Regiunea Balcanilor de Vest riscă să fie exclusă din Comunitatea Europeană dacă nu-şi rezolvă problema şomajului în continuă creştere.
Şomajul cronic în multe dintre ţările Balcanilor de Vest le subminează stabilitatea şi ameninţă integrarea acestora în Uniunea Europeană. O economie de piaţă funcţională este una dintre condiţiile aderării, dar rata şomajului în 2004 de 44% în Kosovo, 42% în Bosnia-Herţegovina şi de 37% în Macedonia arată că acest deziderat este încă departe.
Chiar dacă admitem probabilitatea că mulţi dintre şomerii declaraţi oficial lucrează în economia subterană, rata şomajului rămâne totuşi foarte ridicată. Prin comparaţie, fostele ţări socialiste din Centrul Europei care au aderat la Uniunea Europeană anul trecut aveau, în momentul aderării, o rată a şomajului mult mai scăzută decât ţările din Balcanii de Vest. În 1996 ţările central-europene se găseau în stadiul de acum al ţărilor din Balcanii de Vest (care oricum au pierdut 5-6 ani de reforme) şi aveau o rată a şomajului de 13% în Slovacia, 14% în Slovenia şi 11% în Polonia.
Aceasta presupune că modelul economic şi de dezvoltare al ţărilor din Balcanii de Vest are nevoie de ajustări? Se pune întrebarea, pe bună dreptate, de ce rata şomajului este atât de ridicată, în ciuda unei creşteri economice în regiune? Recentele războaie nu au fost benefice şi, deşi efectele asupra produsului intern brut s-au estompat între timp, neîncrederea investitorilor rămâne.
Situaţia economică actuală este benefică pentru investiţiile locale şi pentru fondurile de investiţii directe de mică anvergură în regiune. Acest lucru e important pentru că investiţiile duc la crearea de locuri de muncă. Dar nu sunt îndeajuns totuşi pentru a absorbi marea masă de şomeri şi pentru a oferi slujbe pentru tinerii care de-abia intră pe piaţa muncii.
Există oare şi alţi factori care împiedică investiţiile şi crearea de noi locuri de muncă în Balcanii de Vest? O piedică ar fi se pare practicarea unor salarii ridicate, comparabile cu cele din ţările vecine, în ciuda unei producţii scăzute şi a unei economii necompetitive.
Nivelul salariilor este un subiect sensibil şi nimeni nu doreşte să atace această problemă socială. În acelaşi timp, însă, dezechilibrul dintre productivitate şi salarii nu poate fi justificat economic. Rata crescută a salariilor va îndepărta investitorii străini, iar fondurile de investiţii directe se vor îndrepta spre ţări cu mână de lucru mai ieftină. Pe de altă parte, lipsa investiţiilor va acutiza problema, ducând la scăderea productivităţii. Rata salariilor va fi unul dintre factorii ce va influenţa investiţiile, într-o perioadă în care ţările din Balcanii de Vest intră în competiţie pentru obţinerea de resurse cu noile state membre ale UE.
De ce salariile rămân totuşi neschimbate în ciuda unui şomaj ridicat şi a unei economii neperformante? O posibilă explicaţie ar fi aşteptările ridicate ale angajaţilor datorită posibilităţii de a obţine un loc de muncă în statele vecine bogate, ceea ce duce la neacceptarea unui salariu mai mic oferit acasă.
Pe de altă parte, aşa cum au arătat-o unele studii, această stare de fapt s-ar putea datora şi legislaţiei de protecţie socială care îi avantajează pe angajaţi prin dispoziţii complicate şi costisitoare pentru angajatori în cazul disponibilizării. Unele studii făcute în Croaţia arată că legislaţia privind protecţia socială din această ţară, printre cele mai favorabile din Europa în ce-i priveşte pe angajaţi, este o piedică importantă în crearea de noi locuri de muncă. Apariţia locurilor de muncă este încetinită şi de costurile ridicate de producţie, asociate cu costurile de protecţie socială, ce nu permit crearea unui echilibru între productivitate şi salarii.
O astfel de legislaţie, chiar dacă îi protejează foarte bine pe angajaţi, pare să aibă un efect negativ în final şi nu previne o creştere a şomajului. Este cunoscut faptul că o protecţie socială mai flexibilă, cum este cea din Marea Britanie, Irlanda şi SUA, se asociază cu o rată a şomajului mult mai mică.
Flexibilizarea măsurilor de protecţie socială ar putea constitui o soluţie pentru încurajarea companiilor să creeze noi locuri de muncă. În cazul în care acestea îşi restructurează forţa de muncă, ele pot să-şi disponibilizeze angajaţii fără costuri majore şi fără să treacă prin proceduri complicate şi costisitoare.
Facilitarea angajării unor lucrători cu contracte temporare, ce nu implică acelaşi nivel de protecţie socială ca un contract pe termen lung, ar ajuta şi ar scădea rata şomajului mai ales în rândul tinerilor şi al femeilor, categorii sociale care au tendinţa de a căuta locuri de muncă temporare.
Creşterea numărului de noi companii este esenţială pentru crearea de locuri de muncă. Gândindu-ne la experienţa Bulgariei, Lituaniei şi Poloniei, punerea pe picioare a unei afaceri înseamnă creşterea cu până la 30% a locurilor de muncă.
Studiile arată că statele din Balcanii de Vest nu sunt propice demarării unor noi afaceri, deşi s-au înregistrat de curând unele îmbunătăţiri. Se pare că implementarea parţială sau încetinită a reformelor a contribuit la lipsa de performanţă economică coroborată cu şomajul, iar salariile reprezintă un simptom al acestei stări de fapt. Diminuarea şomajului este strâns legată de accelerarea măsurilor de reformă.
Acestea fiind spuse, există încă aspecte privind şomajul în Balcanii de Vest care nu sunt bine înţelese. De pildă, este un truism faptul că economia subterană este un rău ce trebuie eliminat progresiv. Dar, dacă agricultura de subzistenţă constituie o parte importantă a economiei subterane, şi contrariul este adevărat. Cu alte cuvinte, creşterea productivităţii în agricultură şi veniturile rezultate ar putea duce la o îmbunătăţire a nivelului de trai şi ar constitui şi o sursă de venit pentru şomeri într-un sector în care economia subterană încă persistă şi va mai persista o lungă perioadă de aici încolo.
La fel, motivele creşterii ratei şomajului pe termen lung în rândul femeilor şi al tinerilor, asociate cu o productivitate scăzută nu sunt bine cunoscute şi se impune astfel o mai atentă cercetare înainte ca un răspuns adecvat să poată fi dat.
Kalman Mizsei – director în cadrul Biroului Regional pentru Europa al Programului de Dezvoltare al Naţiunilor Unite
Nicholas Maddock – analist economic specializat pe Balcanii de Vest şi CSI în cadrul Programului de Dezvoltare al Naţiunilor Unite
Traducere de Iulia Bădescu
