Pentru a avea o Dumă “liniştită”, Putin are nevoie de cât mai multe partide care să ia din locurile comuniştilor, diminuându-le, astfel, forţa. Apropiatele alegeri vor indica dacă actualul preşedinte este capabil să îşi asigure un nou mandat prezidenţial sau dacă va fi obligat să opereze schimbări la nivelul politicii promovate până acum.
Laurenţiu Constantiniu
Moscova, 17 septembrie 2003
Aşteptată cu mare nerăbdare de clasa politică rusă, ziua de 3 septembrie 2003, a marcat debutul campaniei electorale pentru Duma de Stat, alegerile urmând să se desfăşoare pe 7 decembrie. Partidele par să-şi fi stabilit prietenii, inamicii şi tovarăşii de drum. Au fost găsiţi sponsorii care le vor oferi susţinerea financiară necesară, şi specialiştii care vor stabili strategia electorală a partidelor. Neajunsuri pentru candidaţii la fotoliile Dumei nu par să existe. Nu mai puţin de 43 de partide au primit undă verde pentru a participa la cursa electorală. Prin urmare, există toate premisele pentru a asista la nişte alegeri, care se anunţă – potrivit analiştilor ruşi – a fi nu foarte uşoare şi de al căror rezultat vor depinde nu numai alegerile prezidenţiale din martie anul viitor, dar şi desemnarea noului preşedinte, în 2008.
O parte dintre viitorii 450 de membri ai noi Dume vor fi aleşi de pe listele partidelor care s-au înscris în cursa electorală. Cealaltă jumătate, va proveni din rândul celor care au decis să candideze individual.
Timp de patru ani (1995-1999), Duma a fost controlată de forţele de stânga. În această perioadă, au existat numeroase momente în care grupurile de interese controlate de oligarhi s-au lovit de o puternică opoziţie. Situaţia a luat sfârşit odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, în 1999, el reuşind să-şi creeze o majoritate confortabilă în Dumă, aducătoarea de stabilitate.
Problema crucială a actualelor alegeri este dacă acest control prezidenţial asupra Dumei se va menţine sau dacă forţele de stânga vor dobândi, din nou, preponderenţă. În cazul în care partidul care acum îl susţine pe preşedinte (Edinaia Rossia/Rusia Unită) va obţine o victorie clară, atunci stabilitatea mult dorită de Putin va fi asigurată. Alţii, dimpotrivă, susţin că o astfel de victorie va reprezenta un nou pas înainte spre o democraţie în care libertatea presei va fi îngrădită.
Dorinţa actualului preşedinte este ca Edinaia Rossia să obţină 2/3 din mandate, ceea ce i-ar permite să realizeze schimbări la nivelul Constituţiei, care să-i consolideze prerogativele şi să-i asigure posibilitatea de a candida pentru un nou mandat, în 2008. În acest caz, zvonul apărut în această vară privind posibilitatea dobândirii unui mandat de către actualul preşedinte, şi Afacerea Yukos conferă o dimensiunenouă apropiatelor alegeri pentru Dumă. Obiectivul prezidenţial pare destul de dificil de atins, în pofida faptului că Vladimir Putin beneficiază de o cotă de popularitate destul de ridicată. Lipsa, la nivelul partidului, a unui lider charismatic, se reflectă în sondajele de opinie, unde Edinaia Rossia se situează după Partidul Comunist al lui Ghenadi Ziuganov.
O altă cauză este incapacitatea actualei administraţii de a elabora un program coerent, care să diminueze starea de sărăcie existentă, în ciuda creşterii Produsului Intern Brut. Preşedintele Putin abia în ultima parte a mandatului său a recunoscut această realitate, declarând că lupta împotriva sărăciei reprezintă una dintre priorităţile sale.
Într-o astfel de situaţie, strategia adoptată de Putin va combina, probabil, propaganda populistă cu tentative de dezbinare a celui mai puternic adversar din opoziţie: Partidul Comunist. Eforturile populiste includ şi acţiuni declanşate împotriva unora dintre oligarhi (Afacerea Yukos), pe care mai bine de 70% din populaţie îi consideră responsabili de situaţia economică actuală.
Analiştii susţin că o primă mişcare făcută de Putin pentru a divide Partidul Comunist a fost deja încununată de succes, când economistul Serghei Glazev, foarte popular în rândul intelighenţiei, şi care în actuala Dumă a fost alături de comunişti, a anunţat constituirea unei noi formaţiuni politice, Coaliţia forţelor patriotice (sau aşa-numitul Bloc Glazev) considerată a fi o armă a lui Putin împotriva comuniştilor.
O altă iniţiativă a lui Putin este de a-l sprijini pe Antolii Ciubais în decizia sa de a candida pe listele Soiuz Pravîh Sil (Uniunea Forţelor de Dreapta), condusă de Boris Nemţov. Şansele partidului de a obţine cele cinci procente, care reprezintă pragul electoral, sunt destul de mici, la aceasta contribuind şi lipsa de popularitate aunor personalităţi care se află pe listele partidului: Egor Gaidar (fost prim-ministru în primii ani ai perioadei Elţîn, de numele căruia se leagă insuccesul procesului de privatizare din Rusia) şi Anatolii Ciubais, suspectat că foloseşte resursele financiare ale companiei naţionale de electricitate pentru a finanţa partidul.
Pentru a avea o Dumă “liniştită”, Putin are nevoie de cât mai multe partide care să ia din locurile comuniştilor, diminuându-le, astfel, forţa. Apropiatele alegeri vor indica dacă actualul preşedinte este capabil să îşi asigure un nou mandat prezidenţial sau dacă va fi obligat să opereze schimbări la nivelul politicii promovate până acum.
Pentru alegătorul rus însă alegerile reprezintă singurul moment când îşi poate permite să facă exerciţii cu puterea. Democraţia rusă este abia la început, iar participanţii la acest joc mai au încă multe de învăţat. De aceea, antrenamentul la alegeri nu se poate ca pe termen lung să nu aibă efecte.
