Chiar de pe prima sută de metri a anului 2014, Federația Rusă va afla dacă va obține câștigul scontat din găzduirea la Sochi (în perioada 7 – 23 februarie) a Jocurilor Olimpice de Iarnă, eveniment la care sunt așteptați peste 2500 de atleți din 65 de țări. O miză importantă pentru care Kremlinul și în special președintele rus Vladimir Putin și-au pus în joc prestigiul politic și personal. Proiect de suflet al președintelui Putin, găzduirea Jocurilor Olimpice nu poate fi decât una de succes. Sau cel puțin așa ar trebui să fie cunoscând modul de raportare ierarhică a a funcționărimii mari și mici din Rusia. Doar că așa cum popularitatea lui Putin nu mai este ce-a fost în urmă cu un deceniu, tot așa s-au găsit și numeroase voci care susțin că în ciuda celor 50 de miliarde de dolari puși la bătaie ediția din 2014 a Jocurilor Olimpice de iarnă ar putea fi un eșec jenant pentru liderul de la Kremlin.
Rusia post-sovietică a făcut din fiecare eveniment internațional găzduit un instrument de a se promova cât mai eficient și de a schimba ceva din vechea percepție externă. În unele cazuri i-a și reușit, un exemplu fiind Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, devenit un concurent serios pentru tradiționala reuniune de la Davos. Evenimente de tipul Eurovision, Miss Univers au ilustrat nu doar forța financiară ci și latura de glamour a Moscovei în toată splendoarea sa. Totuși nimic până în prezent nu a egalat amploarea resurselor financiare și umane antrenate în pregătirile pentru Sochi 2014. Vladimir Putin însuși a declarat că dorește ca ediția cu numărul XXII a Jocurilor Olimpice de iarnă să fie un moment de prezentare definitoriu a Rusiei în lume după 23 de ani de la căderea Uniunii Sovietice.
Dacă totul merge conform planului, cele mai scumpe Jocuri din istorie vor fi un exemplu pentru realizările Rusiei sub Putin, justificând cheltuielile exorbitante ale unui proiect născut din îmbinarea vanităților fostului imperiu sovietic cu dorința de glorie personală a țarului său modern. Dar dacă nu ? Reamintim că pregătirile pentru Jocurile Olimpice au generat numeroase controverse interne și internaționale, în primul rând, în ceea ce privește locația aleasă, nivelul ridicat de corupție și modalitatea de atribuire a contractelor cu statul, poluarea mediului. Presa din Rusia a raportat constant întârzieri, depășiri de costuri și a tot formulat critici asupra unor probleme variind de la interdicția de lucru la tratamentul discriminator al lucrătorilor imigranți pe șantierele de construcții (care a și generat mai multe proteste în Sochi). Presa internațională s-a arătat în schimb mai puțin pragmatică, fiind interesată de încălcarea drepturilor omului și tratamentul aplicat comunității LGBT, aspecte considerate antagonice spiritului olimpic. Cu toate acestea, simbolica torță olimpică a avut un itinerariu impresionant și demn de cartea recordurilor înfruntând gerul de la Polul Nord și călătorind mii de kilometri în spațiu pentru a poposi la bordul Stației Spațiale Internaționale.
Perspective dezolante
Cu doar două luni înainte de Ceremonia de deschidere a Jocurillor Olimpice de pe 7 februarie, privită dinspre ferestrele Kremlinului perspectiva de ansamblu pare dezolantă și complicat de gestionat. În paralel cu investigațiile de corupție, amenințările investitorilor de suspendare a lucrărilor și ”obligarea” băncilor de a continua finanțarea proiectelor începute, numeroase macarale turn încă tronează pe șantierele de construcții pline de noroi, conducte proaspăt instalate zac expuse la intemperii și pasarele temporare sunt prezente mai peste tot. În stațiunea de schi amplasată în partea de sus a orașului Sochi, segmente mari de conducte metalice și de cablu se află presărate în jurul noilor hoteluri. Iar luna trecută unele construcții s-au confruntat cu pericolul unor inundații și alunecări de teren. Nici perspectivele politice nu prea par să fie deocamdată de partea liderului de la Kremlin. Deși ”liderul politic al anului 2013” conform Forbes, Vladimir Putin pare să fi pierdut din cauza evenimentelor din Ucraina ceea ce câștigase incontestabil prin ”Dosarul sirian”. Deja o serie de lideri europeni au anunțat că nu vor participa la Ceremonia de deschidere a JO de la Sochi, iar lista ar putea deveni și mai numeroasă dacă Rusia nu se va dovedi un mediator-minune și în cazul Ucrainei (lucru cerut deja și de Departamentul de Stat al US prin vocea lui Joe Biden) iar evenimentele de la Kiev se vor agrava. O altă amenințare pentru visul lui Putin este posibilitatea unui atac orchestrat de militanții extremiști care încearcă să formeze un califat islamic de cealaltă parte a munților, în atât de violentul Caucaz de Nord. De altfel, au fost deja înăsprite măsurile de securitate în jurul orașului Sochi, cazacii din cadrul forțelor de ordine au început patrularea pe străzi și de pe 7 ianuarie până pe 21 martie sunt interzise orice adunări publice care nu au legătură cu Jocurile Olimpice.
Mândrie națională sau orgoliu prezidențial ?
“Președintele consideră acest proiect un copil al său”, a declarat Dmitri Chernyshenko, președintele Comitetului de organizare al JO Sochi 2014. Mai mult, ca orice părinte Putin își dorește un copil genial. Pentru care e dispus să investească oricât. Dintre toate proiectele pe care Putin și le-a asumat de-a lungul timpului, de când a obținut primul mandate ca președinte în 2000, puține au arătat o implicare personală atât de vizibilă. În 2007, Putin s-a dus personal în Guatemala pentru a-i persuada pe șefii Comitetului Olimpic Internațional că Rusia merită șansa de a găzdui ediția 2014 a JO de iarnă la Sochi. În dorința de a fi cât mai convingător, Putin le-a vorbit celor prezenți în franceză și engleză, o raritate pentru fostul spion KGB. Tot el a fost cel care apoi i-a convins pe investitorii străini cu ocazia anualului Forum Economic de la Sochi că merită să vină să investească sume uriașe, și tot el a persuadat eficient băncile de Rusia să acorde finanțare în condiții avantajoase pentru obiectivele destinate desfășurării în condiții foarte bune a competițiilor sportive și activităților conexe din cadrul Sochi 2014. Tot Putin i-a mobilizat eficient pe oligarhii ruși să-și manifeste ”responsabilitatea” patriotică prin a scoate din buzunarele încăpătoare câteva zeci sau chiar sute de milioane de dolari. Iar reacțiile sale au o tentă emoțională care spune totul: atunci când trambulina pentru sărituri a dezvăluit serioase deficiențe de construcție, Putin nu doar că l-a demis pe un oficial de rang înalt, dar a mers la televiziune cu el pentru a-l umili public pe birocratul nefericit. Și pentru că el a investit atât de mult personal (în ceea ce unii au catalogat drept o ”nebunie”: a transforma –plecând aproape de la zero- o stațiune de vară, cu plajă și palmieri, de pe litoralul Mării Negre într-un centru al sporturilor de iarnă de secol 21), oficialii de la Moscova arondați proiectului par să-și amintească și-n somn că un eșec la Sochi nu ar fi doar o lovitură pentru orgoliul președintelui Putin, ci și o cale sigură pentru ei de a deveni indezirabili.
După 14 ani la putere, Putin vrea să arate lumii cât de departe a ajuns Rusia de la despărțirea de trecutul sovietic și vrea să arate rușilor (sau cel puțin celor care nu sunt protestatarii săi înverșunați) că au motive reale de mândrie națională. De cealaltă parte, adversarii săi speră că Jocurile de la Sochi vor avea efectul opus pentru prestigiul lui Putin, arătând în realitate ca unul din “satele lui Potemkin”, o mască sclipitoare peste straiele ponosite și lipsa de progres post-sovietic a Rusiei.
E drept, Putin nu are încă nici un rival serios în sondajele de opinie și mass-media de stat (cea recent reorganizată pentru eficientizarea resurselor financiare și un control centralizat mai bun al informației) vor avea grijă să înfățișeze Jocurile ca un succes, indiferent ce s-ar întâmpla. Dar rețelele sociale și blogosfera nu sunt decât în mica măsură sub controlul Kremlinului și orice eșec ar putea revigora disidenții care au ieșit acum doi ani în stradă în semn de protest față de Putin, dar au fost descurajate de victoria electorală confortabilă ulterioară. Protestele l-ar stânjeni pe Putin într-un moment când ochii întregii lumi sunt ațintiți spre Sochi. Iar o represiune a poliției (de altfel uzuală oriunde în lume la marile evenimente international) ar putea face chiar și mai multe daune imaginii Rusiei lui Putin care – să nu uităm – va găzdui și finala Cupei Mondiale de fotbal din 2018.
Diavolul stă ascuns în detalii
Scara ambițiilor Kremlinului poate fi ilustrată cel mai veridic prin cei 65.000 km (40.000 mile) parcurși de torța olimpică din Orientul Îndepărtat până în Kaliningrad, de la Polul Nord până pe Stația Spațială Internațională. Impresionant privind în ansamblu. Nu la fel stau lucrurile în detaliu. Ori e bine știu că ”diavolul stă ascuns în detalii”. Aventura torței olimpice a generat mai degrabă amuzament decât mândrie națională. Un utilizator de Twitter a sugerat că a fost un lucru bun pentru omenire că Prometeu, eroul civilizator căruia îi datorăm focul, nu a folosit o torță destinată JO de la Sochi. Liderul opoziției Alexei Navalny nu a ratat ocazia de a utiliza ”torța” în critica sa împotriva autorităților. Torța olimpică a fost fabricată într-o uzină din Siberia care produce rachete balistice destinate a fi lansate de pe submarine. Torța buclucașă s-a stins de vreo 8 ori doar în primele 6 zile și le-a dat ceva bătăi de cap organizatorilor, ceea ce a determinat-o pe cunoscuta jurnalistă Yulia Latynina să se întrebe cu ironie dacă nu cumva rachetele rusești sunt la fel de neperformante ca și torța olimpică.
Un angajat implicat în pregătirile pentru Ceremonia de deschidere de la Sochi a descries sub protecția anonimatului că ”haosul domnește complet în spatele scenei”, ceea ce contrazice calmul exterior afișat de declarațiile oficialilor ruși. Acesta a sugerat că, chiar dacă infrastructura este aproape gata, organizarea facilităților, transportul public și capacitatea de a gestiona și oferi condiții occidentale pentru uriașa masă a participanților la JO sunt în continuare dezastruoase. Penele de curent pun zilnic la încercare nervii lucrătorilor, dar și ai populației din zonă. Ca și măsurile de securitate tot mai restrictive.
Analiștii de securitate spun că deși posibilitatea unor atacuri teroriste nu poate fi exclusă în totalitate, este puțin probabil ca acestea să depășească măsurile de securitate preconizate. “Fără îndoială, autoritățile ruse au făcut și vor face în continuare tot posibilul pentru a preveni atacurile teroriste posibile. Sunt luate măsuri pentru a stabiliza situația generală din Caucazul de Nord, grupurile extremiste sunt depistate și distruse; s-au luat măsuri preventive pentru a-i împiedica pe teroriști să vină la Sochi, sub pretextul că sunt spectatori. Cooperare a fost stabilită între serviciile de securitate ruse și străine cu privire la aceste chestiuni” susține Alex Malashenko, expert în cadrul Carnegie Center din Moscova. “Securitatea nu va fi vizibilă. Nu va fi aruncată ofensator în fața vizitatorilor și nu va perturba oaspeții și participanții la competiții. Dar ea va fi acolo.” a declarat Alexei Lavrishchev, un oficial de rang înalt din cadrul forțele de securitate ale FSB.
Cum momentul adevărului se apropie la Sochi, cei însărcinați cu montarea unui show de succes resimt tot mai acut presiunea politicului și a termenelor deja depășite. Puțini dintre ei știu, sau își amintesc cuvintele lui Putin la întoarcerea sa din Guatemala, după câștigarea ofertei olimpice în urmă cu șase ani: “Acest lucru, fără îndoială, este nu doar o recunoaștere a realizărilor Rusiei sportive”, a spus el. “Este, dincolo de orice îndoială, o recompensare a țării noastre.” Pentru marea majoritate a celor implicate e vorba de un job, de o afacere, oricum de ceva bani. În fond, la final, nimeni nu vrea să piardă bani – nici companiile de mass-media (care au plătit sute de milioane de dolari pentru a transmite evenimentul), nici departamentele de marketing ale sponsorilor occidentali, nu oligarhii și bancherii ruși, nici investitorii străini – fie ei nemți, italieni, francezi sau turci – și, în special nici Putin. Oricine pierde bani este un potențial nemulțumit împotriva sa. Fanii sportului, în mod indirect, de asemenea, nu vor ca toate acestea să însemne bani irosiți – ei doresc doar să se bucure de Jocurile Olimpice și să nu audă de politica la nivel mondial pentru o perioadă de două săptămâni. Între timp, este din ce în ce mai clar că dimensiunea celor 50 miliarde dolari pariate de Kremlin pe JO de iarnă de la Sochi (cele anterioare de la Vancouver au costat Canada aprox. 9 miliarde de dolari) fac din acest eveniment unul ”prea mare pentru a fi lăsat să cadă”, indiferent dacă Putin va obține sau nu medalia de aur.
