe ori, după câteva zile apar noi imagini cu trupurile celor asasinaţi sau, şi mai dramatic, cu imaginile explicite ale decapitării ostaticilor. Sunt imagini pe care nici o televiziune din lume nu le va difuza vreodată. Dacă publicul ar vedea aceste imagini, rezultatul ar fi într-adevăr cel urmărit de terorişti: şocul şi groaza.
Abu Musab Al Zarqawi
De obicei, înregistrările video sunt similare: un bărbat legat la ochi şi îmbrăcat într-o salopetă portocalie, care aminteşte de hainele în care sunt îmbrăcaţi prizonierii de la Guantanamo, stă în genunchi în faţa unui grup de bărbaţi mascaţi. Unul dintre terorişti citeşte un mesaj, apoi pune mâna pe un cuţit şi îi secţionează gâtul prizonierului. Capul acestuia, desprins de trup, este arătat apoi camerei video în strigătele de “Allah Akbar!” ale grupului.
De cele mai multe ori vocea teroristului care citeşte mesajul a fost identificată ca fiind a iordanianului Abu Musab al Zarqawi, liderul grupării Al Tawhid wal Jihad, una dintre cele mai active şi feroce organizaţii de gherilă care acţionează în acest moment în Irak. Al Zarqawi şi gruparea sa, despre care experţii în terorism cred că este alcătuită din circa 1500 de militanţi din diverse ţări arabe, acţionează în special în aşa-numitul “triunghi sunnit” care are ca centru oraşul Falluja, epicentrul revoltei antiamericane. Al Zarqawi este chiar mai dinamic: surse din serviciile de informaţii afirmă că el se deplasează între Iran şi Siria, pe un arc de cerc care traversează Irakul sunnit, organizează atentate, comandă şi coordonează atacuri împotriva forţelor coaliţiei internaţionale, comandă răpiri şi conduce asasinatele brutale ale căror imagini sunt difuzate apoi pe Internet.
Tot Al Zarqawi este una dintre cele mai importante piese ale mecanismului de finanţare a insurgenţilor. În iunie s-ar fi întâlnit în regiunea Bagdadului cu Izzat Ibrahim al Douri, fosta mâna dreaptă a preşedintelui Saddam Hussein şi omul care gestionează fondurile secrete ale fostului dictator. Izzat Ibrahim al Douri a livrat insurgenţilor din Falluja o mare cantitate de armament. Despre Al Zarqawi se spune că se deplasează frecvent şi în Iran unde beneficiază de protecţie. Dar, dacă despre implicarea Iranului există puţine informaţii publice, este cunoscută colaborarea dintre teroristul iordanian şi gruparea Ansar al Islam care are o infrastructură serioasă în nordul Irakului.
Acţiunile teroristului iordanian par coordonate cu scopurile pe care şi le-a stabilit Al Qaeda în regiune. Primele ţinte sunt străinii din Irak, în special americanii şi evreii. A doua ţintă vizează crearea unui conflict artificial între creştini şi musulmani. Atât Al Zarqawi, cât şi liderii Al Qaeda, Osama bin Laden şi Mohamed al Zawihiri, vorbesc despre “lupta dreptcredincioşilor împotriva infidelilor, evreii şi cruciaţii creştini”. Al Zarqawi a stat şi în spatele atentatelor cu bombă împotriva bisericilor creştine din Irak, primele acţiuni de acest gen împotriva lăcaşurilor de cult creştine, protejate şi în perioada lui Saddam Hussein.
Ultima acţiune a teroristului iordanian, pe capul căruia Statele Unite au pus o recompensă de 25 de milioane de dolari – egală cu cea oferită pentru capturarea sau uciderea lui Osama bin Laden -, vizează eliberarea a cinci femei irakiene aflate în custodia armatei americane. Două dintre ele au o importanţă deosebită deoarece au participat la programele irakiene de dezvoltare a armelor chimice şi bacteriologice. Dr. Rihab Taha a fost poreclită “Dr. Virus”, iar Huda Salih Mahdi Ammash a condus programul de dezvoltare a sporilor de antrax şi a făcut parte chiar din Consiliul de Comandă al Partidului Baas. Ele au fost predate americanilor, împreună cu soţul dr. Taha – generalul Amir Muhamed Rashed, directorul programului de dezvoltare a rachetelor balistice irakiene – de către autorităţile siriene. Potrivit publicaţiei electronice israeliene DEBKAfile, care citează de obicei surse bine informate ale serviciilor de informaţii, Al Zarqawi a avut contacte anterioare cu cele două femei şi există posibilitatea ca el să fi beneficiat de susţinerea lor în dezvoltarea unor capacităţi chimice şi bacteriologice la Biyara, în fieful organizaţiei Ansar al Islam.
Mass-media şi propaganda terorii
Al Zarqawi nu s-a hazardat să ceară eliberarea lui Saddam Hussein sau a altor lideri Baas ştiind că astfel de solicitări ar fi respinse de guvernul american, dar şi de opinia publică din Statele Unite. Cerând eliberarea celor cinci femei, teroristul speră să dea prima lovitură propagandistică a organizaţiei sale. Există posibilitatea ca el să încerce utilizarea celor două femei oameni de ştiinţă sau să evite ca una dintre ele să furnizeze informaţii despre presupusul arsenal secret irakian.
Indiferent de obiectivele urmărite, Al Zarqawi evită orice posibilitate ca acţiunile sale să fie puse în legătură cu scopuri financiare. Gruparea Al Tawhid wal Jihad a difuzat un comunicat prin care dezminte zvonurile privind predarea a doi ziarişti francezi în schimbul unei sume de bani. Iordanianul este foarte atent la “puritatea” mesajelor şi acţiunilor sale.
Este foarte interesant că Al Zarqawi demonstrează că, dincolo de a fi un eficient organizator de atentate şi un sângeros criminal care nu evită să-şi ucidă singur victimele în cele mai barbare moduri, este şi un bun specialist în propagandă. Al Zarqawi foloseşte în general mesaje video înregistrate pe care le difuzează pe site-uri islamiste de pe Internet, preluate apoi de televiziunea Al Jazeera, sau direct prin intermediul televiziunilor arabe. Dacă la început înregistrările erau proaste, iar sunetul lipsea, ultimele secvenţe demonstrează grija pentru detalii, pentru acurateţe şi folosirea mesajului combinat audio-video. Tocmai combinaţia de informaţii audio-video face din televiziune şi din mijloacele de propagandă audio-vizuale (înregistrări pe bandă video, clipuri electronice, secvenţe animate) cele mai eficiente instrumente. Acestea constituie cel mai bun suport pentru transmiterea mesajelor persuasive. Secvenţa decapitării americanului Eugene Armstrong este, din acest punct de vedere, cea mai dramatică dovadă.
În august 2004, Al Zarqawi a difuzat în Irak şi Kuweit mii de CD-ROM-uri cu mesaje propagandistice. Erau identificate ţinte principale – cel mai important obiectiv era chiar noul prim-ministru irakian Iyad Allawi -, dar erau dezvăluite şi culisele pregătirii şi executării atentatelor. Materialul, cu o durată de 45 de minute, era destinat recrutării unor noi terorişti.
Discursul iordanianului este deosebit de interesant prin simbolurile pe care le foloseşte. El încearcă să construiască o identitate între atentatele moderne şi “raidurile” adepţilor Profetului din secolul al VII-lea. Mai mult, accentuează importanţa acţiunilor sinucigaşe, a martiriului, iar pregătirile înaintea atentatelor urmează modelul ritualurilor prenupţiale. Tehnica aminteşte de modul în care una dintre cele mai eficiente organizaţii teroriste islamiste din Evul Mediu, secta hassisimilor, îşi “condiţiona” atentatorii sinucigaşi. Adepţilor Bătrânului de pe Munte li se ofereau droguri – haşiş – şi li se promitea fericirea veşnică în ceruri alături de femei frumoase. La fel, adepţii lui Zarqawi traversează ritualul “bocetului pentru ochii căprui”, ritual care îl pregăteşte pe candidatul martir pentru trecerea din lumea terestră în ceruri, unde i se promite că îl aşteaptă 72 de fecioare.
Este dramatic faptul că înregistrările grupării Al Tawhid wal Jihad găsesc o largă audienţă în Irak, iar înregistrările se vând în bazar şi creează chiar o adevărată cultură underground. Războiul emoţiilor este în acest moment una dintre componentele cele mai violente ale războiului de gherilă din Irak. Rămâne de văzut dacă Occidentul este pregătit să câştige războiul propagandei în faţa unui inamic care face apel la cele mai violente simboluri: violenţa, fervoarea mistică, sexul.
